duminică, 30 martie 2014

JUSTITIABILUL, MEDIATORUL SI AVOCATUL

Profesionalismul, respectul reciproc si atitudinea “altruista“ fata de cetateanul aflat in fata unui conflict, sunt caracteristicile minime pentru o buna functionare a relatiei mediator-avocat, relatie uneori tensionata, datorata unei insuficiente si inca prea putin clar exprimate in cadrul legilor care reglementeaza, mai ales, momentul intersectarii pe piata conflictelor a celor doua profesii liberale.

Mediatorul, prin prezenta lui relativ recenta la “bursa litigiilor”, pare sa ameninte interesele financiare ale avocatului, atunci cand isi fructifica avantajele conferite de lege, pentru a propune cetateanului, adoptarea unei alte solutii decat cea clasica a procesului, in vederea solutionarii litigiului in care este sau urmeaza a fi implicat. Mai mult, chiar si atunci cand procesul este in desfasurare, Institutia Medierii poate fi accesata de justitiabili ca modalitate de solutionare a procesului. In ambele situatii, forta medierii, sustinuta de avantajele si caracteristicile ei, pare sa convinga cetateanul-justitiabil sa se indrepte spre mediator pentru a transa, negocia sau solutiona diferendul.

Prioritate de grad zero: interesul clientului
Aceasta situatie nu este privita, momentan,  cu ochi buni de avocat, care isi vede in acest fel ciopartit venitul financiar, prin pierderea clientului, care va prefera medierea, acolo unde rolul lui este mult mai mic sau inexistent, in detrimentul procesului de judecata, unde, evident, joaca rolul central, controland aproape in totalitate beneficiile financiare obtinute in urma muncii prestate.
Asa par sa stea lucrurile la prima vedere, insa, daca ne aplecam asupra problemei, cu siguranta vom identifica modalitati si solutii capabile sa multumeasca mai ales clientul, in beneficiul si interesul caruia trebuie sa lucreze ambii profesionisti, precum si satisfactiile profesionale si nevoile financiare atat ale mediatorului cat si ale avocatului.
Conform cutumei, inca nealterate, din societatea romaneasca, avocatul va fi prima persoana careia cetateanul i se va adresa atunci cand va avea de gand sa inceapa un proces in instantele de judecata. Avocatul il asculta, acorda consultanta juridica, incasand onorariul stabilit, iar daca este cazul, incheie cu clientul sau un contract de reprezentare juridica stabilind un alt onorariu, necesar deschiderii si sustinerii procesului in instanta.
Din punct de vedere juridic, in acest moment, are loc nasterea unui contract de mandat cu reprezentare, avocatul asumandu-si doar obligatii de diligenta, nu si de rezultat – vezi art. 2009 si urmatoarele din Codul Civil. Ce inseamna acest lucru? Clientul, imputerniceste avocatul sa-l reprezinte in instanta iar avocatul sa depuna toate eforturile si priceperea profesionala pe care o stapaneste pentru a satisface nevoile si interesele clientului. In consecinta, avocatul nu raspunde de rezultatul procesului, evident, cel mai rau caz fiind cel in care clientul “pierde” procesul.
Un avocat dedicat profesiei lui si in functie de complexitatea cazului, poate apela la un mediator si impreuna cu acesta alaturi de client, sa analizeze posibilitatea solutionarii conflictului pe cale medierii. Daca acest lucru este posibil atat din punct de vedere juridic cat si faptic, mediatorul va intra in rolul sau si va incerca solutionarea spetei, repet, cu toate partile implicate prezente.

Toata lumea are de castigat
Nimeni nu pierde nimic, ba mai mult, toata lumea are de castigat, indiferent de rezultatul medierii.
In cazul succesului medierii, avocatul si-a incasat onorariul si a depus toate diligentele pentru satisfacerea nevoilor si intereselor clientului> partile, potential implicate intr-un viitor proces, au ajuns la o intelegere capabila sa stinga conflictul inainte de a se prezenta la proces, iar mediatorul va incasa onorariul pentru munca prestata, direct de la partile implicate in mediere. Sigur, se poate socoti in acest caz ca se va ingreuna sarcina financiara a clientului, care desi a achitat onorariul avocatului, mai trebuie sa achite si onorariul mediatorului. :i acest aspect este cu usurinta rezolvabil daca este tratat cu responsabilitate si realism atat de mediator cat si de avocat, in sensul ca avocatul fiecarei parti, neavand de sustinut un proces in instanta, poate ceda mediatorului o parte din onorariul incasat. Variantele rezolvarii financiare pot fi diverse, importanta fiind doar atitudinea cu care este tratat presupul conflict de natura financiara dintre mediator si avocat.
:i in cazul in care medierea nu poate fi realizata sau se soldeaza din diferite motive cu un esec, toate partile vor puncta favorabil in dreptul lor, in sensul ca avocatul si mediatorul vor fi multumiti de exercitarea in mod impecabil a profesiei pe care o reprezinta, iar clientul va sesiza acest lucru, apreciind favorabil posibilitatea ca in viitor sa apeleze la serviciile unui avocat sau a unui mediator care a dovedit ca urmareste in primul rand nevoile sale, in calitate de client. Mai mult, clientul va dezvolta cu avocat sau, o relatie de incredere mult mai buna pe parcursul procesul care urmeaza.

Mediatorii pot colabora foarte bine cu avocatii
In ultimii ani, Institutia Medierii a fost intens mediatizata cu ajutorul tuturor mijloacelor de comunicare in masa, astfel incat un numar foarte mare de potentiali justitiabili au luat act de existenta ei. Cu pasi inceti dar siguri, optica cetatenilor cu privire la traditionala modalitate de rezolvare a conflictelor – numesc aici, procesul – , se “metamorfozeaza“ , astfel incat, daca la inceput veneau in biroul mediatorului mai mult din curiozitate, acum sunt obligati de prevederile legale in vigoare, in calitate de viitori potentiali reclamanti intr-un proces, sa se informeze si sa ia in considerare posibilitatea stingerii conflictului, apeland la Institutia Medierii. Sigur, decizia le apartine in totalitate, iar vocile vadit tendentioase care reclama aspectul descris mai sus ca constituind o ingradire a dreptului de acces la justitie sunt ori partidice, ori insuficient informate. Cu toate acestea, in acest moment, ei, clientii, sunt cei care cantaresc cu atentie posibilitatile pe care le au, respectiv modalitatea cea mai avantajoasa pe care o vor folosi, in momentul in care decid sa abordeze litigiul.
Intalnim deseori, situatia in care, partea care este prezenta in cadrul sedintei de mediere, doreste sa-si formeze o parere cat mai apropiata de realitate in cazul inceperii procesului in instanta. Acest lucru, nefiind la indemana mediatorului datorita incompatibilitatii profesionale, va face apel la prezenta unui avocat, care sa-si exprime, in mod avizat opinia.
:i in aceasta situatie, toata lumea are, din nou, de castigat. Mediatorul, cunoscand mai multi avocati, va pute pune la dispozitia clientului, o baza de date de unde acesta va putea alege, in functie de specializarea avocatului care sa se plieze pe speta in cauza. Daca solutia medierii , ca modalitate de rezolvare a spetei, nu va putea stisface nevoile si interesele clientului, acesta va putea, in mod logic, merge in fata judecatorului, alaturi de avocatul cunoscut in cadrul sedintei de mediere.
Nu ma voi opri niciodata din a arata clientilor dar si colegilor din piata conflictelor, ca ideea de competetie este cea care determina in mod neindoios plus valoarea in dreptul fiecarui actor care joaca un rol determinant inca de la geneza conflictului.

sursa :  http://mediatorbaiamare.wordpress.com


MEDIEREA PENALA SI EFECTELE EI – 37 infractiuni pot primi N.U.P. pentru infractor, apeland la Mediator si bunavointa victimei

Intrarea in vigoare a noilor coduri penale aliniaza Romania in randul statelor occidentale, acolo unde viziunea asupra infractiunilor “minore” capata noi intelesuri, in sensul realizarii justitiei restaurative, dand posibilitatea atat victimei cat si infractorului sa ajunga la o intelegere, cu respectarea anumitor conditii legale. In acest fel, actul infaptuirii justitiei, lasa victimei mai mult loc de miscare si actiune bipolara, asezandu-o la un nivel central, iar puterea de decizie a acesteia fiind strans legata de interesul si nevoile imediate.

Medierea poate da N.U.P. la 37 de infractiuni

Noile coduri penale incurajeaza si prevad posibilitatea apelarii la Institutia Medierii, in vederea stingerii conflictului, iar existenta Acordului de Mediere poate reprezenta o solutie partiala sau totala, functie de infractiunea savarsita.
Astfel, un numar de 30 infractiuni prevazute de Noul Cod Penal si alte 7 infractiuni prevazute de legile speciale, pot fi solutionate cu succes apeland la un mediator. Aceste infractiuni sunt conditionate pentru inceperea urmaririi lor, de existenta in prealabil a cererii formulate de victima si/sau prevad posibilitatea impacarii victimei cu faptuitorul, caz in care se inlatura caracterul penal al faptei.
Infractiunile cele mai des intalnite din aceasta categorie sunt lovirea si alte violente, vatamarea corporala, violarea de domiciliu, violul si seductia, furtul la plangere prealabila, abandonul de familie, purtarea abuziva, distrugerea in forma simpla, calomnia, amenintarea, s.a.m.d.
Pentru aceste tipuri de infractiuni, Institutia Medierii poate constitui o solutie integrala, in sensul ca da posibilitatea victimei si infractorului de a negocia si transa ei insisi, in totalitate, toate aspectele directe si colaterale ale faptei, fara a implica organele de cercetare penala sau organele judecatoresti sau, daca acestea au fost sesizate, existenta unei intelegeri obtinute prin mediere, determina in mod automat retragerea si neimplicarea lor, in orice faza de desfasurare s-ar afla, inclusiv in faza procesului de judecata, pana la pronuntarea sentintei.

Acordul de Mediere – circumstanta atenuanta prin reducerea pedepsei cu 1/3
In cazul savarsirii oricarei infractiuni ce reclama si existenta unei  victime, incheierea unui Acord de Mediere, poate influenta hotararea judecatoreasca cu privire la individualizarea pedepsei. Altfel spus, atunci cand in urma savarsirii unei infractiuni exista si  un litigiu de natura civila, adica un alt proces dedus celui penal, realizarea Acordului de Mediere intre victima si infractor pentru acest proces sau aspect civil, va conduce la acordarea circumstantelor atenuante pe parcursul desfasurarii procesului penal.
Deasemenea, in cazul condamnarii cu executare in regim penitenciar a infractorului, instanta va lua act de Acordul de Mediere dintre victima si infractor, si va reduce in mod obligatoriu pedeapsa cu 1/3.

Medierea penala te poate scapa de inchisoare

Intelegerea partilor poate determina instanta de judecata, in anumite situatii, sa dispuna suspendarea conditionata a executarii pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei sau chiar renuntarea aplicarii pedepsei.
Cum practica judiciara este inexistenta, asteptam sa constatam in ce masura si sub ce forma interpretativa noile prevederi legale vor fi aplicate de instantele de judecata dar si in ce grad de uzura vor fi folosite de catre justitiabili.

Victima controleaza totul
Filosofia Justitiei Restaurative si posibilitatile legislative concrete care urmaresc aplicarea ei, da posibilitatea victimei de a incepe, intrerupe, continua sau atenua procesul penal si finalitatea acestuia.
Nimeni nu obliga victima sa renunte la formularea acuzatiilor. Deasemenea, victima nu este obligata sa initieze procedura medierii, iar daca aceasta a fost declansata de prezumtivul faptuitor, victima nu are obligatia legala de a-i da curs. Tot astfel, in cazul in care victima nu doreste prezenta in aceeasi incapere cu infractorul, in cadrul sedintei de mediere, dar totusi doreste sa auda ce are de spus acesta, are posibilitatea de a delega o alta persoana care sa-i substitue din punct de vedere legal prezenta. Aceasta persoana poate fi o ruda, un prieten apropiat sau un aparator calificat.
Durata declansarii procedurii medierii penale nu poate depasi 3 luni si poate fi initiata in orice moment al cercetarii penale sau al desfasurarii procesului de judecata.
Nu putem sa nu remarcam ca desi toate aceste aspecte juridice sunt “in favoarea” presupusului infractor, ele nu vor putea fi folosite fara concursul victimei. Exista o mare probabilitate ca acest concurs sa poata fi tradus, in anumite situatii, in importante sume de bani, dar cum resursele Institutiei Medierii sunt inepuizabile si non-conformiste, pot fi gasite solutii capabile sa satisfaca nevoile si cerintele concrete si imediate ale partilor, care nu au neaparat corespondenta la nivel material.

sursa : mediatorbaiamare.wordpress.com

30 de infractiuni care pot fi solutionate prin Institutia Medierii – VICTIMA SI MEDIATORUL TE POT SALVA DE LA INCHISOARE

Cu pasi inceti dar siguri, Noul Cod Penal isi face loc in constiinta tumultoasei noastre societati, punand la dispozitia membrilor pe care ii guverneaza sub aspectul delimitarilor legale, posibilitati concrete prin care prezumtivii faptuitori ai unor anumite infractiuni sa aiba sansa acoperirii prejudiciilor cauzate si, totodata, posibilitatea constientizarii si asumarii faptelor reprobabile.

 30 de infractiuni pentru care poti sa nu faci inchisoare

Pentru un numar de 30 de infractiuni prevazute in Noul Cod Penal, legiuitorul a stabilit posibilitatea ca infractorul, in anumite conditii si cu acordul victimei, sa poata prin actiunile pe care le va intreprinde sa nu ajunga la inchisoare.
Aceste infractiuni sunt puse in cercetare doar la plangerea prealabila a victimei sau daca are loc impacarea partilor, adica a victimei cu infractorul, urmarirea penala inceteaza.
Institutia Medierii joaca un rol central in aceasta ecuatie punandu-se la dispozitia partilor pentru a solutiona conflictul de natura penala.
Ratiunea interpolarii mediatorului, ca un agent temporar cu rol obturant, intre victima si faptuitor pe de o parte si organele de urmarire si cercetare penala, pe de alta parte, consta in aceea ca, din variate motive si necuprinse imprejurari, partilor sa le convina o solutie extrajudiciara de stingere a conflictului in detrimentul uneia punitive, eventual concretizata intr-o condamnare cu regim privativ de libertate.

Sed lex:Spalarea pacatelor si liberul arbitru pentru fiul ratacitor
Nevoia guvernarii legii intr-o societate este o necesitate care nu poate fi pusa la indoiala. Cu toate acestea, legea nu poate decide impotriva interesului legitim a celor pe care ii guverneaza, iar libertatea alegerii solutiei si a modului de actiune este o donatie de provenienta divina. :i tocmai in acest moment intelepciunea legiuitorului vine sa acorde o libertate de miscare decizionala si temporara, creand posibilitatea legala ca victima si faptuitorul sa actioneze conform propriilor nevoi si interese. ~n acest fel se creeaza ambientul legal necesar infaptuirii justitiei restaurative.
Enumeram mai jos, infractiunile pretabile medierii, asa cum au fost cuprinse in numerotarea Noului Cod Penal, amintind justitiabililor ca, Institutia Medierii este utila in orice infractiune comisa, atat timp cat exista parte vatamata si o latura civila (adica partea vatamata pretinde faptuitorului diverse daune materiale sau morale). Alegem sa prezentam partial si textul legal, doar pentru acele fapte care sunt nou-incriminate de Codul Penal intrat in vigoare la 1 februarie 2014.

Art. 193. Lovirea sau orice acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice
(1) Lovirea sau orice acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectata sanatatea unei persoane, a carei gravitate este evaluata prin zile de ingrijiri medicale de cel mult 90 de zile
Art. 196. Vatamarea corporala din culpa
Art. 199.  Violenta in familie
Art. 206. – Amenintarea
Art. 208. – Hartuirea
Fapta celui care, in mod repetat, urmareste, fara drept sau fara un interes legitim, o persoana ori ii supravegheaza locuinta, locul de munca sau alte locuri frecventate de catre aceasta, cauzandu-i astfel o stare de temere
(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicari prin mijloace de transmitere la distanta, care, prin frecventa sau continut, ii cauzeaza o temere unei persoane
Art. 218. – Violul
Art. 219. – Agresiunea sexuala
Actul de natura sexuala, altul decat cele prevazute in art. 218, cu o persoana, savarsit prin constrangere, punere in imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa ori profitand de aceasta stare
Art. 223. – Hartuirea sexuala
Art. 224. – Violarea de domiciliu
Art. 225. – Violarea sediului profesional
(1) Patrunderea fara drept, in orice mod, in oricare dintre sediile unde o persoana juridica sau fizica isi desfasoara activitatea profesionala ori refuzul de a le parasi la cererea persoanei indreptatite se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) In cazul in care fapta este savarsita de o persoana inarmata, in timpul noptii ori prin folosire de calitati mincinoase, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
Art. 226. – Violarea vietii private
(1) Atingerea adusa vietii private, fara drept, prin fotografierea, captarea sau inregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau inregistrarea audio a unei persoane aflate intr-o locuinta sau incapere ori dependinta tinand de aceasta sau a unei convorbiri private
(2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fara drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevazute in alin. (1), catre o alta persoana sau catre public
Art. 227. – Divulgarea secretului profesional
Art. 231. – Pedepsirea unor furturi la plangerea prealabila
Art. 238. – Abuzul de incredere
Art. 239. – Abuzul de incredere prin fraudarea creditorilor
(1) Fapta debitorului de a instraina, ascunde, deteriora sau distruge, in tot sau in parte, valori ori bunuri din patrimoniul sau ori de a invoca acte sau datorii fictive in scopul fraudarii creditorilor
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta persoanei care, stiind ca nu va putea plati, achizitioneaza bunuri ori servicii producand o paguba creditorului.
Art. 240. – Bancruta simpla
Art. 241. – Bancruta frauduloasa
Art. 242. – Gestiunea frauduloasa
Art. 243. – Insusirea bunului gasit sau ajuns din eroare la faptuitor
Art. 244. – Inselaciunea
Art. 245. – Inselaciunea privind asigurarile
(1) Distrugerea, degradarea, aducerea in stare de neintrebuintare, ascunderea sau instrainarea unui bun asigurat impotriva distrugerii, degradarii, uzurii, pierderii sau furtului, in scopul de a obtine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurata
Art. 253. – Distrugerea
Art. 256. – Tulburarea de posesie
Art. 274. – Razbunarea pentru ajutorul dat justitiei
Savarsirea unei infractiuni impotriva unei persoane ori a unui membru de familie al acesteia, pe motiv ca a sesizat organele de urmarire penala, a dat declaratii ori a prezentat probe intr-o cauza penala, civila sau in orice alta procedura dintre cele prevazute in art. 273
Art. 284. – Asistenta si reprezentarea neloiala
(1) Fapta avocatului sau a reprezentantului unei persoane care, in intelegere frauduloasa cu o persoana cu interese contrare in aceeasi cauza, in cadrul unei proceduri judiciare sau notariale, vatama interesele clientului sau ale persoanei reprezentate
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza intelegerea frauduloasa dintre avocat sau reprezentantul unei persoane si un tert interesat de solutia ce se va pronunta in cauza, in scopul vatamarii intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate.
Art. 287. – Nerespectarea hotararilor judecatoresti
Art. 302. – Violarea secretului corespondentei
Art. 378. – Abandonul de familie
Art. 379. – Nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului
Art. 381. – Impiedicarea exercitarii libertatii religioase

 sursa : mediatorbaiamare.wordpress.com

REZILIEREA CONTRACTULUI DE TELEFONIE MOBILA – APELATI INSTITUTIA MEDIERII

Primul lucru pe care il faceti in situatia in care doriti sa reziliati contractul de telefonie mobila, si asta pe fondul mai multor nemutumiri acumulate privind serviciile care va sunt oferite raportate la banii pe care ii dati, este sa sunati departamentul “contracte” al operatorului dumneavoatra.

Sigur, acesta va va cere sa va declinati identitatea si va va pune o serie de intrebari legate de nemultumirile pe care le aveti. Puteti sa-i insirati verzi si uscate pentru ca, in cele din urma, veti primi informatii referitoare la cati de multi bani aveti sa platiti in situatia in care alegeti sa intrerupeti contractul.
Nu trebuie sa fiti neaparat impresionati la auzul unor astfel de sume pentru ca, desi acestea sunt cuprinse in contractul semnat, ele nu constitue neaparat si o obligatie de plata in cazul intreruperii contractului.
Deasemenea, nu trebuie sa va descurajeze faptul ca acele 30-40 de pagini pe care le-ati semnat cu ocazia incheierii contractului sunt concepute poate de sute de juristi si avocati, numai cu scopul de a tine captiv clientul, fara a-i da posibilitatea sa renunte la contract decat ca penalizari uriase. Dimpotriva, trebuie sa va mobilizati si, alaturi de un specialist, sa cautati si sa identificati portitele legale care va vor “elibera” de corvoada achitarii lunare a abonamentului si de amenintarea unei plati suplimentare consistente.

Stiu ca sunt inregistrat dar nu si notat
Stiati ca operatorul care se afla la celalalt capat de linie noteaza in linii mari toate problemele si solicitarile care i le comunicati, inclusiv gradul dumneavoastra de informare asupra termenilor si conditiilor cuprinse in contract. operatorul contactat initial nu are nici o puterede decizie referitoare la dorintele si nemultumirile transmise, insa va trimite pe scara ierarhica toate informatiile culese, clasificand gradul de interventie ulterioara, in functie de vehementa si flexibilitatea cu care ati comunicat. Potrivit schemei organizationale veti fi contactat, dupa un anumit timp, de o persoana abilitata nu sa va satisfaca cererile ci sa ia pulsul starii de fapt actuale si sa va reaminteasca, de data aceasta folosind un limbaj mult mai elevat si, eventual, specializat, aceleasi informatii pe care le-ati obtinut in prima convorbire.

Clauzele abuzive din contractul de telefonie mobila pot duce la rezilierea inainte de termen a contractului
Dupa o vasta experienta cu consumatorii, firmele de telefonie mobila, au eliminat sau au mascat eventualele clauze abuzive din contract.
Cu toate acestea, pe baza studierii proceselor intentate companiilor de telefonie mobila, trebuie verificate cu atentie prezenta anumitor aspecte din contractul dumneavoastra care pot fi interpretate sau pot chiar constitui clauze abuzive.
Prima si cea mai importanta clauza abuziva poate fi invocata ca fiind  imposibilitatea de a interveni, inainte de semnarea contractului, prin negocierea anumitor termeni si conditii cuprinse in acesta.
Prelungirea automata a contractului, prin modalitatea obtinerii unui accept telefonic in urma unei convorbiri sumare, este deasemenea o clauza abuziva.
Sumele cerute ca despagubire in cazul rezilierii unilaterale a contractului pot fi invocate ca fiind disproportionat de mari comparativ cu pagubele invocate de comerciant si pot reclama prezenta clauzei abuzive.
Deasemena, obligativitatea unei plati in avans a abonamentului sau constituirea unei garantii din care sa se scada costul abonamentului sau a convorbirilor telefonice ori a altor servicii de-a lungul perioadei contractuale, pot fi interpretate ca fiind clauze abuzive.

Cartela, mai buna ca abonamentul si alte motive.
Un alt aspect determinant in luarea deciziei privind rezilierea contractului il constitue aratarea motivelor, care pot fi< functionarea defectuoasa a terminalelor GSM sau a  retelei de telefonie mobila in aria de folosinta (resedinta, domiciliu), degradarea situatiei materiale prezente, pierderea locului de munca precum si alte motive capabile sa justifice incetarea raporturilor contractuale.
Unul dintre cele mai interesante motive pentru care se solicita rezilierea contractului  de abonament este discrepanta majora a raportului beneficii / pret,  intre utilizatorul de cartela pre-pay si abonatul aceluiasi operator de telefonie mobila. Acest lucru se poate observa si cu ochiul liber, fara o analiza amanuntita insa interesent va fi daca si in ce conditii, invocandu-se acest motiv, instanta de judecata va pronunta o hotarare prin care se va rezilia contractul comercial, inainte de termen.

Negocierea poate aduce si alte beneficii
Tinand cont de faptul ca oricat ar fi de puternici nici una din cele trei companii de telefonie mobila nu doreste sa piarda clienti, negocierea poate fi o forma de rezolvare a unei eventuale dispute sau poate constitui o suma de avantaje remarcabile. Astfel, nedorind sa piarda clientii, firmele detinatoare de licente GSM, au oferit in urma negocierilor, compensatii constand in scutirea de la plata abonamentelor pe mai multe luni, telefoane mobile cadou sau achizitionarea acestora la un pret redus, suplimentarea minutelor nationale, cadouri constand in diverse obiecte promotionale sau cartele cu minute incluse. Cu certitudine, este optiunea fiecarui consumator in parte daca accepta sau nu aceste avantaje, stiut fiind faptul ca acestea nu provin din sacul lui Mos Craciun.


 sursa:  mediatorbaiamare.wordpress.com
© Mediator Pop Aurelian Catalin

miercuri, 26 martie 2014

Greseli frecvente in contractele de munca

Un contract de munca gresit intocmit poate obliga angajatorul sa plateasca daune salariatului pagubit prin prevederile documentului. Mai mult decat atat, firmele care includ in contractele de munca clauze contrare dispozitiilor legale risca si amenzi din partea inspectorilor ITM, acestea ajungand si la 5.000 de lei. Afla astazi, direct de la specialistii din domeniu, care sunt cele mai frecvente erori cuprinse in contractele de munca, dar si cum trebuie acestea corectate. Seminarul "Greseli frecvente in contractele individuale de munca: Cum sa le eviti?", organizat de AvocatNet.ro, se desfasoara chiar in acest moment.

Lorena Stoian, Predoiu Law Firm

Contractul individual de munca vs. conventia civila
 - Practica judiciara arata ca inca exista interperetari diferite privind prestarea activitatii in baza conventiei civile.
Trasaturi comune:
- Sunt guvernate de principiul libertatii de vointa – partile negociaza si stabilesc clauzele contractului.
- Caracter bilateral – dau nastere la drepturi si obligatii reciproce intre parti.
- Persoana care presteaza activitatea este intotdeauna o persoana fizica – la conventiile civile sunt numai persoane fizice.
- Sunt contracte cu titlu oneros.
- Sunt contracte cu executare succesiva.
- Sunt contracte "intuitu personae".
- In ceea ce priveste caracterul "intuitu personae", se sustine ca totusi CIM nu ar fi "intuitu personae".
Ex: munca la domiciliu – nu are importanta cine presteaza munca, ci conteaza doar produsul livrat.
Aceasta opinie izolata este preluata atat in revistele de specialitate, cat si in tratatele de drepturl muncii.
CIM – trasaturi speciale
- Forma scrisa ceruta de lege – forma obligatorie indiferent de tipul de contract (detereminat, nedeterminat, de ucenicie).
- Subordonarea juridica a angajatului in raport cu angajatorul – presupune dreptul angajatorului de a sanctiona disciplinar salariatul fara a-i afecta viata privata si drepturile fundamentatele.
- Angajatul nu poate sa cedeze din drepturile sale, nici total, nici partial.
- Angajatul beneficiaza de masuri legale de protectie.
- Obligatia caracteristica a angajatului este o obligatie de a face/a munci si trebuie executata in natura/prin munca.
- Munca prestata trebuie sa fie remunerata – salariatul nu poate oferi in schimbul muncii o anumita valoare materiala.
- Stabilirea unor conditii prin acordul partilor este, de regula, inadmisibila.

Conventia civila – reglementari exprese
- Conventia civila a fost introdusa in legislatia nationala prin Legea nr. 83/1995, preluata apoi prin Legea nr. 130/1999.
- Odata cu abrogarea acestor acte normative, pana in prezent nu a mai fost reglementata in legislatia noastra vreo statornicire in acest sens.
- Exista, insa, acte normative cu caracter special, care permit incheierea de conventii civile: Legea sportului, care prevede ca sportivul profesionist poate incheia fie conventie civila, fie CIM, OG nr. 9/2000 sau Legea nr. 52/2011, care permite angajarea zilierilor fara CIM si care a scos din zona muncii la negru activitatile ocazionale.
- Conventia civila trebuie sa corespunda vointei reale a partilor si sa nu mascheze adevaratele raporturi de munca.
- Este important de evitat ca in conventie sa nu existe notiuni de preaviz, de zile de repaus, de munca fortata etc, pentru ca acestea sunt elemente clare care vor da impresia de CIM.
- Activitatea desfasurata in temeiul conventiei nu ar trebui inscrisa in obiectul de activitate a societatii.
- Un angajator poate incheia conventii civile cu propriii angajati? Specialistii sunt de parere ca s-ar putea, dar doar pentru prestarea unor activitati ocazionale.
- Ex: o editura care urmeaza sa organizeze o conferinta - pentru organizarea respectivei conferinte, fie pentru promovarea ei, fie pentru impartirea de pliante, poate incheia conventii civile doar pentru aceste activitati. Si in cazul agentiilor de publicitate se pot incheia conventii doar pentru activitatile de distribuire de pliante/afise.
- Chiar daca partile ar dori sa mascheze un raport de dreptul muncii printr-o conventie, pe termen lung vor exista efecte negatie pentru ambele parti.
- Exista dezavantaje in primul rand pentru salariat. El presteza o munca nesigura, nu stie daca va fi platit, nu beneficiaza de servicii de pregatire profesionala.
- Din perspectiva angajatorului, este vorba despre lipsa controlului, in timp ce din perspectiva statului este vorba despre lipsa contributiilor.
- In concluzie, recomandam prudenta in incheierea conventiilor civile. Trebuie avute in vedere dispozitiile din Codul muncii si Codul fiscal.
Criterii de recalificare a activitatilor de catre organele fiscale
- Beneficiarul de venit se afla intr-o relatie de subordonare fata de platitorul de venit si respecta conditiile de munca impuse de acesta.
- In prestarea activitatii beneficiarul de venit foloseste exclusiv baza materiala a platitorului de venit si contribuie cu prestatia fizica sau cu capacitatea intelectuala, nu si cu capitalul propriu.
- Platitorul de venit suporta in interesul desfasurarii activitatii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit. precum si alte cheltuieli de aceasta natura.
- Platitorul de venit suporta indemnizatia de concediu de odihna si indemnizata pentru incapacitate de munca in contul beneficiarului de venit.
Dr. Ana Stefanescu, expert legislatia muncii
- Este riscant sa intocmim conventii civile, se poate intra chiar in sfera raspunderii penale.
- Totusi, angajatorii ar fi mai interesati sa apeleze la conventiile civile decat la contractul de munca.
- In primul rand, daca colaboreaza cu o PFA, atunci nu mai trebuie sa respecte timpul de munca. De asemenea, o PFA realizeaza sarcina cand poate. Angajatorul nu este obligat sa-i asigure baza materiala (PFA are carti, are pregatire profesionala, are logistica).
- In schimb, daca are salariati, atunci angajatorul trebuie sa aiba un regulament intern, CIM intocmite ca la carte.
Marilena Balabuti, ITM Bucuresti
- Nu exista in Codul civil un contract numit conventie civila de prestari servicii. In consecinta, nu exista un model de conventie civila, poate fi doar un act civil intre doua parti.
- Inspectorii de munca nu recalifica, insa pot considera ca acela este un raport de munca.
- Mare atentie la incheirea acestor acte civile intre persoanele fizice simple, nu PFA-uri si persoane juridice.
- Munca fara forme inseamna munca fara incheierea unui CIM in forma scrisa.

sursa : www.avocatnet.ro

Rambursarea TVA din statele membre

In Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 68/28.01.2014, a fost publica OPANAF nr. 59/2014 pentru modificarea OPANAF nr. 3/2010 pentru aprobarea Procedurii de primire a cererilor de rambursare a TVA, achitate de catre persoanele impozabile stabilite in Romania pentru importuri si achizitii de bunuri/servicii efectuate in alt stat membru al Uniunii Europene.
Pentru ce se poate solicita rambursarea de TVA?

Cererea de rambursare (Formularul 318) poate fi facuta de catre persoanele impozabile stabilite in Romania, care au efectuat importuri de bunuri si servicii in alt stat membru, pentru urmatoarele categorii de bunuri si servicii:
  • combustibil;
  • inchiriere de mijloace de transport;
  • cheltuieli legate de mijloacele de transport;
  • taxe rutiere de acces si taxa de utilizare a drumurilor;
  • cheltuieli de deplasare (cu taxiul sau mijloace de transport public);
  • cazare;
  • servicii de catering si restaurant;
  • acces la targuri si expozitii;
  • cheltuieli pentru produse de lux, activitati de divertisment si spectacole;
  • alte bunuri livrate si servicii prestate (se specifica natura bunurilor).
Pentru a fi eligibila pentru rambursare in statul membru de rambursare, persoana impozabila stabilita in Romania trebuie sa efectueze operatiuni care dau dreptul de deducere in Romania. In cazul in care persoana impozabila efectueaza in Romania atat operatiuni care dau drept de deducere, cat si operatiuni care nu dau drept de deducere, statul membru de rambursare poate rambursa numai acea parte din TVA rambursabila care corespunde operatiunilor cu drept de deducere.

Ce operatiuni sunt eligibile pentru rambursarea de TVA?
a) achizitii de bunuri sau servicii care au fost facturate pe parcursul perioadei de rambursare, cu conditia ca TVA sa fi devenit exigibila inaintea sau la momentul facturarii sau pentru care TVA a devenit exigibila pe parcursul perioadei de rambursare, cu conditia ca achizitiile să fi fost facturate inainte ca TVA sa devina exigibila;
b) importul de bunuri efectuat pe parcursul perioadei de rambursare.
Cererea de rambursare poate sa se refere la facturi sau documente de import care nu au fost acoperite de cererile de rambursare precedente si care privesc operatiuni finalizate pe parcursul anului calendaristic in cauza.
Pentru ce perioada putem solicita rambursarea?
  • Perioada de rambursare este de maximum un an calendaristic si de minimum 3 luni calendaristice. Cererile de rambursare pot viza o perioadă mai mică de 3 luni numai in cazul in care aceasta reprezinta perioada ramasa pana la sfarsitul anului calendaristic.
  • Daca cererea de rambursare vizeaza o perioadă de rambursare mai mica de un an calendaristic, dar mai mare de 3 luni, cuantumul TVA pentru care se solicita o rambursare nu poate fi mai mic de 400 euro sau echivalentul acestei sume in moneda nationala a statului de rambursare.
  • Daca cererea de rambursare se refera la o perioada de rambursare de un an calendaristic sau la perioada ramasa dintr-un an calendaristic, cuantumul TVA nu poate fi mai mic de 50 euro sau echivalentul acestei sume in moneda nationala a statului de rambursare.
Cum solicitam rambursarea de TVA?
Cererea de rambursare a TVA pentru persoanele impozabile stabilite in Romania, formular 318, se depune in format electronic la organul fiscal competent din Romania, prin intermediul portalului electronic pus la dispozitie de ANAF, cel tarziu pana la data de 30 septembrie a anului calendaristic care urmeaza perioadei de rambursare.
Sursa: www.finantevalcea.ro

Sponsorizarea : modificari in Codul fiscal

Incepand cu anul 2014, regimul fiscal al cheltuielilor cu sponsorizarea a suferit modificari, in sensul in care, sumele reprezentand sponsorizarea care nu sunt scazute din impozitul pe profit, se reporteaza in urmatorii 7 ani consecutivi. Recuperarea acestor sume se va efectua in ordinea inregistrarii acestora, in aceleasi conditii, la fiecare termen de plata a impozitului pe profit.
Conditiile legate de procente (3 la mie din cifra de afaceri si 20% din impozitul pe profit) raman nemodificate.

Astfel, in determinarea impozitului pe profit, cheltuielile de sponsorizare si/sau mecenat si cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii sunt deductibile limitat. Contribuabilii care efectueaza sponsorizari si/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cei care acorda burse private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente in limita minima precizata mai jos:
1. 3 la mie din cifra de afaceri;
2. 20% din impozitul pe profit datorat.

A fost adaugata in schimb o prevedere potrivit careia, pentru situatiile in care reglementarile contabile aplicabile nu definesc indicatorul «cifra de afaceri» aceasta limita se determina potrivit normelor.

Cum se determina cifra de afaceri pentru determinarea procentului de 3 la mie In cazul in care reglementarile contabile aplicabile nu definesc «cifra de afaceri», aceasta se determina astfel:

a) pentru contribuabilii care aplica reglementarile conforme cu Standardele internationale de raportare financiara, cu exceptia institutiilor de credit – persoane juridice romane si sucursalelor din Romania ale institutiilor de credit – persoane juridice straine, «cifra de afaceri» cuprinde veniturile din vanzarea de bunuri si prestarea de servicii din care se scad sumele reprezentand reduceri comerciale acordate si se adauga subventiile de exploatare aferente cifrei de afaceri;

b) pentru institutiile de credit – persoane juridice romane si sucursalele din Romania ale institutiilor de credit – persoane juridice straine, "cifra de afaceri" cuprinde:
- venituri din dobanzi;
- venituri din dividende;
- venituri din taxe si comisioane;
- castiguri (pierderi) realizate aferente activelor si datoriilor financiare care nu sunt evaluate la valoarea justa prin profit sau pierdere – net;
- castiguri sau pierderi privind activele si datoriile financiare detinute in vederea tranzactionarii – net;
- castiguri sau pierderi privind activele si datoriile financiare desemnate ca fiind evaluate la valoarea justa prin profit sau pierdere – net;
- castiguri sau pierderi din contabilitatea de acoperire – net;
- diferente de curs de schimb [castig (pierdere)] – net;
- castiguri (pierderi) din derecunoasterea activelor, altele decat cele detinute in vederea vanzarii – net;
- alte venituri din exploatare;

c) pentru institutiile prevazute la art. 2 lit. a)-d) din Ordinul Bancii Nationale a Romaniei nr. 27/2011 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificarile si completarile ulterioare, «cifra de afaceri» cuprinde:
(i) venituri din dobanzi si venituri asimilate;
(ii) venituri privind titlurile;
- venituri din actiuni si din alte titluri cu venit variabil;
- venituri din participatii;
- venituri din parti in cadrul societatilor comerciale legate;
(iii) venituri din comisioane;
(iv) profit sau pierdere neta din operatiuni financiare;
(v) alte venituri din exploatare.

sura : Cabinet Contabilitate Irina Spataru

Calendar obligatii fiscale pentru anul 2014

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsitentaContribuabili_r/Calendar/Calendar_obligatii_fiscale_2014.htm

Noul Cod penal si mediul de afaceri - schimbari


Noile prevederi din domeniul penal, care au intrat in vigoare la inceputul lunii februarie, vor schimba in bine mediul de afaceri din tara noastra, in sensul ca il vor face mai responsabil, sustin specialistii consultati de AvocatNet.ro. Acest lucru se va produce ca urmare a introducerii unor noi pedepse, a maririi unor amenzi si a modificarilor care vor fi resimtite in unele domenii.    



  




Profesorul universitar doctor Mihai Adrian Hotca, avocat in Baroul Bucuresti, a spus pentru AvocatNet.ro ca pe termen lung, noua legislatie in materia penala, respectiv Noul Cod penal si Noul Cod de procedura penala, care se aplica de la 1 februarie, va avea un impact pozitiv asupra business-urilor, deoarece transmite un semnal serios in mediul de afaceri.
"Mutatis mutandis, impactul pozitiv asupra mediului de afaceri, in general, se va reflecta si in ceea ce priveste activitatea intreprinderilor mici si mijlocii. Daca organele judiciare vor reusi sa transpuna in practica principiile care stau la baza noilor reglementari, peste cativa ani vom putea constata efecte benefice in toate domeniile societatii romanesti (economic, social, cultural, juridic etc.). Traversam o perioada cu puternice modificari legislative, care isi vor lasa amprenta asupra intregii societati. In speranta ca aceste modificari vor constitui un progres al sistemului legislativ roman, doresc participantilor la actul de infaptuire a justitiei sa aiba intelepciunea sa le transpuna in mod corect in practica", a subliniat Mihai Hotca.
Totusi, avocatul din Baroul Bucuresti a avertizat ca efectele Noului Cod penal si ale Noului Cod de procedura penala, care se aplica de la 1 februarie, nu vor fi imediate, astfel ca impactul lor va fi mai putin vizibil asupra mediului de afaceri.
AvocatNet.ro a scris de mai multe ori despre modificarile pe care le introduc noile Coduri penale pentru mediul de afaceri, iar cele mai importante articole le puteti consulta mai jos:
1. Noi infractiuni economice au fost introduse prin NCP
In cazul abuzului de incredere, a fost introdusa o noua modalitate de comitere a faptei, care se refera la folosirea fara drept a unui bun incredintat cu un anumit scop, de catre cel care l-a primit. Mai exact, insusirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de catre cel caruia i-a fost incredintat in baza unui titlu si cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. De exemplu, societatile comerciale pot folosi noua prevedere penala in cazul in care ii dau unui angajat sa utilizeze masina in interes de serviciu, insa acesta o foloseste si in scop personal.
Alta noua prevedere penala este aceea ca indepartarea, prin constrangere sau corupere, a unui participant de la o licitatie publica ori intelegerea intre participanti pentru a denatura pretul de adjudecare se pedepseste cu inchisoarea de la 1 la 5 ani. In plus, in acest caz este pedepsita si tentativa de infractiune, potrivit noilor reglementari penale.
2. Firmele sunt mai drastic sanctionate de la inceputul lunii februarie 
Inmultirea numarului de infractiuni savarsite in domeniul economic a fost completata de cresterea amenzilor.  
Conform NCP, cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amenda, suma pentru o zi fiind inmultita cu numarul de zile. Mai exact, suma pentru o zi de amenda este cuprinsa intre 100 si 5.000 lei, iar numarul zilelor-amenda este cuprins intre 30 de zile si 600 de zile. In aceste conditii, amenzile pentru persoanele juridice variaza de la 3.000 de lei pana la 3 milioane de lei. Anterior, in Codul penal, persoanele juridice puteau fi amendate doar cu sume intre 100 si 2.500 de lei.
Radu Chirita, coordonatorul casei de avocatura Chirita si Asociatii, a spus recent pentru AvocatNet.ro ca aceste modificari (n.red. - inmultirea numarului de infractiuni si cresterea amenzilor), combinate cu o din ce in ce mai acuta necesitate practica, vor impune o frecventa mai ridicata a urmaririi penale si a condamnarii unor persoane juridice, concomitent sau separat cu urmarirea persoanelor fizice responsabile de comiterea unor infractiuni.
"Modificarile privind sistemul sanctionator ar putea conduce la o presiune mai mare pe persoanele juridice, care riscau pana acum amenzi penale mai degraba simbolice, care insa pot deveni foarte importante economic in contextul noii reglementari. Noile coduri vor trebui sa modifice modul de comportament juridic al companiilor, in special al companiilor mari care vor trebui sa apeleze mult mai frecvent la consultanta de specialitate in materie penala, pentru a evita intrarea intr-o zona a dreptului care poate deveni periculoasa. Nu trebuie uitata ca e suficient ca un angajat al companiei sa comita o infractiune in interesul companiei sau in numele sau pentru ca aceasta sa raspunda penal", a recomandat Radu Chirita.
3. Noul Cod de procedura penala influenteaza si activitatea de expertiza contabila judiciara.
Filiala Bihor a Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati Din Romania (CECCAR) a dat publicitatii un tabel cu modificarile din NCPP care au incidenta in activitatea de expertiza contabila judiciara. Documentul prezinta in opozitie prevederile anterioare ale CPP cu cele in vigoare, putand fi consultat aici.
4. Noul Cod penal ii sanctioneaza mai dur pe avocati, dar le extinde anumite drepturi.
Mihai Hotca a declarat ca, din perspectiva avocatilor, Noile Coduri penale au consolidat prevederile referitoare la dreptul la aparare, iar printre modificarile legislative care se refera la acest aspect se numara:
  • dreptul de a consulta dosarul de urmarire penala;
  • asigurarea confidentialitatii comunicarilor dintre avocat si persoana retinuta sau arestata;
  • reglementarea unor drepturi similare cu cele ale inculpatului in favoarea partii vatamate, partii civile sau partii responsabile civilmente.
Cu toate acestea, decanul Baroului Bucuresti Ion Ilie-Iordachescu, care este si membru al Comisiei Permanente a Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (UNBR), considera, intr-o analiza facuta pentru Uniune, ca se impune revizuirea art. 278 din NCP, in sensul excluderii avocatilor din categoria persoanelor care perturba activitatea instantei, fiind suficiente sanctiunile pecuniare prevazute in NCPP fata de un asemenea comportament al avocatilor.
In plus, Ion Iordachescu a mentionat ca neclaritatea alin. 1, art. 269 din NCP poate crea confuzii in ceea ce priveste ajutorul pe care avocatul il da clientului sau. Mai exact, acest alineat reprezinta o carenta care afecteaza principiul legalitatii incriminarilor si pedepselor, deoarece nu descrie exact fapta incriminata, a adaugat decanul.
Atentie! Si, noile modele ale principalelor acte de procedura din materie civila si penala, care trebuie sa fie eliberate de instantele si parchetele din Romania la finalul procedurilor judiciare, au fost publicate, pe 13 martie, pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Aceste documente au fost actualizate conform modificarilor legislative aduse prin noile Coduri din sistemul de justitie.

sursa articol : www.avocatnet.ro

sâmbătă, 15 martie 2014

"10.000 euro pentru tinerii întreprinzători": Au început înscrierile


Două programe pentru IMM-uri şi tineri antreprenori intră în vigoare de luni, a scris duminică pe blog premierul Victor Ponta, menţionând că alte două iniţiative ale Guvernului vor fi puse în aplicare în perioada următoare.
Programul 10.000 euro pentru tinerii întreprinzători: Înscrierile încep astăzi
Pentru programul 'Tineri întreprinzători', cu finanţare nerambursabilă de până la 10.000 de euro, înscrierile încep luni.

'Debutanţii în afaceri, cu vârsta de până la 35 de ani, pot să depună online cererile începând cu data de 10 martie. Buget, 21 milioane de lei. Instituţia - Departamentul pentru IMM-uri, Mediul de Afaceri şi Turism. Tinerii primesc 50% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile aferente planului de afaceri, dar nu mai mult de 10.000 euro. Fondul Naţional de Garantare al Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii va garanta pentru creditele contractate de firmele înfiinţate de tineri în vederea realizării planurilor de afaceri acceptate de Departamentul pentru IMM-uri, Mediul de Afaceri şi Turism, cu până la cel mult 80% din valoarea creditului solicitat, în limita sumei de 80.000 euro, echivalentul în lei. Beneficiarii programului vor fi scutiţi de la plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate de angajatori, pentru veniturile aferente timpului lucrat de cel mult 4 (patru) salariaţi, angajaţi pe perioadă nedeterminată', a scris Victor Ponta.

'Programul de stimulare a Femeilor Manager' începe tot luni şi constă în alocare financiară nerambursabilă de maximum 90% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile efectuate (exclusiv TVA) şi nu poate depăşi suma de 41.500 lei/beneficiar. Bugetul programului pentru anul 2014 este de 500.000 lei.

Alte două programe vor fi iniţiate în perioada următoare, a adăugat Ponta. 'Programul Start' - acces la finanţare a tinerilor întreprinzători începe din 17 martie, cu un buget alocat în anul 2014 de 13 milioane de lei, iar estimările sunt de câteva sute de beneficiari. Programul înseamnă finanţări nerambursabile de maximum 80% din valoarea cheltuielilor eligibile aferente proiectului, dar nu mai mult de 100.000 lei/beneficiar. Întreprinzătorii trebuie să contribuie cu restul banilor din surse proprii.

'Programul de dezvoltare pentru ÎMM-uri' va începe din luna aprilie.

'Înseamnă finanţare pentru dezvoltarea şi modernizarea activităţilor de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă. Bugetul alocat programului este de 18 milioane de lei. Beneficiarii eligibili primesc finanţări nerambursabile de maximum 80% pentru microîntreprinderi, 70% pentru întreprinderi mici şi 60% pentru întreprinderi mijlocii din valoarea totală a cheltuielilor eligibile efectuate (exclusiv TVA). Valoarea maximă a grantului nu poate depăşi 80.000 lei pentru fiecare beneficiar', a mai scris premierul.

Aceste patru programe se adaugă schemei de minimis de 2 miliarde lei (cu posibilitate de prelungire la 4 miliarde lei), care facilitează accesul la credite prin mecanismele de garantare şi contragarantare, la care există peste 7.000 de IMM-uri aplicante eligibile la final de ianuarie.

'Guvernul pe care îl conduc va fi primul care va respecta legea conform căreia IMM-urile sunt susţinute de la buget cu minimum 0,4% din PIB', a susţinut premierul Victor Ponta.

sursa articol : www.economica.net

Contract de credit bancar. Cesiunea creantei. Clauza abuziva. Conditii si efecte


Una dintre conditiile esentiale pentru stabilirea caracterului abuziv al unei clauze este ca acea clauza sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

Astfel, nu poate fi considerata abuziva clauza inscrisa in contractul de credit bancar prin care banca isi rezerva dreptul de a cesiona unui tert drepturile si obligatiile sale din contract, intrucat prin cesionarea creantei se schimba doar titularul dreptului de a incasa creanta, si nicidecum drepturile si obligatiile debitorului. - sursa articol : www euroavocatura.ro

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Botosani, Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal, la data de 11 iunie 2010, sub nr. xx16/40/2010, reclamanta R.G. a chemat in judecata paratele SC B.C.R. SA Bucuresti, SC B.F.P. SRL Bucuresti si SC S.C. SRL Bucuresti, solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va da, sa dispuna: anularea contractului de cesiune nr. J 254/2009, incheiat de B.C.R. cu SC B.F.P. SRL Bucuresti si, pe cale de consecinta, constatarea nulitatii absolute de drept si a contractului de cesiune nr. 49/05.08.2009 catre SC S.C. SRL Bucuresti; repunerea in situatia anterioara si renegocierea contractului de credit nr. 897/03.10.2007, pe care 1-a incheiat cu B.C.R. Botosani, in faza initiala; cu cheltuieli de judecata .

La data de 3 septembrie 2010, parata SC B.C.R. SA Bucuresti a depus intampinare la dosar, prin care a invocat exceptia prematuritatii introducerii actiunii, in raport de neindeplinirea procedurii prealabile de conciliere directa, prevazuta de art. 7201 alin. (1) C. proc. civ., si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei SC B.C.R. SA Bucuresti, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.

La data de 16 septembrie 2010, parata SC B.F.P. SRL Bucuresti a depus intampinare la dosar, prin care a invocat exceptia netimbrarii cererii de chemare in judecata, exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Botosani, exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a SC B.C.R. SA Bucuresti, Sucursala Judeteana Botosani si a SC B.C.R. SA Bucuresti, Agentia Stefan Luchian, si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii formulata de reclamanta.

La data de 12 octombrie 2010, reclamanta R.G. a depus precizari la intampinari si completare la actiunea introductiva de instanta, in sensul de a se constata ca prevederea contractuala inscrisa la art. 10 din conditiile generale de creditare, anexa la contractul de credit bancar nr. 897/3 octombrie 2007, constituie clauza abuziva, astfel cum este definita prin Legea nr. 193/2000, solicitand a se dispune anularea art. 10 din conditiile generale de creditare - cesiunea de creanta, si, pe cale de consecinta, constatarea nulitatii absolute a contractelor de cesiune ulterioare.

Prin incheierea de sedinta pronuntata la data de 28 octombrie 2010, Tribunalul Botosani, Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal, cu privire la exceptiile invocate de parata SC B.F.P. SRL Bucuresti, prin intampinare, a respins exceptia netimbrarii cererii de chemare in judecata; a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, pentru ca aceasta este parte in contractul de credit, incat legitimitatea procesuala este fara dubii, si a respins exceptia necompetentei teritoriale a tribunalului, in baza art. 10 alin. (1) - (4) C. proc. civ., cata vreme contractul de credit a fost incheiat in Botosani, unde se efectueaza si platile de rambursare a creditului.

Referitor la exceptiile invocate de B.C.R. SA Bucuresti, respectiv, lipsa calitatii procesuale pasive a bancii, instanta a respins-o, pentru ca banca este parte in contractul de credit; exceptia prematuritatii - instanta a respins-o, avand in vedere ca nu se impune concilierea prealabila pentru ambele petite invocate in cauza, nefiind vorba de plata unor sume de bani; instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale de folosinta a Agentiei Stefan Luchian Botosani si a Sucursalei Botosani ale B.C.R., ca lipsita de interes, pentru ca aceste entitati nu apar pe concept.

La termenul de judecata din data de 25 noiembrie 2010, parata SC B.C.R. SA Bucuresti a depus intampinare la cererea completatoare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei si exceptia nulitatii cererii completatoare a cererii de chemare in judecata, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost completata, ca neintemeiata.

Prin sentinta nr. 215 pronuntata la data de 27 ianuarie 2011, Tribunalul Botosani, Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal, a respins actiunea in anulare formulata de reclamanta R.G. in contradictoriu cu paratele SC B.C.R. SA Bucuresti, SC B.F.P. SRL Bucuresti si SC S.C. SRL Bucuresti, ca nefondata.

In motivarea acestei hotarari, instanta a retinut, in esenta, urmatoarele aspecte:

In ce priveste petitul principal al actiunii, Tribunalul a avut in vedere, in primul rand, contextul de fapt al invocarii caracterului abuziv al clauzei enuntate, respectiv, situatia de trecere la scadenta anticipata de catre creditorul bancar B.C.R. SA a intregului credit restant, plus dobanzi aferente.

In continuare, pasind la a analiza daca este data ipoteza art. 79 din Legea nr. 296/2004, respectiv, a art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, tribunalul a apreciat ca, in speta, nu exista vreun dezechilibru in privinta drepturilor/obligatiilor reclamantei, care sa se fi produs pe calea cesiunii datoriei sale intre B.C.R. SA si SC B.F.P. SRL Bucuresti.

Fie si daca se apreciaza numai prin prisma conditiilor de restituire a intregii sume de catre reclamanta, se poate observa ca noii sai creditori, pe rand, au oferit conditii mai bune decat sanctiunea executarii integrale, oferind debitoarei o esalonare a datoriei acesteia. Iar aceste conditii de restituire nu trebuie privite prin prisma celor convenite prin contractul nr. 897/2007, care s-ar fi aplicat in contextul indeplinirii obligatiei de plata a ratelor si care nu mai erau actuale la data cesiunii, tocmai din cauza neplatii ratelor, din culpa exclusiva a reclamantei.

Cata vreme nu se poate socoti un contract bancar ca un contract intuitu personae, oricata fidelizare ar fi reusit banca in raport de clientul sau, orice contract bancar poate evolua prin intermediul cesiunii de creanta, iar includerea in conditiile generale de creditare a unei asemenea posibilitati nu are nici o legatura cu ceea ce s-a definit ca fiind ``clauza abuziva".

In continuare, cu referire la petitul al doilea al actiunii, tribunalul a retinut ca acesta apare ca nefondat; cata vreme nu s-a dovedit ca clauza care a permis cesiunea atacata ar fi de natura abuziva, consecinta nulitatii absolute extrasa de reclamanta dintr-o asemenea ipoteza nu se poate manifesta. Deci, nu exista nulitatea absoluta invocata pentru primul dintre actele de cesiune atacate, iar atare pretinsa nulitate absoluta nu poate atinge nici contractul de cesiune subsecvent.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel, in termen, reclamanta R.G., la data de 18 martie 2011, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, in termen, la aceeasi data .

Prin decizia nr. 49 pronuntata la data de 03 iunie 2011, Curtea de Apel Suceava, Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal, a respins apelul declarat de reclamanta R.G. impotriva sentintei nr. 215/27.01.2011, pronuntata de Tribunalul Botosani, Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, in dosarul nr. xx16/40/2010, in contradictoriu cu intimatele-parate B.C.R. SA Bucuresti, SC B.F.P. SRL Bucuresti si SC S.C. SRL Bucuresti, ca nefondat.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de control judiciar a retinut, in esenta, urmatoarele aspecte:

Reclamanta-apelanta a invocat premisa eronata, de altfel, a necesitatii acordului sau pentru valabilitatea contractelor de cesiune de creanta; or notificarea debitorului cedat este necesara doar pentru opozabilitatea cesiunii fata de debitor, iar nu pentru valabilitatea cesiunii.

Instanta a retinut ca dreptul cesionarului ia nastere din momentul incheierii contractului de cesiune, dar devine opozabil debitorului cedat doar dupa data notificarii cesiunii catre debitor sau dupa acceptarea ei de catre acesta, conform art. 1393 C. civ., ambele conditii (desi alternative) fiind indeplinite in cauza, prin notificarea reclamantei-apelante si prin semnarea contractului de credit ce include clauza stipulata prin art. 10.

Instanta a apreciat ca art. 10 din contract nu poate fi considerat o clauza abuziva, nefiind indeplinite conditiile legale pentru constatarea caracterului abuziv.

Una din conditiile esentiale pentru stabilirea caracterului abuziv este ca acea clauza sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

Or, prin cesionarea creantei se schimba doar titularul dreptului de a incasa creanta, si nicidecum drepturile si obligatiile debitorului. De remarcat este insa faptul ca si in lipsa unei astfel de clauze contractuale exprese, cum este cea prevazuta prin art. 10, cesiunea de creanta tot ar fi fost posibila, intrucat orice creanta poate fi obiect al unei cesiuni, conform art. 391 si urm. C. civ., exceptie facand salariul si pensia de intretinere.

Ca urmare, nu se poate retine incalcarea unor dispozitii interne, respectiv, art. 79 din Legea nr. 296/2004, precum si art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, si nici a dispozitiilor din dreptul comunitar, respectiv, Directiva nr. 87/102/CEE a Consiliului Europei, modificata prin Directiva nr. 98/7/CE a Parlamentului European si a Consiliului.

Prevederile art. 2 alin. (3) din Directiva nr. 87/102/CEE, astfel cum a fost modificata, stabilesc ca dispozitiile art. a lit. a) si ale art. 4- 12 nu se aplica in cazul contractelor de credit sau contractelor prin care se promite acordarea unui credit, garantate prin ipoteca asupra unui bun imobil.

Or, in speta, creditul acordat reclamantei a fost garantat cu ipoteca asupra a doua imobile, asa incat raporturile juridice dintre parti ce au generat litigiul de fata nu cad sub incidenta Directivei sus-mentionate.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs, in termen, reclamanta R.G., solicitand admiterea recursului, casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, in subsidiar, admiterea recursului si modificarea deciziei pronuntate, in sensul admiterii actiunii sale, asa cum a fost formulata.

In recursul sau, intemeiat in drept pe prevederile pct. 7 si 9 ale art. 304 C. proc. civ., recurenta-reclamanta R.G. a invocat, in esenta, urmatoarele motive:

1. Nejudecarea cererii sale de anulare a contractelor de cesiune .

In speta, judecatorii apelului au facut o motivare sumara a hotararii din cuprinsul careia nu rezulta ce au avut in vedere atunci cand au pronuntat solutia de respingere a apelului, daca au analizat si cauzele de anulare a contractelor de cesiune, aspect ce reiese in principal din motivarea facuta.

Mai mult, fara a analiza clauzele acestor contracte, cu toate ca prin contractele de cesiune intregul sold a fost declarat scadent anticipat, fara nici o esalonare la plata, fapt ce o prejudiciaza totalmente, judecatorii din apel au hotarat ca ``in speta, nu exista vreun dezechilibru in privinta drepturilor/obligatiilor reclamantei care sa se fi produs pe calea cesiunii datoriei sale intre B.C.R. SA si SC B.F.P. SRL Bucuresti".

Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 pct. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, impune instantei de judecata obligatia de a proceda la examinarea argumentelor, mijloacelor si elementelor de proba indicate de parti, in cadrul procesului, aprecierea pertinentei acestora si pronuntarea unei solutii motivate in fapt si in drept .

Intrucat, in cauza, deficientele demonstratiei juridice echivaleaza cu necercetarea motivelor de apel si, in consecinta, cu nemotivarea hotararii, in temeiul art. 312 si art. 315 C. proc. civ., a solicitat recurenta-reclamanta sa se desfiinteze decizia atacata si sa se trimita cauza pentru rejudecare aceleiasi instante.

2. In subsidiar, a solicitat, in temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea deciziei curtii de apel, admiterea apelului si, in consecinta, constatarea caracterului abuziv al art. 10 din conditiile generale de creditare - anexa la contractul de credit bancar 897/03.10.2007 pe care l-a incheiat cu B.C.R. SA. Totodata, sa se dispuna anularea contractelor de cesiune incheiate in baza respectivelor clauze intre B.C.R. SA si SC B.F.P. SRL Bucuresti si apoi intre SC B.F.P. SRL Bucuresti si SC S.C. SRL Bucuresti.

A considerat recurenta ca sunt indeplinite cerintele art. 4 din Legea nr. 193/2000, precum si cele ale art. 78 din Legea nr. 296/2004, pentru a se constata caracterul abuziv al clauzei incluse in art. 10 din Conditiile Generale de Creditare, intrucat, prin transformarea debitului de plata catre B.C.R. SA, pe care urma sa-l achite in rate, intr-un sold scadent anticipat, fara nicio esalonare la plata, se creeaza un dezechilibru semnificativ in dauna drepturilor si obligatiilor sale.

S-a mai sustinut ca aceasta prevedere contractuala nu a fost negociata in mod direct cu reclamanta, avand in vedere ca aceste contracte sunt preformulate, standard.

Desi legea nu interzice de plano incheierea de contracte preformulate, totusi, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie sa nu creeze in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei - credinte un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

In concluzie, clauza stabilita in art. 10 creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, astfel incat este abuziva, din perspectiva art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000.

La data de 12 ianuarie 2012, intimata-parata SC B.C.R. SA Bucuresti a depus intampinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizand recursul formulat, prin prisma motivelor invocate si a temeiului de drept indicat, Inalta Curte a constatat ca acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:

Criticile formulate de recurenta in sustinerea primului motiv de recurs invocat, ce poate fi incadrat in drept in prevederile pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., vizeaza faptul ca, in opinia sa, "judecatorii apelului au facut o motivare sumara a hotararii, din cuprinsul careia nu rezulta ce au avut in vedere atunci cand au pronuntat solutia si daca au analizat si cauzele de anulare a contractelor de cesiune".

Acest motiv de recurs nu poate fi primit, fiind nefondat.

Astfel, conform art. 295 C. proc. civ., instanta de apel trebuie sa verifice, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta.

Intr-adevar, in conformitate cu dispozitiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotararile judecatoresti se dau in numele legii si ele trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.

Obligatia instantei de a mentiona in mod expres si explicit in considerentele hotararii date care sunt argumentele in masura sa ii sustina solutia pronuntata apare ca esentiala, din perspectiva textelor normative evocate mai sus, ea fiind de natura sa inlature orice arbitrariu, sa convinga partile in litigiu de temeinicia si legalitatea unei decizii, in sfarsit, sa faca posibila exercitarea controlului judecatoresc.

Insa, este indiscutabil, nu se cere instantelor ca, procedand la motivarea solutiei, sa raspunda detaliat fiecarui argument invocat de parti, in considerarea uneia si aceleiasi cereri, a unuia si aceluiasi motiv de apel.

Or, in cauza, Inalta Curte observa ca instanta de apel a examinat motivele de apel formulate de reclamanta, apararile si sustinerile partilor in litigiu, cu referire speciala la cauzele de anulare a celor doua contracte de cesiune de creanta, in raport cu invocarea caracterului abuziv al clauzei stipulate prin art. 10 din Conditiile generale de creditare, anexa la contractul de credit nr. 897 din 3 octombrie 2007.

Astfel, instanta de apel a aratat, in cuprinsul hotararii sale, care sunt motivele pe care se sprijina solutia data cererii de apel, cele pentru care a retinut ca art. 10 din contract nu poate fi considerat o clauza abuziva si a apreciat, ca neintemeiate, sustinerile privind anularea contractelor de cesiune, raspunzand motivelor de apel care vizau fondul dreptului litigios, cel putin, pentru a le aprecia pertinenta, si inlaturandu-le in totalitate, ca fiind neintemeiate.

Din cuprinsul deciziei recurate este de observat ca instanta de apel, in argumentarea solutiei date, a aratat faptul ca "art. 10 din contract nu poate fi considerat o clauza abuziva, nefiind indeplinite conditiile legale pentru constatarea caracterului abuziv, iar una din conditiile esentiale pentru stabilirea caracterului abuziv este ca acea clauza sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor".

Or, prin cesionarea creantei se schimba doar titularul dreptului de a incasa creanta, si nicidecum drepturile si obligatiile debitorului, iar cat priveste cauzele de anulare a contractelor de cesiune, instanta de apel, amplu argumentat si detaliat, a raspuns inclusiv acestui capat de cerere, retinand: "Reclamanta-apelanta a invocat premisa, eronata, de altfel, a necesitatii acordului sau pentru valabilitatea contractelor de cesiune de creanta; or notificarea debitorului cedat este necesara doar pentru opozabilitatea cesiunii fata de debitor, iar nu pentru valabilitatea cesiunii".

In motivarea solutiei de neprimire a acestei sustineri s-a aratat ca "dreptul cesionarului ia nastere din momentul incheierii contractului de cesiune, dar devine opozabil debitorului cedat doar dupa data notificarii cesiunii catre debitor sau dupa acceptarea ei de catre acesta, conform art. 1393 C. civ., ambele conditii (desi alternative) fiind indeplinite in cauza prin notificarea reclamantei-apelante si prin semnarea contractului de credit ce include clauza stipulata prin art. 10".

Mai mult, Curtea de Apel a identificat si a facut aplicarea la situatia de fapt, stabilita cu certitudine in cauza, a textelor normative incidente, coroborandu-le cu probele castigate cauzei, aplicatie obligatorie, ce confera suport legal solutiei pronuntate.

Asa fiind, decizia atacata cu recurs este temeinic si pe deplin motivata, cuprinde motivele de fapt si de drept retinute de instanta de apel la adoptarea solutiei, motive care sunt concordante cu actele existente in dosar si cu celelalte probe administrate, iar verificarea temeiniciei si legalitatii solutiei primei instante, prin prisma criticilor formulate de apelanta-reclamanta, s-a facut cu respectarea cerintelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind evidenta justetea solutiei adoptate, prin motivele aratate.

Este util a sublinia ca o astfel de decizie respecta exigentele art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Curtea Europeana, in jurisprudenta sa, aratand ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din Conventie include, printre altele, dreptul partilor de a prezenta observatiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor.

Intrucat Conventia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective (Hotararea Artico contra Italia din 13 mai 1980), acest drept nu poate fi considerat efectiv decat daca aceste observatii sunt in mod real "ascultate", adica, in mod corect examinate de catre instanta sesizata.

Altfel spus, art. 6 implica, mai ales in sarcina "instantei", obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si al elementelor de proba ale partilor, cel putin pentru a le aprecia pertinenta (Hotararea Albina contra Romania din 28 iulie 200$).

Or, in speta, asa cum s-a aratat mai sus, hotararea instantei de apel a fost suficient motivata, sub toate aspectele cu a caror analiza a fost legal investita, instanta de apel examinand in mod real elementele esentiale care i-au fost supuse, si, astfel, cererea reclamantei, solutionata prin hotarare, a fost examinata in mod echitabil, fiindu-i, astfel, pe deplin respectat dreptul sau la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Inalta Curte gaseste nefondat si cel de-al doilea motiv de recurs formulat, intemeiat in drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., instanta de apel apreciind, in mod corect si judicios, legalitatea clauzei reglementate la art. 10 din Conditiile Generale de Creditare - Anexa la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 897 din 3 octombrie 2007.

In acest sens, se constata ca instanta de apel a retinut o situatie de fapt corecta in cauza, pe baza probelor administrate, si a facut o interpretare si aplicare legala a dispozitiilor art. 4 alin. (1) si (2) si art. 6 din Legea nr. 193/2000, art. 1202 C. proc. civ., art. 966 C. civ. si art. 2, art. 9 si art. 24 din Legea nr. 136/1995.

Astfel, prin actiunea introductiva de instanta, intemeiata in drept pe prevederile art. 1373 C. civ., reclamanta R.G. a solicitat anularea contractului de cesiune nr. J 254/2009, incheiat de B.C.R. cu SC B.F.P. SRL Bucuresti si, pe cale de consecinta, constatarea nulitatii absolute de drept si a contractului de cesiune nr. 49/05.08.2009 catre SC S.C. SRL Bucuresti; repunerea in situatia anterioara si renegocierea contractului de credit nr. 897/03.10.2007, pe care 1-a incheiat cu B.C.R. Botosani, in faza initiala.

La data de 12 octombrie 2010, reclamanta R.G. a depus la dosar precizare de actiune, aratand ca intelege sa completeze actiunea si cu cererea de a se constata ca prevederea contractuala din art. 10 din Conditiile generale de creditare, anexa la contractul de credit bancar nr. 897/3.10.2007, constituie clauza abuziva, astfel cum este definita prin Legea nr. 193/2000, solicitand a se dispune anularea art. 10 din conditiile generale de creditare - cesiunea de creanta si, pe cale de consecinta, constatarea nulitatii absolute a contractelor de cesiune ulterioare precizate.

Or, clauza inscrisa la art. 10 din Conditiile Generale de Creditare - Anexa la Contractul de credit bancar nr. 897 din 03.10.2007, potrivit cu care "Banca poate cesiona unui tert drepturile si obligatiile sale din prezentul contract", nu poate fi considerata, ab initio, ca fiind abuziva, intrucat aceasta clauza nu are ca obiect continutul drepturilor si obligatiilor partilor, ci este exterioara lor, si anume, priveste posibilitatea asumata de catre Banca de a-si substitui unui tert drepturile si obligatiile sale, deci, nu poate fi vorba de incidenta art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, drepturile si obligatiile partilor fiind reglementate la art. 7 din Conditiile Generale de Creditare - "Obligatii si Drepturi".

Pe de alta parte, sanctiunea prevazuta de Legea nr. 193/2000 nu este nulitatea clauzei, ci posibilitatea de a cere despagubiri sau rezilierea clauzei.

Prin urmare, constatarea ca abuziva a clauzei nu ar conduce la nulitatea contractelor de cesiune succesiva, al caror regim este reglementat de art. 1393 C. civ., ale carui dispozitii au fost respectate in cauza si nu ar fi avut aptitudinea de a atrage nulitatea contractelor de cesiune ulterioare, intrucat regimul lor juridic este reglementat de art. 1393 C. civ.

Totodata, este de observat ca, in speta, este vorba despre un drept de consum, fiind supus analizei un contract de credit, iar legea aplicabila este Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor persoane fizice, care, la art. 20, stipuleaza ca: "Prevederile prezentei legi se completeaza cu dispozitiile ... Legii nr. 193/2000".

In acceptiunea art. 4 al Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, clauza abuziva este considerata acea clauza care nu a fost negociata direct cu consumatorul si "prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor".

In definitia legala sunt precizate elementele constitutive ale clauzei abuzive, si anume: caracterul nenegociat sau insuficient negociat al acestor clauze, incalcarea exigentelor bunei-credinte, dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv [art. 4 alin. (2)].

In ceea ce priveste exigenta bunei-credinte este de precizat ca buna-credinta contractuala este prezumata de lege - art. 970 C. civ., avand o aplicare generala.

Legea nr. 193/2000 introduce notiunea de echilibru contractual. Echilibrul contractual presupune o anume potrivire intre drepturile si obligatiile partilor, o justa repartizare a acestora pe intreaga durata a acestuia. Prin opozitie, dezechilibrul contractual inseamna nepotrivire, discrepanta intre elementele continutului contractului, adica, alterarea globala a armoniei sale, inclinarea unuia sau altuia dintre talgerele balantei justului contractual, fie ca aceasta afecteaza insasi nasterea contractului, fie ca priveste executarea lui.

Dezechilibrul semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor se obiectiveaza in functie de specificul fiecarei clauze abuzive; de obicei, dezechilibrul contractual rezulta ex re din chiar stipularea unei astfel de clauze . Asa cum se precizeaza in lege, dezechilibrul trebuie sa fie semnificativ, deoarece nu orice dezechilibru poate releva o clauza abuziva (de exemplu, profitul obtinut de comerciant prin adaosul comercial in cazul unui bun vandut este ceva firesc, dat fiind faptul ca scopul si trasatura principala a oricarui comerciant este profitul - finis meractorum est lucrum). Caracterul semnificativ al dezechilibrului se poate aprecia in functie de natura prestatiei, reciprocitatea sau nereciprocitatea unor drepturi si obligatii in contextul interpretarii sistematice a contractului.

In afara de o definitie legala a clauzei abuzive legea ne ofera si elemente de identificare in concreto a acestor clauze, precum si conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca aceste dispozitii contractuale pentru a fi considerate abuzive.

Astfel, clauzele care au fost negociate direct cu consumatorul nu pot fi considerate abuzive; este solutia ce se desprinde din interpretarea per a contrario a art. 4 alin. (1) din lege . Sarcina probei negocierii directe cu consumatorul revine comerciantului [art. 4 alin. (3)], iar clauzele contractuale vor fi interpretate, in vederea stabilirii caracterului lor abuziv, si separat, de sine statator, dar mai ales utilizand metoda interpretarii sistematice "a ceea ce rezulta din actul intreg", prin raportare la reglementarea de ansamblu a contractului.

In cauza, recurenta-reclamanta R.G. sustine ca sunt indeplinite cerintele art. 4 din Lega nr. 193/2000 si ale art. 78 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, pentru a se constata caracterul abuziv al clauzei inscrise in art. 10 din Conditiile Generale de Creditare, intrucat, pe de o parte, prin transformarea debitului de plata catre B.C.R. intr-un sold scadent anticipat se creeaza un dezechilibru semnificativ, iar, pe de alta parte, aceasta prevedere contractuala nu ar fi fost negociata in mod direct cu recurenta.

Inalta Curte retine, insa, ca, clauza invocata de catre recurenta-reclamanta nu poate fi considerata abuziva, intrucat, din punct de vedere obiectiv, nu s-a creat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor in detrimentul consumatorului, in intelesul legii, asa cum s-a aratat mai sus (dimpotriva, acest dezechilibru s-ar crea, insa, in detrimentul comerciantului - in speta, intimata-parata SC B.C.R. SA Bucuresti, prin anularea clauzei), iar, din punct de vedere subiectiv, comerciantul nu a procedat cu rea-credinta, dimpotriva, consumatorul - recurenta-reclamanta - isi invoca propria culpa, prin neindeplinirea uneia dintre obligatiile sale, aceea de plata a ratelor la scadenta.

Mai mult, clauza stipulata la art. 10 din Conditiile Generale de Creditare trebuie interpretata coroborat cu prevederile art. 8, potrivit cu care "Nerespectarea de catre imprumutat a oricareia dintre obligatiile sale asumate prin prezentul contract si/sau contractele accesorii acestuia constituie caz de culpa". Or, in cazul de fata, intimata-parata SC B.C.R. SA Bucuresti a notificat recurenta cu privire la debitul sau neachitat, pentru prima data la 29 iunie 2008, data la care, pana la cesionarea efectiva a creantei, 16 iunie 2009, avea pe deplin posibilitatea de a-si achita debitul restant.

Faptul ca debitorul obligatiei, in speta, recurenta-reclamanta, a fost in incapacitate de plata, prin ea insasi nu justifica declararea ca fiind abuziva a unei clauze contractuale, prin cesionarea creantei schimbandu-se doar titularul dreptului de a incasa creanta, si nicidecum drepturile si obligatiile creditorului, cu atat mai mult cu cat, prin corespondenta dintre parti, intimata-parata a notificat recurentei, in repetate randuri, ca inregistreaza debite si urmeaza a fi demarata procedura de executare silita impotriva acesteia.

In aprecierea caracterului abuziv al unei clauze se au in vedere momentul incheierii contractului, circumstantele si exprimarea clara si inteligibila a clauzelor acestuia, toate, in conditiile unei obligatii rezonabile a consumatorului, si nu pot privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al cesiunii, in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil, asa cum rezulta in cauza, in acest sens fiind dispozitiile Legii nr. 193/2000 [art. 4 alin. (6)] care au transpus Directiva nr. 93/13/CEE.

Cat priveste sustinerea recurentei-reclamante, in sensul ca aceasta prevedere contractuala stipulata la art. 10 nu a fost negociata in mod direct, aceste contracte fiind preformulate, standard, este de observat ca, la art. 21 din Contractul de credit bancar, cu titlu de "clauze speciale", s-a stipulat: "Prin semnarea prezentului contract, declar ca am citit, inteles si mi-au fost explicate clauzele acestuia, pe care mi le insusesc in intregime", astfel incat, fata de continutul acestei clauze, Inalta Curte apreciaza critica recurentei drept nefondata, cu atat mai mult urmare incheierii contractului, care presupune o reala negociere a acestuia si care exclude abuzul de drept al partii determinante in pretinsul raport de adeziune creat.

De altfel, instanta va observa ca, la data incheierii contractului, recurenta-reclamanta a avut un consimtamant informat, data fiind competenta notorie a acesteia, care avea o pregatire economica superioara, detinand functie de director economic, si care nu a solicitat informatii suplimentare cu privire la intelesul clauzelor din contract, pregatirea sa profesionala fiind suficienta pentru o reprezentare reala si corecta a drepturilor si obligatiilor sale decurgand din contractul incheiat.

Astfel fiind, nu se poate constata vreo incalcare de catre instanta de apel a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 si art. 78 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, in aprecierea asupra clauzei inscrise la art. 10 din Conditiile generale, respectiv, aceasta clauza nu poate fi considerata abuziva, asa incat si motivul de recurs intemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat.

Fata de cele de mai sus, constatandu-se ca hotararea instantei de apel cuprinde motivele pe care se sprijina si ca aceasta nu a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, nefiind, astfel, incidente cazurile de modificare invocate, Inalta Curte constata ca recursul formulat de recurenta-reclamanta R.G. este nefondat.

Pentru cele ce preced, Inalta Curte, in temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ., a respins recursul declarat de recurenta-reclamanta ca nefondat.
Pronuntata de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia a II-a civila, Decizia nr. 12 din 17 ianuarie 2012