joi, 31 iulie 2014

Modificari la RCA: Polita ar putea cuprinde o noua informatie

Normele privind asigurarea obligatorie de raspundere civila (RCA) ar putea fi modificate, dupa ce Autoritatea de Supraveghere Financiara a lansat azi in dezbatere publica un proiect de norma in acest sens.
Mai precis, potrivit documentului mentionat, polita de asigurare RCA ar putea cuprinde, pe viitor, informatii privind comisionul de intermediere. Aceasta in conditiile in care, in momentul de fata, in cuprinsul politei regasim urmatoarele date despre:
  • partile implicate in contract,
  • perioada de valabilitate a asigurarii,
  • limitele maxime de despagubire stabilite de asigurator,
  • prima de asigurare,
  • clasa bonus-malus
  • numarul de inmatriculare/inregistrare ori numarul de identificare al vehiculului,
  • statele in care acest document are valabilitate.
Conform prevederilor propuse de ASF, pe polita va fi inscris si comisionul de intermediere.
"Comisionul de intermediere va fi mentionat pe polita de asigurare RCA, atat in valoare absoluta, cat si ca procent aplicat primei de asigurare mentionate pe polita, fiind inclus ca valoare in prima de asigurare totala", se precizeaza in proiectul citat.
Nivelul maxim al comisionului acordat de asiguratori pentru contractarea asigurarii RCA nu va depasi 10% din valoarea primelor de asigurare incasate.
In plus, conform propunerii ASF, asiguratorii RCA au obligatia sa prevada in orice contract de intermediere obligatia intermediarului de a incasa prima de asigurare aferenta politelor RCA integral in contul asiguratorului, sau in cazul platilor in numerar, de a vira prima de asigurare incasata integral in contul asiguratorului, cel tarziu in ziua urmatoare datei incasarii.
O noua obligatie pentru asiguratori
In prezent, potrivit art. 22 al Normelor privind RCA, asiguratorii RCA au obligatia de a asigura accesul potentialilor clienti la tarifele de prima practicate pe site-ul fiecarui asigurator RCA, la sediul social al acestuia, precum si la unitatile teritoriale.
Reglementarile ar putea fi, insa, completate, dupa cum se arata in proiectul publicat de ASF. Astfel, asiguratorii trebuie sa ofere potentialilor clienti toate informatiile in legatura cu modul de calcul al primei de asigurare.
Aplicatia utilizata in punctele de vanzare pentru calculul primei de asigurare trebuie sa ia in considerare toate elementele stabilite de asigurator in tariful de prima.
Prin urmare, oferta trebuie sa contina elementele specifice clientului care sunt utilizate pentru determinarea primei de asigurare, inclusiv raspunsurile oferite de catre potentialul asigurat.
De asemenea, oferta trebuie sa fie valabila pentru o perioada de minimum 3 zile si sa contina in mod obligatoriu urmatoarele informatii:
  • prima de asigurare totala rezultata din aplicarea tarifului de prima, ce va fi mentionata pe polita de asigurare;
  • comisionul platit de asigurator intermediarului; comisionul trebuie exprimat in valoare absoluta si ca procent din prima de asigurare totala. In oferta se va mentiona faptul ca valoarea absoluta a comisionului se determina prin aplicarea procentului asupra primei de asigurare totala si ca acesta este inclus in prima totala;
  • data pana la care oferta este valabila.
"Prevederile prezentului articol sunt obligatorii si pentru aplicatiile website utilizate de asiguratori si intermediari pentru vanzarea asigurarilor RCA", se precizeaza in dispozitiile lansate in dezbatere publica.
In plus, conform regulilor, asiguratorii RCA / intemediarii in asigurari nu pot oferta, promova si comercializa asigurari RCA la alte prime de asigurare decat cele rezultate din aplicarea tarifelor de prima notificate Autoritatii de Supraveghere Financiara, inscrise in polita de asigurare si in documentul de plata al primei de asigurare.
Totodata, este interzisa asiguratorilor RCA / intemediarilor in asigurari acordarea oricaror avantaje colaterale asiguratilor la incheierea unei polite de asigurare RCA.
Pentru cat timp se incheie polita RCA?
Conform reglementarilor actuale, asigurarea obligatorie RCA se incheie pe perioada determinata. Astfel, ca si pana acum, pentru vehiculele inmatriculate ori inregistrate in Romania, polita se va incheia anual ori semestrial.
Totusi, proiectul propus de ASF clarifica unele prevederi privind incheierea asigurarii de catre alte tipuri de vehicule.
Astfel, pentru vehicule pentru care se solicita asigurarea in vederea inmatricularii/inregistrarii permanente in Romania, polita se incheie anual ori semestrial, daca proprietarul face dovada inregistrarii fiscale a vehiculului respectiv pe numele sau.
In ceea ce priveste vehiculele inmatriculate/inregistrate in alte state membre, pentru care se solicita asigurarea in vederea importului in Romania, atunci asigurarea se incheie pe o perioada de maximum 30 de zile de la data dobandirii proprietatii, dovedita cu documente justificative.
Referitor la vehiculele care se inmatriculeaza temporar, regulile se vor aplica usor diferit.
Mai precis, pentru vehicule de provenienta straina care beneficiaza de regimul vamal de admitere temporara, anual ori semestrial, in perioada inmatricularii temporare, daca proprietarul face dovada inregistrarii fiscale a vehiculului respectiv pe numele sau, mai putin in situatiile in care vehiculul este exceptat de la plata acestor taxe.
Pe de alta parte, pentru vehiculele destinate exportului, polita se incheie pe o perioada de maximum 30 de zile.
Tot pentru perioade de 30 de zile se incheie RCA in cazul masinilor care se autorizeaza provizoriu pentru circulatie, insa, cumulat, aceste perioade nu vor depasi 90 de zile.
Pe perioada autorizatiei de circulatie pentru probe, polita se va incheia anual.

Atentie! Aceste reglementari nu se aplica, ele sunt momentan in stadiul de proiect.

sursa www.avocatnet.ro
 

luni, 28 iulie 2014

Debitorii executati silit de banci ar putea ataca cu apel decizia instantei. O hotarare CJUE clarifica situatia

Legislatia nationala ar trebui sa prevada ca debitorii, care sunt executati silit de catre banci, sa aiba dreptul sa atace cu apel decizia instantei de fond care respins opozitia lor la executare, daca in contractul de credit exista clauze abuzive, se mentioneaza intr-o decizie recenta a Curtii de Justitie de Uniunii Europene.


Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) s-a pronuntat recent in cauza C-169/14, privind aplicarea legislatiei europene referitoare la clauze abuzive in raport cu prevederile legislatiei spaniole legate de executarea silita.
Conform informatiilor publicate pe site-ul CJUE, reclamantii Sánchez Morcillo si Abril García au semnat, la 9 iunie 2003, cu Banco Bilbao un act notarial de imprumut pentru suma de 300.500 de euro, cu o garantie ipotecara asupra locuintei acestora. Pentru ca nu au platit ratele lunare pentru restituirea imprumutului, Banco Bilbao a solicitat, la 15 aprilie 2011, plata totalitatii imprumutului, insotita de dobanzile ordinare si de intarziere, precum si vanzarea silita a bunului imobil ipotecat in favoarea sa.
in urma deschiderii procedurii de executare a ipotecii, reclamantii din litigiul principal au formulat o opozitie la aceasta, care a fost respinsa prin decizia din 19 iunie 2013 a Juzgado de Primera Instancia n° 3 din Castellón (instanta de prim grad nr. 3 din Castellón, Spania). Reclamantii din actiunea principala au declarat apel impotriva acestei decizii, care, fiind declarat admisibil, a fost trimis in fata Audiencia Provincial de Castellón (Curtea provinciala din Castellón). Instanta de trimitere arata ca, desi procedura civila spaniola permite atacarea cu apel a deciziei care, prin admiterea opozitiei formulate de un debitor, pune capat procedurii de executare ipotecara, aceasta NU permite in schimb debitorului a carui opozitie a fost respinsa sa atace cu apel hotararea instantei de prim grad prin care a fost dispusa continuarea procedurii de executare silita, se arata pe site-ul CJUE.
Avand in vedere acest lucru, instanta de trimitere are indoieli cu privire la compatibilitatea acestei reglementari nationale cu obiectivul protectiei consumatorilor urmarit de Directiva 93/13, precum si cu dreptul la o cale de atac efectiva consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. Aceasta instanta precizeaza ca deschiderea caii apelului pentru debitori s-ar putea dovedi cu atat mai importanta cu cat anumite clauze ale contractului de imprumut in discutie in litigiul principal ar putea fi considerate "abuzive" in sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 93/13.
In aceste conditii, Audiencia Provincial de Castellón a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
"1) Este incompatibila cu articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13, care impune statelor membre obligatia de a asigura, in interesul consumatorilor, existenta mijloacelor adecvate si eficiente pentru a preveni utilizarea clauzelor abuzive in contractele incheiate cu consumatorii de catre vanzatori sau furnizori, o norma de procedura precum articolul 695 alineatul 4 din LEC, care, in ceea ce priveste dreptul la o cale de atac impotriva deciziei prin care se solutioneaza opozitia la executare care are ca obiect bunuri ipotecate sau gajate, permite atacarea cu apel doar a ordonantei prin care se dispune incetarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive si exclude calea de atac in celelalte cazuri, ceea ce are ca rezultat imediat faptul ca, in timp ce creditorul urmaritor poate formula apel atunci cand opozitia debitorului urmarit este admisa si se dispune finalizarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive, debitorul consumator nu poate formula o cale de atac in cazul in care opozitia sa este respinsa?
2) In domeniul de aplicare al reglementarii Uniunii privind protectia consumatorilor prevazut in Directiva 93/13, este compatibila cu principiul dreptului la o protectie jurisdictionala efectiva si al dreptului la un proces echitabil si la arme egale, consacrat de articolul 47 din carta, o dispozitie de drept national precum articolul 695 alineatul 4 din LEC, care, in ceea ce priveste dreptul la o cale de atac impotriva deciziei prin care se solutioneaza opozitia la executare cu privire la bunurile ipotecate sau gajate, permite atacarea cu apel doar a ordonantei prin care se dispune incetarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive si exclude calea de atac in celelalte cazuri, ceea ce are ca rezultat imediat faptul ca, in timp ce creditorul urmaritor poate formula apel atunci cand opozitia debitorului urmarit este admisa si se dispune finalizarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive, debitorul nu poate formula o cale de atac in cazul in care opozitia sa este respinsa?".
Ce a raspuns CJUE?
Avand in vedere intrebarile inaintate de Audiencia Provincial de Castellón (Spania), in procesul dintre Juan Carlos Sánchez Morcillo si María del Carmen Abril García, pe de o parte si Banco Bilbao, pe de alta parte, CJUE a formulat urmatorul raspuns:
Curtea a considerat deja de mai multe ori ca instanta nationala este obligata sa analizeze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale care se incadreaza in domeniul de aplicare al directivei mentionate si, prin aceasta, sa suplineasca dezechilibrul existent intre consumator si vanzator sau furnizor, de indata ce dispune de elementele de drept si de fapt necesare in acest scop (Hotararea Aziz, EU:C:2013:164, punctul 46, si Hotararea Barclays Bank, EU:C:2014:279, punctul 34).
(...)
In aceasta privinta, trebuie amintit ca, in lipsa unei armonizari a mecanismelor nationale de executare silita, modalitatile de punere in aplicare a cailor de atac impotriva deciziilor prin care se statueaza asupra legalitatii unei clauze contractuale admisibile in cadrul unei proceduri de executare ipotecara sunt reglementate de ordinea juridica interna a statelor membre in temeiul principiului autonomiei procedurale a acestora din urma. Curtea a subliniat insa ca aceste modalitati trebuie sa indeplineasca dubla conditie de a nu fi mai putin favorabile decat cele aplicabile unor situatii similare supuse dreptului intern (principiul echivalentei) si de a nu face imposibila in practica sau excesiv de dificila exercitarea drepturilor conferite consumatorilor de dreptul Uniunii (principiul efectivitatii).
(…)
 Astfel, reiese printre altele din dispozitiile articolului 695 alineatele 1 si 4 din LEC ca sistemul procedural spaniol nu prevede posibilitatea consumatorului de a introduce un apel impotriva deciziei de respingere a opozitiei sale la executare nu numai atunci cand aceasta opozitie este intemeiata pe caracterul abuziv, in raport cu articolul 6 din Directiva 93/13, al unei clauze care figureaza intr-un contract incheiat intre un vanzator sau furnizor si consumator, ci si cand aceasta se intemeiaza pe incalcarea unei norme nationale de ordine publica, aspect a carui verificare revine insa instantei de trimitere (a se vedea in acest sens Hotararea Aziz, EU:C:2013:164, punctul 52).
(…)
In primul rand, trebuie aratat ca din dosarul prezentat Curtii reiese ca, potrivit normelor nationale de procedura spaniole, o procedura de executare ipotecara avand ca obiect un bun imobil care satisface o nevoie esentiala a unui consumator, si anume aceea de a avea o locuinta, poate fi initiata de un vanzator sau furnizor in temeiul unui act notarial avand forta executorie chiar fara ca acest act sa fi facut, din punctul de vedere al continutului sau, obiectul unui control jurisdictional destinat verificarii eventualului caracter abuziv al uneia sau a mai multe clauze ale acestui act. Un astfel de privilegiu acordat vanzatorului sau furnizorului face cu atat mai necesar ca, in calitatea sa de debitor urmarit, consumatorul sa poata beneficia de o protectie jurisdictionala eficace.
(…)
In plus, din dosarul prezentat Curtii reiese ca sistemul procedural spaniol in materie de executare ipotecara se caracterizeaza prin faptul ca, din momentul in care procedura este initiata, orice alta actiune in justitie pe care consumatorul ar putea sa o introduca, inclusiv in vederea contestarii validitatii titlului executoriu, a exigibilitatii, a caracterului cert, al stingerii sau al cuantumului datoriei, face obiectul unei proceduri si al unei decizii independente, fara ca vreuna dintre acestea sa poata avea ca efect suspendarea procedurii de executare in curs sau incetarea acesteia, cu exceptia ipotezei reziduale in care consumatorul mentionat a efectuat o inscriere preventiva a cererii de anulare a ipotecii inaintea efectuarii notei marginale privind eliberarea certificatului de sarcini (a se vedea in acest sens Hotararea Aziz, EU:C:2013:164, punctele 55-59).
Tinand seama de aceste caracteristici, in cazul respingerii opozitiei formulate de consumator impotriva executarii ipotecare a bunului sau imobil, sistemul procedural spaniol, luat in ansamblul sau si astfel cum este aplicabil in cauza principala, expune consumatorul mentionat sau chiar, cum este cazul in litigiul principal, familia acestuia riscului de a-si pierde locuinta in urma unei vanzari silite a acesteia, in conditiile in care instanta de executare va fi efectuat eventual si cel mult o examinare rapida a validitatii clauzelor contractuale pe care se intemeiaza cererea vanzatorului sau furnizorului. Protectia de care consumatorul, in calitatea sa de debitor urmarit, ar putea eventual sa beneficieze in urma unui control jurisdictional efectuat in cadrul unei proceduri de fond initiate in paralel cu procedura de executare nu este susceptibila sa inlature acest risc intrucat, presupunand ca acest control conduce la constatarea existentei unei clauze abuzive, acest consumator nu va obtine o reparatie in natura a prejudiciului sau care sa il repuna in situatia anterioara executarii bunului imobil ipotecat, ci, in cel mai bun caz, o indemnizatie compensatorie. Or, acest simplu caracter de indemnizatie al eventualei reparatii acordate consumatorului nu ii confera acestuia decat o protectie incompleta si insuficienta. Aceasta nu constituie un mijloc nici adecvat, nici eficace, in sensul articolului 7 alineatul (1) din Directiva 93/13, pentru a face sa inceteze utilizarea clauzei, considerata abuziva, a actului autentic care cuprinde constituirea unei ipoteci asupra bunului imobil pe care se intemeiaza executarea acestuia (a se vedea in acest sens Hotararea Aziz, EU:C:2013:164, punctul 60).
(…)
In consecinta, rezulta cu claritate ca derularea procedurii de opozitie la executare, prevazuta la articolul 695 din la LEC, in fata instantei nationale, plaseaza consumatorul, in calitatea sa de debitor urmarit, intr-o pozitie de inferioritate in raport cu vanzatorul sau furnizorul, in calitatea sa de creditor urmaritor, in ceea ce priveste protectia jurisdictionala a drepturilor de care se poate prevala in temeiul Directivei 93/13 impotriva utilizarii unor clauze abuzive.
In aceste conditii, trebuie sa se constate ca sistemul procedural in discutie in litigiul principal pune in pericol realizarea obiectivului urmarit de Directiva 93/13. Astfel, acest dezechilibru intre mijloacele procedurale puse la dispozitia consumatorului, pe de o parte, si a vanzatorului sau furnizorului, pe de alta parte, nu face decat sa accentueze dezechilibrul existent intre cocontractanti, deja evidentiat la punctul 22 din prezenta hotarare, si care de altfel se repercuteaza in cadrul unei actiuni individuale implicand un consumator si cocontractantul sau vanzator sau furnizor (a se vedea prin analogie Hotararea Asociación de Consumidores Independientes de Castilla y León, EU:C:2013:800, punctul 50).
In aceste conditii, trebuie sa se constate ca o procedura nationala de executare ipotecara precum cea in discutie in litigiul principal este de natura sa aduca atingere efectivitatii protectiei consumatorului urmarite de Directiva 93/13 coroborata cu articolul 47 din carta, intrucat acest regim procedural consolideaza inegalitatea armelor intre vanzatori sau furnizori, in calitate de creditori urmaritori, pe de o parte, si consumatori, in calitate de debitori urmariti, pe de alta parte, in exercitarea actiunilor in justitie intemeiate pe drepturile conferite acestora din urma de Directiva 93/13, cu atat mai mult cu cat modalitatile procedurale de punere in aplicare a acelorasi actiuni se dovedesc incomplete si insuficiente pentru a face sa inceteze aplicarea unei clauze abuzive care figureaza in actul autentic de constituire a ipotecii in temeiul caruia vanzatorul sau furnizorul declanseaza executarea bunului imobil adus ca garantie.
In lumina ansamblului acestor consideratii, este necesar sa se raspunda la intrebarile adresate ca articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13 coroborat cu articolul 47 din carta trebuie interpretat in sensul ca se opune unui sistem de executare silita precum cel in discutie in litigiul principal, care prevede ca o procedura de executare ipotecara nu poate fi suspendata de instanta de fond, aceasta putand, in decizia sa finala, cel mult sa acorde o indemnizatie compensatorie pentru prejudiciul suferit de consumator, in masura in care acesta din urma, in calitate de debitor urmarit, nu poate ataca cu apel decizia prin care a fost respinsa opozitia sa impotriva acestei executari, in timp ce vanzatorul sau furnizorul, creditor urmaritor, poate exercita aceasta cale de atac impotriva deciziei prin care se pune capat procedurii sau prin care este declarata inaplicabila o clauza abuziva.
(…)
Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat in sensul ca se opune unui sistem de executare silita precum cel in discutie in litigiul principal, care prevede ca o procedura de executare ipotecara nu poate fi suspendata de instanta de fond, aceasta putand, in decizia sa finala, cel mult sa acorde o indemnizatie compensatorie pentru prejudiciul suferit de consumator, in masura in care acesta din urma, in calitate de debitor urmarit, nu poate ataca cu apel decizia prin care a fost respinsa opozitia sa impotriva acestei executari, in timp ce vanzatorul sau furnizorul, creditor urmaritor, poate exercita aceasta cale de atac impotriva deciziei prin care se pune capat procedurii sau prin care este declarata inaplicabila o clauza abuziva". 

sursa : www.avocatnet.ro

miercuri, 23 iulie 2014

Firmele vor fi verificate de inspectorii antifrauda inainte de a fi declarate inactive


Firmele care sunt declarate inactive si cele care sunt reactivate vor fi supuse mai intai unor verificari ale Fiscului. Aceasta masura este cuprinsa in Ordinul ANAF nr. 1.847/2014 pentru aprobarea procedurilor de aplicare a art. 78din Codul de procedura fiscala, precum si pentru aprobarea modelului si continutului unor formulare, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 535 din 18 iulie 2014 si care a intrat in vigoare la data publicarii.
Astfel, actul normativ actualizeaza procedura de verificare a contribuabililor care vor fi declarati inactivi sau care vor fi reactivati.
Codul de procedura fiscala prevede ca pentru a fi declarati inactivi contribuabilii trebuie sa se afle in una din urmatoarele situatii:
  • nu isi indeplinesc, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligatie declarativa prevazuta de lege;
  • se sustrag de la efectuarea inspectiei fiscale prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;
  • organele fiscale au constatat ca nu functioneaza la domiciliul fiscal declarat, potrivit procedurii stabilite prin ordin al presedintelui ANAF.
Pana acum, legislatia anterioara prevedea ca firmele care urmau sa fie declarate inactive erau supuse unor controale ale Fiscului. Noul act normativ stabileste insa reguli mai clare in acest sens, actualizand vechea procedura. Mai exact, contribuabilii care se sustrag de la efectuarea inspectiei fiscale sau nu functioneaza la domiciliul fiscal declarat vor fi verificati de inspectorii fiscali si de inspectorii antifrauda inainte de emiterea deciziilor de declarare a inactivitatii acestora.
De asemenea, aceeasi masura se va aplica si in cazul contribuabililor care vor fi reactivati. Astfel, inainte ca un contribuabil sa fie reactivat, inspectorii fiscali si cei antifrauda vor verifica daca este indeplinita una dintre cele trei conditii obligatorii pentru reactivare. Mai exact, acestia vor verifica daca contribuabilul functioneaza la domiciliul fiscal declarat.
Codul de procedura fiscala fiscala prevede ca pentru a fi reactivat, un contribuabil trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
  • sa functioneze la domiciliul fiscal declarat;
  • sa isi indeplineasca toate obligatiile declarative prevazute de lege;
  • sa nu inregistreze obligatii fiscale restante.
In plus, noile dispozitii actualizeaza continutul formularelor pentru declararea inactivitatii, cat si pe cele pentru indreptarea erorilor materiale si pentru reactivarea contribuabililor declarati inactivi.
 

Cum vor fi verificati contribuabilii care se sustrag de la inspectia fiscala?
In cazul in care organul de inspectie fiscala, in urma deplasarii la fata locului, constata ca adresa la care a fost declarat domiciliul fiscal al contribuabilului nu exista, va intocmi un proces-verbal prin care se va consemna aceasta situatie, se arata in ordinul recent intrat in vigoare.
Totodata, organul de inspectie fiscala va trimite la adresa de domiciliu a reprezentantului legal al contribuabilului, invitatia prin care acesta este solicitat sa se prezinte la sediul organului fiscal pentru clarificarea situatiei sale fiscale.
Potrivit noilor dispozitii, la finalizarea controlului organul de inspectie fiscala va realiza un dosar care va cuprinde:
  • procesul-verbal intocmit ca urmare a actiunii de control impreuna cu invitatiile prin care reprezentantul legal al contribuabilului a fost solicitat sa se prezinte la sediul organului de inspectie fiscala pentru clarificarea situatiei sale fiscale;
  • avizul privind propunerea de declarare in inactivitate.
Controlul firmelor care nu functioneaza la domiciliul fiscal declarat
Potrivit noilor dispozitii, daca un contribuabil nu desfasoara activitate la domiciliul fiscal declarat, organul de inspectie fiscala/inspectorii antifrauda va/vor solicita in scris, prezenta unui reprezentant legal al acestuia la sediul organului de inspectie fiscala/Directiei generale antifrauda fiscala, stabilind data si ora de prezentare.
In cazul in care contribuabilul are sedii secundare, solicitarea va fi trimisa si la adresele unde acestea functioneaza.
Daca reprezentantului legal al contribuabilului nu se va prezenta la sediul organului de inspectie fiscala/Directiei generale antifrauda fiscala, atunci se va incheia un proces-verbal in care se vor preciza actiunile si toate demersurile intreprinse pentru identificarea acestuia.
La procesul-verbal intocmit ca urmare a actiunii de control se vor anexa urmatoarele documente:
  • invitatiile prin care reprezentantul legal al contribuabilului a fost solicitat sa se prezinte la sediul organului de inspectie fiscala/Directiei generale antifrauda fiscala pentru clarificarea situatiei sale fiscale, impreuna cu documentele care sa ateste ca acestea au fost transmise, conform prevederilor legale;
  • orice alt document care sa ateste ca respectivul contribuabil nu functioneaza la domiciliul fiscal declarat.
De asemenea, la finalizarea controlului, organul de inspectie fiscala/control va realiza un dosar care va cuprinde:
  • procesul-verbal intocmit ca urmare a actiunii de control; 
  • avizul privind propunerea de declarare in inactivitate.
Ordinul ANAF nr. 1.847/2014 stabileste ca dosarul cu documentele privind constatarea indeplinirii conditiilor de declarare a contribuabililor inactivi va fi intocmit in doua exemplare. Un exemplar impreuna cu avizul privind propunerea de declarare in inactivitate va fi transmis organului fiscal in a carui evidenta este inregistrat respectivul contribuabil, iar celalalt exemplar va ramane la organul de inspectie fiscala/control care l-a intocmit.
 

Ce presupune verificarea contribuabililor care vor fi reactivati?
Pe langa procedura de verificare a indeplinirii anumitor conditii de catre contribuabilii inactivi, Fiscul a introdus si o procedura pentru verificarea indeplinirii unei conditii pentru reactivare, respectiv cea potrivit careia organele fiscale au constatat ca firma nu functioneaza la domiciliul fiscal declarat.
Pentru verificarea acestei conditii, organul fiscal cu atributii in domeniul gestionarii registrului contribuabililor va transmite organului de inspectie fiscala competent/Directiei generale antifrauda fiscala, referatul privind contribuabilii propusi pentru reactivare, se precizeaza in ordinul recent intrat in vigoare.
Mai departe, dupa primirea referatului, organul de inspectie fiscala/control se va deplasa la domiciliul fiscal declarat al contribuabilului pentru a controla daca acesta functioneaza la domiciliul fiscal declarat.
In acest sens, organul de inspectie fiscala/control va verifica existenta spatiului aferent domiciliului fiscal declarat si dupa caz, a sediilor secundare declarate, precum si daca contribuabilul desfasoara activitatea comerciala in limita obiectului inscris in autorizatia de functionare, daca spatiul folosit ca domiciul fiscal/sediu secundar permite desfasurarea activitatilor pentru care societatea este autorizata.
La finalizarea controlului organul de inspectie fiscala/control va intocmi un dosar care va cuprinde:
  • proces-verbal la care se vor anexa documentele justificative care sa ateste ca respectivul contribuabil functioneaza la domiciliul fiscal declarat;
  • avizul privind propunerea de reactivare sau de respingere a cererii de reactivare, care va cuprinde si motivatia daca a fost indeplinita sau nu conditia de reactivare, semnat de conducatorul organului fiscal competent.
In acelasi timp, dosarul care cuprinde documentele privind propunerea de reactivare sau de respingere a cererii de reactivare, va fi intocmit in doua exemplare, se mentioneaza in documentul citat. Un exemplar impreuna cu avizul privind propunerea de reactivare sau de respingere a cererii de reactivare, dupa caz, va fi transmis organului fiscal in a carui evidenta este inregistrat respectivul contribuabil, iar celalalt exemplar ramane la organul de inspectie fiscala/control care l-a intocmit.
In ceea ce priveste procedura de indreptare a erorilor materiale pentru contribuabilii declarati inactivi din cauza faptului ca s-au sustras inspectiei fiscale sau nu au functionat la domiciliul fiscal declarat, formalitatile in acest sens vor fi indeplinite de inspectorii fiscali sau de cei antifrauda, se arata in acelasi document.
 

Data la care decizia de declarare in inactivitate produce efecte s-a modificat
Ordinul ANAF nr. 1.847/2014 a prelungit termenul in care contribuabilii inactivi si cei reactivati sunt inscrisi de organele fiscale in Registrul contribuabililor inactivi/reactivati.
Concret, compartimentul de specialitate va inscrie o serie de date despre starea unei societati in Registrul contribuabililor inactivi/reactivati, in termen de cel mult 5 zile de la data comunicarii deciziei de declarare in inactivitate/reactivare, si nu in termen de 3 zile cum era prevazut in vechea legislatie.
In plus, decizia de declarare in inactivitate si cea de reactivare vor produce efecte fata de terti din ziua urmatoare datei inscrierii in Registrul contribuabililor inactivi/reactivati si nu de la data inscrierii, asa cum se intampla pana acum.
Contribuabilii declarati inactivi potrivit procedurii aplicabile inainte de intrarea in vigoare a Ordinului ANAF nr. 1.847/2014, adica inainte de 18 iulie, isi pastreaza aceasta calitate pana la indeplinirea conditiilor de reactivare prevazuta de lege, se mentioneaza in noile reglementari.
De asemenea, la data intrarii in vigoare a Ordinului ANAF nr. 1.847/2014, respectiv din 18 iulie, se abroga Ordinul ANAF nr. 3.347/2014, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 754 din 26 octombrie 2011 si Ordinul ANAF nr. 575/2006, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 701 din 16 august 2006.
 
sursa: www.avocatnet.ro

sâmbătă, 19 iulie 2014

Cum verificam GRATUIT situatia societatilor comerciale aflate in insolventa din UE ?

Contribuabilii vor putea sa consulte si sa verifice situatia partenerilor de afaceri din Uniunea Europeana, aflati in insolventa, prin accesarea gratuita a unui portal care cuprinde informatii actualizate din registrele de insolventa din UE. Mai exact, acestia au acum acces gratuit, in limba romana, la datele privind persoanele juridice si cele fizice insolvente din sapte state membre ale UE, se mentioneaza intr-un comunicat al Registrului Comertului.




Potrivit unui comunicat al Oficiului National al Registrului Comertului (ONRC), cetatenii si reprezentantii mediului de afaceri au acum acces rapid, in limba romana, la informatiile gratuite privind entitatile aflate in insolventa din sapte state membre ale Uniunii Europene.
Serviciul este disponibil prin intermediul portalului european e-Justice si a fost dezvoltat in cadrul unui proiect derulat de Comisia Europeana, in colaborare cu registrele de insolventa din Austria, Republica Ceha, Estonia, Germania, Olanda, Romania (prin ONRC) si Slovenia.

Cum functioneaza serviciul?
Prin noul serviciu online, cetatenii, oamenii de afaceri, creditorii sau investitorii care doresc sa deruleze activitati economice in Uniunea Europeana, pot consulta si verifica situatia partenerilor de afaceri, potentiali si actuali, accesand rapid, printr-un punct unic, informatii actualizate in timp real.
Noua functionalitate a portalului e-Justice permite utilizatorilor obtinerea informatiilor gratuite cu privire atat la debitorii persoane juridice, cat si persoane fizice (conform legislatiilor nationale), supusi procedurilor de insolventa, inregistrati in registrele nationale ale statelor participante la proiect.
Astfel, pentru a putea verifica situatia unei firme insolvente, dar care se afla in Austria, Republica Ceha, Estonia, Germania, Olanda sau Slovenia, contribuabilul din Romania trebuie sa acceseze portalul e-Justice si sa selecteze limba romana. Apoi trebuie sa selecteze din meniul din dreapta al paginii sectiunea Registre, dupa care Registre de insolventaCautare registre de insolventa interconectate.
Odata accesat, serviciul ofera posibilitatea cautarii simple, prin introducerea denumirii debitorului si selectarea uneia sau mai multor tari dintre cele ale caror registre sunt interconectate, respectiv Republica Ceha, Germania, Estonia, Austria, Slovenia, Tarile de Jos, Romania.
Dupa aceea, utilizatorul trebuie sa introduca un cod de securitate afisat in pagina, sa confirme ca este de acord cu termenii serviciului, iar la final sa apese butonul Cauta.

De asemenea, utilizatorii mai au posibilitatea a folosi si cautarea avansata, unde trebuie sa selecteze o singura tara si sa confirme ca sunt de acord cu termenii serviciului.
Apoi trebuie sa completeze mai multe campuri cu diverse informatii, printre care numele firmei, al tribunalului, tipul registrului, notificari efectuate in cursul procedurii de insolventa etc.

In cadrul acestui serviciu, ONRC asigura furnizarea urmatoarelor informatii gratuite privind firmele publicate in Buletinul Procedurilor de Insolventa:
  • denumirea debitorului,
  • codul unic de identificare fiscala,
  • numarul de inregistrare din registrul in care este inmatriculat (registrul comertului, registrul societatilor agricole, registrul asociatiilor si fundatiilor etc.),
  • judetul,
  • denumirea actului de procedura publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa,
  • numarul si data actului de procedura,
  • numarul si data dosarului de instanta,
  • instanta, sectia, buletinul si data publicarii.
Noul serviciu se inscrie in procesul de transformare a portalului e-Justice intr-un instrument dinamic, util cetatenilor, practicienilor din domeniul juridic, magistratilor si mediului de afaceri, se arata in comunicat.
Comisia Europeana se asteapta ca in scurt timp si alte state membre sa se alature proiectului, unele dintre acestea anuntandu-si deja intentia de interconectare.

sursa : www.avocatnet.ro

joi, 17 iulie 2014

Modificari la Legea societatilor comerciale: Firmele ar putea fi dizolvate daca nu isi depun la timp bilanturile






Legea societatilor comerciale nr. 31/1990 ar putea fi modificata printr-un proiect de lege, lansat recent in dezbatere publica de Ministerul Justitiei. Documentul imbunatateste procedurile de dizolvare, lichidare si radiere, inclusiv prin corelarea cu dispozitiile Noului Cod al insolventei, facilitandu-se solutionarea cu celeritate a cererilor care privesc aceste proceduri, se mentioneaza in expunerea de motive a proiectului.
Astfel, proiectul de act normativ introduce noi situatii in care firmele pot fi dizolvate si detaliaza mai clar situatiile existente in legislatia in vigoare.
In plus, documentul citat stabileste ca prelungirea perioadei de lichidarea a unei firme ar putea fi realizata de catre o noua institutie si nu de catre tribunal, asa cum se intampla in prezent, care de asemenea, se va ocupa si de numirea lichidatorului societatii.
Firmele care nu depun situatiile financiare anuale ar putea fi dizolvate
Proiectul de lege propus de Ministerul Justitiei reglementeaza mai clar situatiile in care poate fi pronuntata dizolvarea unei societati si introduce unele noi.
Mai exact, daca o firma nu isi depune situatiile financiare anuale la Ministerul Finantelor -  ANAF, in termenul prevazut de lege, atunci tribunalul ar putea pronunta dizolvarea acesteia, la cererea oricarei persoane interesate, precum si a Registrului Comertului.
Acest lucru nu este cuprins in prevederile aflate in vigoare.
Important! Anul acesta, firmele au avut termen pana pe 30 mai pentru a depune situatiile financiare anuale pentru 2013. Amenzile pentru nedepunerea bilanturilor ajung chiar si pana la 4500 de lei.
De asemenea, dispozitiile aflate in dezbatere publica stabilesc ca dizolvarea unei societati ar putea fi pronuntata si in cazul in care actionarii/asociatii/membrii au disparut ori nu au domiciliul cunoscut ori resedinta cunoscuta.
In prezent, legislatia in vigoare prevede ca firma poate fi dizolvata doar in situatia in care asociatii au disparut, nu si actionarii sau membrii.
Totodata, in proiectul de act normativ se mentioneaza detaliat ca societatea ar putea fi dizolvata si atunci cand nu mai sunt indeplinite conditiile referitoare la sediul social, inclusiv urmare a expirarii duratei actului care atesta dreptul de folosinta asupra spatiului cu destinatie de sediu social ori a transferului dreptului de folosinta sau proprietate asupra spatiului cu destinatie de sediu social.
In acelasi timp, daca activitatea societatii a incetat sau nu a fost reluata dupa perioada de inactivitate temporara, anuntata organelor fiscale si inscrisa in registrul comertului, perioada care nu poate depasi 3 ani de la data inscrierii in registrul comertului, atunci ar putea fi pronuntata dizolvarea firmei, se arata in proiectul de act normativ.
In plus, dispozitiile aflate in dezbatere publica introduc o noua prevedere, potrivit careia lista societatilor pentru care Oficiul National al Registrului Comertului urmeaza sa formuleze actiuni de dizolvare ar putea fi afisata pe pagina sa de internet si pe portalul de servicii online cu cel putin 15 zile calendaristice inainte.
Mai mult decat atat, conform proiectului de lege, hotararea tribunalului privind pronuntarea dizolvarii ar putea fi comunicata societatii, nu doar publicata in Monitorul Oficial, asa cum se intampla in prezent.
 
ONRC ar putea numi lichidatorul societatii

Proiectul de lege propus de Ministerul Justitiei stabileste o noua autoritate care poate numi lichidatorul unei societati si de asemenea, prevede si o remuneratie fixa pentru lichidator.
Mai exact, dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de dizolvare, persoana juridica intra in lichidare. La cererea oricarei persoane interesate, inclusiv a MFP - ANAF, Registrul Comertului urmeaza sa numeasca un lichidator inscris in Tabloul Practicienilor in Insolventa, se arata in proiectul de act normativ.
In prezent acest lucru este realizat de catre judecatorul delegat in cazul in care dupa trei luni de la data la care hotararea judecatoreasca de dizolvare a ramas definitiva nu se procedeaza la numirea lichidatorului.
Noua masura are scopul de a reduce/simplifica formalitatile de lichidare, dar si pentru a degreva instantele judecatoresti, se precizeaza in expunerea de motive a proiectului.
Mai mult decat atat atat, lichidatorul va primi o remuneratie in cuantum fix de 1.000 de lei, decontul final al cheltuielilor efectuate de acesta in legatura cu lichidarea societatii urmand a se face, pentru situatia in care nu exista bunuri in averea societatii dizolvate, de catre Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa din Romania, la solicitarea lichidatorului, se mentioneaza in documentul citat.
Acest lucru nu este prevazut in Legea nr. 31/1990, care stabileste doar ca remunerarea lichidatorului se face din averea societatii dizolvate sau, in lipsa, din fondul de lichidare.
La fel ca in cazul operatiunii de dizolvare, amintit mai sus, ONRC ar putea publica pe site-ul sau si pe portalul de servicii online lista societatilor pentru care urmeaza sa formuleze actiuni de radiere, se arata in documentul citat. Afisarea va trebui realizata cu cel putin 15 zile calendaristice inainte.
De asemenea, proiectul de lege introduce o noua prevedere referitoare la radierea societatii. Mai exact, orice persoana interesata poate face numai apel impotriva hotararii de radiere, in termen de 30 de zile de la efectuarea publicitatii, iar in acest sens apelantul va depune o copie a apelului la ONRC, pentru mentionare in registrul comertului.
O alta noutate cuprinsa in reglementarile propuse de Ministerul Justitiei se refera la faptul ca bunurile ramase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comertului ar putea reveni si actionarilor si membrilor firmei, nu doar asociatilor, asa cum este prevazut in Legea nr. 31/1990.
 
Lichidarea firmei, prelungita de ONRC si nu de tribunal

Proiectul de lege ar putea modifica si procedura de lichidare a unei societati. Printre principalele noutati se numara faptul ca prelungirea lichidarii ar putea fi realizata de catre Registrul Comertului si nu de catre tribunal, asa cum se intampla in prezent.
Mai exact, dispozitiile aflate in dezbatere publica stabilesc ca lichidarea societatii ar trebui terminata in cel mult un an de la data inregistrarii in Registrul Comertului a mentiunii de dizolvare. Pentru motive temeinice, la cererea lichidatorului, Registrului Comertului ar putea prelungi acest termen cu inca un an, dar nu mai mult de doua ori.
Spre deosebire, Legea nr. 31/1990 stabileste ca pentru motive temeinice, tribunalul este cel care prelungeste termenul de lichidare cu perioade de cate 6 luni, dar nu cu mai mult de 24 de luni cumulat.
De asemenea, proiectul de act normativ ar putea mari termenul in care vor fi numiti lichidatorii, la 60 de zile, de la 30 de zile, cat este in prezent.
O alta prevedere a documentului citat stabileste ca s-ar putea reduce amenda pe care lichidatorul trebuie sa o plateasca daca intarzie sa depuna la Registrul Comertului cererea de radiere a societatii. Concret, aceasta ar putea fi diminuata la 20 de lei pe fiecare zi de intarziere, de la 200 de lei, cat este in prezent.
In plus, potrivit proiectului de lege, ONRC ar putea publica cu cel putin 15 zile calendaristice inainte pe site-ul sau si pe portalul de servicii online lista societatilor pentru care urmeaza sa formuleze actiuni de radiere.
Totodata, orice persoana interesata poate face apel impotriva hotararii de radiere, in termen de 30 de zile de la efectuarea publicitatii, prin depunerea unei copii a apelului la Registrul Comertului, se arata in dispozitiile aflate in dezbatere publica.
In plus, bunurile ramase din patrimoniul societatii radiate din registrul comertului ar putea reveni nu doar actionarilor, ci si asociatilor si membrilor firmei.
 
Anumiti creditori ar putea vinde partile sociale ale firmei
Legea nr. 31/1990 stabileste ca pe durata societatii, creditorii asociatului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra partii din beneficiile cuvenite asociatului dupa bilantul contabil, iar dupa dizolvarea societatii, asupra partii ce i s-ar cuveni prin lichidare. Creditorii asociatului pot totusi popri, in timpul duratei societatii, partile ce s-ar cuveni asociatilor prin lichidare sau pot sechestra si vinde actiunile debitorului lor.
Potrivit proiectului de act normativ, creditorii asociatului societatii comerciale ar putea vinde nu doar actiunile debitorului, asa cum se intampla in prezent, ci si partile sociale.
De asemenea, creditorii ipotecari ar putea executa ipoteca legal constituita asupra actiunilor sau partilor sociale potrivit prevederilor Codului civil, se mentioneaza in documentul citat. Acest lucru nu este prevazut in actuala legislatie.
Aceste prevederi ar urma sa fie introduse in Legea nr. 31/1990 pentru a corela prevederile ei cu cele ale noului Cod civil si noului Cod de procedura civila in materia ipotecii asupra partilor sociale, se arata in expunerea de motive a proiectului de act normativ.

Atentie! Prevederile cuprinse in acest material nu se aplica momentan, ci se afla in stadiul de proiect.

sursa : www.avocatnet.ro