O decizie recenta a CJUE clarifica drepturile debitorilor executati silit de banci. Care sunt efectele concrete in Romania?

Statele membre ale Uniunii Europene ar trebui sa prevada dreptul debitorilor executati silit de catre banci de a ataca cu apel decizia instantei de fond care a respins opozitia lor la executare, daca in contractul de credit exista clauze abuzive, se mentioneaza intr-o decizie recenta a Curtii de Justitie a Uniunii Europene. In conditiile in care dreptul romanesc stabileste ca debitorul nu poate contesta incuviintarea executarii silite atunci cand exista un titlu de executare, acest lucru s-ar putea schimba ca urmare a hotararii CJUE, sustin specialistii contactati de noi. Totusi, procedura incuviintarii silite din legislatia interna nu contravine normelor europene, au adaugat acestia.

Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) s-a pronuntat recent in cauza C-169/14, care a avut ca obiect o cerere de decizie preliminara referitoare la aplicarea art. 7 al Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii si a art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, in raport cu dispozitiile dreptului civil spaniol privind executarea silita.
Mai exact, doi cetateni spanioli au contractat un credit ipotecar de 300.500 de euro cu garantie asupra locuintei lor, de la Banca Bilbao, insa in conditiile in care nu au platit ratele lunare, banca a solicitat plata imprumutului, insotita de dobanzile ordinare si de intarziere, precum si vanzarea silita a bunului imobil ipotecat in favoarea sa, se arata pe site-ul CJUE.
In urma deschiderii procedurii de executare a ipotecii, reclamantii din litigiul principal au formulat o opozitie la aceasta, care a fost respinsa, astfel ca reclamantii au declarat apel impotriva deciziei de respingere, care a fost declarat admisibil.
Procedura civila spaniola permite atacarea cu apel a deciziei care, prin admiterea opozitiei formulate de un debitor, pune capat procedurii de executare ipotecara, dar aceasta NU permite in schimb debitorului a carui opozitie a fost respinsa sa atace cu apel hotararea instantei de prim grad prin care a fost dispusa continuarea procedurii de executare silita, se mentioneaza pe site-ul CJUE.
Astfel, judecatorul national din Spania a semnalat incompatibilitatea unor prevederi procedurale de reglementare a incidentelor ivite in cadrul executarii silite cu dispozitiile supranationale amintite mai sus, a punctat Elena Davidescu, Senior Associate in cadrul Predoiu Law Firm.
In raspunsul formulat la intrebarile adresate de instanta spaniola, CJUE a stabilit ca debitorii asupra carora a fost demarata executarea silita (de exemplu, de catre banci) ar trebui sa aiba dreptul sa atace cu apel decizia instantei de incuviintare a executarii, daca in contractul de credit exista posibile clauze abuzive. 
Conform Curtii, dispozitiile art. 7 alin. (1) din Directiva 93/13/CEE, coroborat cu art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate in sensul in care se opun unui sistem de executare silita in care o procedura de executare ipotecara nu poate fi suspendata de catre instanta de fond, avand in vedere ca debitorul urmarit - consumator, nu poate ataca cu apel decizia prin care a fost respinsa opozitia sa impotriva acestei executari, iar de partea cealalta, profesionistul - creditor urmaritor, are posibilitatea exercitarii aceastei cai de atac impotriva deciziei prin care se pune capat procedurii ori prin care este declarata inaplicabila o clauza abuziva.
 In lumina imprejurarilor concrete ale acestei spete, s-a statuat ca nu este suficient ca resortisantul sa poata ataca executarea silita imobiliara sub aspectul existentei clauzelor abuzive, daca aceasta posibilitate nu este dublata de suspendarea executarii sau daca aceasta este urmata doar de un control sumar finalizat cu o hotarare definitiva pentru debitor prin care se transeaza executarea silita.
"Exemple de riscuri la care este expus un consumator parte intr-un contract ce include clauze abuzive, precum si exemple de masuri jurisdictionale nationale insuficiente pentru a oferi protectie de natura a restabili echilibrul partilor mai pot fi imaginate si, cu siguranta, ele vor mai fi deduse Curtii. De aceea, in lumina fortei obligatorii a hotararilor CJUE pentru instantele nationale, trebuie asimilat principiul degajat de acest rationament si anume faptul ca modalitatile procedurale identificate de statele membre in virtutea marjei de apreciere trebuie sa fie apte sa confere o protectie jurisdictionala concreta si sa raspunda pe deplin cerintei de limitare a abuzurilor in scopul reasezarii partilor pe pozitii de egalitate (contractuala si procesuala)"
Decizia instantei europene in cauza C-169/14 completeaza Hotararea Aziz - C-415/11 a CJUE care spune ca instantele nationale ar trebui sa verifice din oficiu daca exista clauze abuzive in contractele de credit ce constituie titlu executoriu, si confera consumatorului dreptul la o contestatie la executare si la o suspendare provizorie a executarii, mai ales in cazul in care imobilul supus executarii este locuinta debitorului.
Instanta de executare din Romania va fi obligata sa accepte si apelul debitorului
Potrivit dreptului romanesc, debitorul nu poate contesta incuviintarea executarii silite atunci cand exista un titlu de executare, asa cum sunt contractele de credit bancar.
Analizand in paralel hotararea CJUE in cauza si legislatia interna in materie si dand totodata curs obligatiei de interpretare a acestor dispozitii, instanta de executare va fi obligata sa accepte si apelul debitorului impotriva incheierii de respingere a opozitiei sale, intr-o cauza ce priveste executarea unui contract de credit ce ar putea contine clauze abuzive, a continuat avocatul.
Transpusa in mod pragmatic in sistemul nostru de drept, o asemenea conformare se va putea realiza fie prin inlaturarea apelului conferit creditorului, fie prin conferirea, in mod expres, a acestui drept si debitorului.
Nu trebuie insa pierdut din vedere un element esential, stabilit expres de CJUE in interpretarea data, si anume conditionarea dreptului de apel al debitorului de existenta in contractul de credit a unor posibile clauze abuzive.
Asadar, o eventuala legiferare in plan intern, in deplin acord cu dispozitiile comunitare, va trebui sa sintetizeze si sa acopere cu mare tact notiunea de clauze abuzive, semnele care ar putea genera suspiciunea existentei unor asemenea clauze, precum si modalitatea in care judecatorii ar fi tinuti sa sesizeze aceste posibile clauze, a continuat sursa citata.
Deciziile cu scop de clarificare a interpretarii unor norme comunitare trebuie observate cu atentie de statele membre intrucat ele ofera directii de intelegere a intentiei legiuitorului european si de aplicare corecta de catre autoritatile chemate sa respecte forta obligatorie a hotararilor.
"Sintetizand, cum jurisprudenta Curtii de la Luxemburg ofera clarificari in sensul ca instanta nationala sesizata cu un incident in cadrul unei proceduri de executare silita este obligata sa analizeze ex officio caracterul abuziv al clauzelor (prezumand existenta unor astfel de clauze in cuprinsul contractelor incheiate cu consumatorii), riscul la care institutiile bancare sunt expuse, tinand cont si de faptul ca acestea sunt obligate in virtutea Legii nr. 193/2000 la revizuirea tuturor contractelor similare, este fara indoiala unul marit".
Procedura incuviintarii silite de la noi nu este contrara legislatiei europene
Legislatia romaneasca din domeniul supus analizei prevede ca, in procedura civila, exista posibilitatea suspendarii executarii, cu indeplinirea unor conditii, si chiar in regim de urgenta prin apelarea la institutia suspendarii provizorii.
De asemenea, legiuitorul a creat posibilitatea verificarii legalitatii titlului executoriu, chiar in cadrul contestatiei la executare, prin promovarea contestatiei prevazute in legislatia procesual-civila anterioara la art. 399 alin. (3), preluate in art. 712 alin. (2) din Noul Cod de Procedura Civila.
"Conditia ca pentru contestarea fondului dreptului cuprins in titlul executoriu sa nu existe o alta cale speciala de atac este o expresie a adagiului electa una via si nu poate fi considerata o limitare a dreptului de a inceta efectele clauzei abuzive, in conditiile in care daca s-ar uzita calea speciala prevazuta de lege, consumatorul ar avea oricum posibilitatea sa apeleze la garantia procesuala a suspendarii".
Astfel, spre deosebire de dreptul spaniol, legislatia noastra prevede, ca in cazul desfiintarii ulterioare a titlului executoriu, toate actele de executare efectuate in baza acestuia sunt desfiintate ope legis, garantand astfel consumatorului repunerea partilor in situatia anterioara, chiar si atunci cand nu au fost indeplinite conditiile pentru suspendarea executarii (art. 642 NCPC).
Tot in opozitie cu prevederile analizate din procedura civila spaniola, in sistemul de drept romanesc, exista posibilitatea, egala pentru ambele parti, de a ataca hotararea prin care s-a solutionat contestatia la executare cu caile de atac prevazute de lege, in functie de obiectul contestatiei la executare. Asadar, pe plan procesual, partile se bucura de egalitate juridica, garantandu-se si sub acest aspect dreptul la un proces echitabil.
In ceea ce priveste procedura incuviintarii executarii silite,  legea procesual-civila prevede insa ca incheierea de admitere a incuviintarii nu este supusa niciunei cai de atac, in timp ce incheierea de respingere este supusa recursului, de care poate uza doar creditorul, in termen de 5 zile de la comunicare (art. 665 alin. (6) NCPC).
"Desi aparent priveaza debitorul de egalitatea armelor detinute de creditor, textul mai sus mentionat nu este contrar intelesului directivei, deoarece reglementeaza o procedura necontencioasa, sumara si preliminara executarii silite propriu-zise. Fiind o procedura necontencioasa, incuviintarea executarii silite nu se finalizeaza cu stabilirea unui drept impotriva debitorului si ca atare judecatorul care autorizeaza demararea executarii nu are caderea de a verifica chestiuni privind fondul raportului ce a condus la executarea silita, concluzie care se impune si prin prisma cazurilor limitativ prevazute de alin. (5) al aceluiasi articol in care se poate respinge incuviintarea".
De altfel, legiuitorul a prevazut posibilitatea anularii incheierii de incuviintare a executarii silite pe calea contestatiei la executare (art. 711 alin. (3) NCPC), asa incat chiar daca s-ar considera ca instanta ar avea posibilitatea analizarii clauzelor abuzive in procedura sumara a incuviintarii, oricum aceasta judecata ar fi cenzurabila in contextul mai amplu al contestatiei la executare, aceasta din urma devenind astfel un mijloc procesual suficient, in ansamblul reglementarilor nationale in materie, pentru a face sa inceteze efectele unei clauze abuzive.
  O atentie deosebita ar trebui acordata contestatiei la executare prevazuta de legea speciala a cambiei si biletului la ordin (care anterior modificarii prin legea de punere in aplicare a NCPC purta denumirea de opozitie la executare si care beneficia de un regim juridic distinct de cel al contestatiei).
"Dincolo de disputele privind coexistenta celor doua cai de atac in cazul unei executari silite pornite in baza unei cambii sau a unui bilet la ordin, era indeobste recunoscut ca apararile de fond impotriva dreptului derivat din titlul executoriu pot fi deduse instantelor de judecata pe calea opozitiei. Cu toate acestea, exceptiile primite impotriva unui astfel de titlu, specific raporturilor comerciale si ca atare un titlu formal, complet, incorporand o obligatie abstracta, autonoma si neconditionata, sunt limitativ prevazute de legea speciala".
Asadar, intr-o cauza in care executarea silita s-a pornit impotriva unui consumator in baza unui astfel de titlu emis in garantarea unui contract incheiat cu un profesionist (situatie des intalnita si in practica bancara), s-ar putea pune problema posibilitatii/obligatiei instantei de judecata de a aprecia existenta si/sau intinderea obligatiei urmarite si prin raportare la clauzele abuzive ce permit determinarea acesteia, iar jurisprudenta in materie a CJUE ar indreptati pe deplin o astfel de analiza, cu atat mai mult cu cat pentru aceasta nu exista o alta cale de atac speciala, ci doar actiune de drept comun in anularea clauzelor abuzive, subliniat sursa citata.
In conditiile in care pozitia de inferioritate a consumatorului in raport cu contractantul la formarea contractului privind livrarea serviciului bancar nu poate fi negata, este absolut necesara interventia statelor membre pentru asigurarea pe plan legislativ a posibilitatii de cenzurare a eventualelor abuzuri atunci cand interesul capata o forma concreta, deci mai cu seama in cadrul unei executari silite, considera specialistul.
"Prin urmare, motivelor de ineficacitate expres prevazute de legile speciale de reglementare a unor titluri executorii altele decat hotararile judecatoresti li se adauga motivul existentei clauzelor abuzive, asupra carora instantele sunt obligate a se pronunta in vederea asigurarii unui echilibru intre securitatea contractuala ceruta de catre comercianti si eficacitatea protectiei dorite de catre consumatori, expresie a prevalentei bunei-credinte contractuale in detrimentul fortei obligatorii a contractului".
Legea nr. 193/200 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori ar putea fi completata, conform avocatului, cu prevederi exprese in sensul obligarii instantei de judecata de a verifica, din oficiu, existenta clauzelor abuzive in cuprinsul contractelor amintite, atat in litigii vizand actiuni principale directe impotriva unor astfel de contracte, cat si in alte litigii a caror solutionare depinde de valabila asumare a unor astfel de clauze (de exemplu, executarile silite).

sursa :www.avocatnet.ro

 

Modificari la Codul de procedura civila: Restantierii cu credite ipotecare ar putea solicita suspendarea temporara a executarii silite, in anumite conditii

Clientii bancilor care nu isi mai pot achita creditele ipotecare ar putea solicita suspendarea temporara a executarii silite daca vor indeplini cumulativ o serie de conditii, se arata intr-un proiect de lege, inregistrat recent la Senat. Aceasta nu este prima initiativa de acest fel. Un alt proiect de lege in acest sens a fost dezbatut de Senat in sesiunea parlamentara precedenta, insa in cele din urma Senatul a respins documentul, in calitate de prima camera sesizata

Conform Codului de procedura civila, suspendarea executarii este obligatorie si cautiunea nu este necesara daca:

• hotararea sau inscrisul care se executa nu este, potrivit legii, executoriu;
• inscrisul care se executa a fost declarat fals printr-o hotarare judecatoreasca data in prima instanta;
• debitorul face dovada cu inscris autentic ca a obtinut de la creditor o amanare ori, dupa caz, beneficiaza de un termen de plata.

Acestea nu vor fi singurele situatii in care debitorul va putea solicita suspendarea executarii silite. Un proiect de lege pentru completarea Codului de procedura de civila, initiat de patru parlamentari PSD si inregistrat recent la Senat, ar putea introduce noi reglementari in acest sens.
Mai exact, proiectul de lege stabileste ca suspendarea executarii silite ar putea fi obligatorie si cautiunea nu va fi necesara daca debitorul face dovada ca bunul imobil ce urmeaza a fi executat are destinatia de locuinta pentru familia sa, nu detine un alt imobil cu aceasta destinatie si face dovada ca nu realizeaza mai mult decat venitul minim garantat pe economie pentru fiecare membru al familiei sale. Aceste conditii trebuie indeplinite cumulativ, se mentioneaza in documentul citat.
Initiatorii documentului argumenteaza, in expunerea de motive a proiectului, ca in acest moment, legislatia din Romania nu contine dispozitii de favorizare a debitorilor din cadrul creditelor ipotecare, cum ar fi norme privind iertarea de datorie avand in vedere criza economica sau norme de amanare a executarii silite pentru o anumita perioada de timp in care sa i se confere debitorului posibilitatea de a se redresa economic si de a fi in masura sa achite ratele creditului.
De asemenea, initiativa legislativa mai prevede ca in contractele bancare cu credit ipotecar, in care creditorul a efectuat evaluarea bunului cu bani din acest credit, creditorul nu va putea extinde executarea silita asupra altor bunuri apartinand debitorului sau.
Avand in vedere ca bunul ipotecat a fost evaluat la momentul acordarii imprumutului ca acoperitor al creantei bancii, aceasta nu poate impune debitorului sa suporte riscul diminuarii de valoare a acestuia intr-o eventuala vanzare, explica initiatorii proiectului de lege.
Amanarea temporara a executarii silite pentru restantierii cu credite in franci elvetieni
Proiectul de lege inregistrat recent la Senat, referitor la suspendarea executarii silite a debitorilor cu credite ipotecare, nu este primul de acest fel. Un alt proiect de act normativ, de aceasta data privind amanarea executarii silite a persoanelor fizice care au credite in franci elvetieni, s-a aflat in dezbatere la Senat in sesiunea parlamentara precedenta.
Documentul, care a fost respins pe 3 iunie de Sentat, in calitate de prima camera sesizata, stabileste ca imobilele cu destinatie de locuinta ale persoanelor fizice supuse executarii silite din cauza neachitarii ratelor la credite contractate in franci elvetieni (CHF) ar putea benefica de o amanare pentru trei ani in ceea ce priveste aplicarea executarii silite.
Cu alte cuvinte, casa pe care o persoana fizica si-a cumparat-o printr-un credit in franci elvetieni nu va putea fi executata silit de catre banca, pe o perioada de trei ani de zile, in situatia in care persoana respectiva nu si-a achitat ratele la credit.
Dispozitiile respinse Senat mai prevad ca la incheierea perioadei de amanare a executarii silite, de trei ani, debitorul va fi obligat sa reia achitarea datoriilor pentru care i s-a imputat solutia executarii silite a imobilului.
De asemenea, pentru datoriile restante ale clientului, banca nu va putea percepe alta dobanda decat cea prevazut in contract, care se va actualiza cu rata inflatiei.
Chiar daca a fost respins de Senat, proiectul de act normativ nu si-a incheiat parcursul legislativ. Acesta urmeaza sa fie trimis spre dezbatere si la Camera Deputatilor, care este in acest caz for decizional.


Cum functioneaza executarea silita?
Conform Codului de procedura civila, obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la indeplinire de bunavoie. In cazul in care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita, care incepe odata cu sesizarea organului de executare.
Executarea silita are loc in oricare dintre formele prevazute de lege, simultan sau succesiv, pana la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobanzilor, penalitatilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum si a cheltuielilor de executare.
Executarea silita a oricarui titlu executoriu se realizeaza numai de catre executorul judecatoresc, chiar daca prin legi speciale se dispune altfel. Asadar, executarea silita se poate efectua numai in temeiul unui titlu executoriu. Mai precis, constituie titluri executorii hotararile executorii, hotararile definitive, precum si orice alte hotarari sau inscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse in executare.
In Codul de procedura civila se mentioneaza ca executarea silita se efectueaza prin:

• urmarirea bunurilor mobile si imobile ale debitorului sau apartinand tertilor tinuti sa raspunda, in conditiile legii, pentru obligatiile debitorului, in scopul indestularii creditorilor;
• predarea catre creditor a bunurilor, prevazute in titlul executoriu, ce sunt detinute fara drept de debitor;
• alte masuri prevazute de lege.

Legislatia in vigoare stabileste ca veniturile si bunurile debitorului pot fi supuse executarii silite daca, potrivit legii, sunt urmaribile si numai in masura necesara pentru realizarea drepturilor creditorilor.
Pe parcursul executarii silite, creditorul este obligat sa acorde executorului judecatoresc, la cererea acestuia, sprijin efectiv pentru aducerea la indeplinire, in bune conditii, a executarii silite, punandu-i la dispozitie si mijloacele necesare in acest scop. El este obligat sa avanseze cheltuielile necesare indeplinirii actelor de executare, potrivit dispozitiilor luate de executor.
La randul sau, debitorul este obligat sa declare, la cererea executorului, toate bunurile sale, mobile si imobile, inclusiv cele aflate in proprietate comuna pe cote-parti sau in devalmasie, cu aratarea locului in care acestea se afla, precum si toate veniturile sale, curente sau periodice. Mai mult decat atat, debitorul ale carui bunuri au fost deja sechestrate este tinut sa aduca la cunostinta executorului care sechestreaza aceleasi bunuri existenta sechestrului anterior si identitatea organului de executare care l-a aplicat, predand executorului o copie a procesului-verbal de sechestru.


Atentie! Prevederile privind suspendarea executarii silite a clientilor care nu-si pot achita ratele la creditele ipotecare, tratate in acest material, nu se aplica momentan, ci se afla in stadiul de proiect

sursa : www.avocatnet.ro

Debitorii executati silit de banci ar putea ataca cu apel decizia instantei. O hotarare CJUE clarifica situatia

Legislatia nationala ar trebui sa prevada ca debitorii, care sunt executati silit de catre banci, sa aiba dreptul sa atace cu apel decizia instantei de fond care respins opozitia lor la executare, daca in contractul de credit exista clauze abuzive, se mentioneaza intr-o decizie recenta a Curtii de Justitie de Uniunii Europene.

Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) s-a pronuntat recent in cauza C-169/14, privind aplicarea legislatiei europene referitoare la clauze abuzive in raport cu prevederile legislatiei spaniole legate de executarea silita.
Conform informatiilor publicate pe site-ul CJUE, reclamantii Sánchez Morcillo si Abril García au semnat, la 9 iunie 2003, cu Banco Bilbao un act notarial de imprumut pentru suma de 300.500 de euro, cu o garantie ipotecara asupra locuintei acestora. Pentru ca nu au platit ratele lunare pentru restituirea imprumutului, Banco Bilbao a solicitat, la 15 aprilie 2011, plata totalitatii imprumutului, insotita de dobanzile ordinare si de intarziere, precum si vanzarea silita a bunului imobil ipotecat in favoarea sa.
in urma deschiderii procedurii de executare a ipotecii, reclamantii din litigiul principal au formulat o opozitie la aceasta, care a fost respinsa prin decizia din 19 iunie 2013 a Juzgado de Primera Instancia n° 3 din Castellón (instanta de prim grad nr. 3 din Castellón, Spania). Reclamantii din actiunea principala au declarat apel impotriva acestei decizii, care, fiind declarat admisibil, a fost trimis in fata Audiencia Provincial de Castellón (Curtea provinciala din Castellón). Instanta de trimitere arata ca, desi procedura civila spaniola permite atacarea cu apel a deciziei care, prin admiterea opozitiei formulate de un debitor, pune capat procedurii de executare ipotecara, aceasta NU permite in schimb debitorului a carui opozitie a fost respinsa sa atace cu apel hotararea instantei de prim grad prin care a fost dispusa continuarea procedurii de executare silita, se arata pe site-ul CJUE.
Avand in vedere acest lucru, instanta de trimitere are indoieli cu privire la compatibilitatea acestei reglementari nationale cu obiectivul protectiei consumatorilor urmarit de Directiva 93/13, precum si cu dreptul la o cale de atac efectiva consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. Aceasta instanta precizeaza ca deschiderea caii apelului pentru debitori s-ar putea dovedi cu atat mai importanta cu cat anumite clauze ale contractului de imprumut in discutie in litigiul principal ar putea fi considerate "abuzive" in sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 93/13.
In aceste conditii, Audiencia Provincial de Castellón a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
"1) Este incompatibila cu articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13, care impune statelor membre obligatia de a asigura, in interesul consumatorilor, existenta mijloacelor adecvate si eficiente pentru a preveni utilizarea clauzelor abuzive in contractele incheiate cu consumatorii de catre vanzatori sau furnizori, o norma de procedura precum articolul 695 alineatul 4 din LEC, care, in ceea ce priveste dreptul la o cale de atac impotriva deciziei prin care se solutioneaza opozitia la executare care are ca obiect bunuri ipotecate sau gajate, permite atacarea cu apel doar a ordonantei prin care se dispune incetarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive si exclude calea de atac in celelalte cazuri, ceea ce are ca rezultat imediat faptul ca, in timp ce creditorul urmaritor poate formula apel atunci cand opozitia debitorului urmarit este admisa si se dispune finalizarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive, debitorul consumator nu poate formula o cale de atac in cazul in care opozitia sa este respinsa?
2) In domeniul de aplicare al reglementarii Uniunii privind protectia consumatorilor prevazut in Directiva 93/13, este compatibila cu principiul dreptului la o protectie jurisdictionala efectiva si al dreptului la un proces echitabil si la arme egale, consacrat de articolul 47 din carta, o dispozitie de drept national precum articolul 695 alineatul 4 din LEC, care, in ceea ce priveste dreptul la o cale de atac impotriva deciziei prin care se solutioneaza opozitia la executare cu privire la bunurile ipotecate sau gajate, permite atacarea cu apel doar a ordonantei prin care se dispune incetarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive si exclude calea de atac in celelalte cazuri, ceea ce are ca rezultat imediat faptul ca, in timp ce creditorul urmaritor poate formula apel atunci cand opozitia debitorului urmarit este admisa si se dispune finalizarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive, debitorul nu poate formula o cale de atac in cazul in care opozitia sa este respinsa?".
Ce a raspuns CJUE?
Avand in vedere intrebarile inaintate de Audiencia Provincial de Castellón (Spania), in procesul dintre Juan Carlos Sánchez Morcillo si María del Carmen Abril García, pe de o parte si Banco Bilbao, pe de alta parte, CJUE a formulat urmatorul raspuns:

Curtea a considerat deja de mai multe ori ca instanta nationala este obligata sa analizeze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale care se incadreaza in domeniul de aplicare al directivei mentionate si, prin aceasta, sa suplineasca dezechilibrul existent intre consumator si vanzator sau furnizor, de indata ce dispune de elementele de drept si de fapt necesare in acest scop (Hotararea Aziz, EU:C:2013:164, punctul 46, si Hotararea Barclays Bank, EU:C:2014:279, punctul 34).
(...)
In aceasta privinta, trebuie amintit ca, in lipsa unei armonizari a mecanismelor nationale de executare silita, modalitatile de punere in aplicare a cailor de atac impotriva deciziilor prin care se statueaza asupra legalitatii unei clauze contractuale admisibile in cadrul unei proceduri de executare ipotecara sunt reglementate de ordinea juridica interna a statelor membre in temeiul principiului autonomiei procedurale a acestora din urma. Curtea a subliniat insa ca aceste modalitati trebuie sa indeplineasca dubla conditie de a nu fi mai putin favorabile decat cele aplicabile unor situatii similare supuse dreptului intern (principiul echivalentei) si de a nu face imposibila in practica sau excesiv de dificila exercitarea drepturilor conferite consumatorilor de dreptul Uniunii (principiul efectivitatii).
(…)
 Astfel, reiese printre altele din dispozitiile articolului 695 alineatele 1 si 4 din LEC ca sistemul procedural spaniol nu prevede posibilitatea consumatorului de a introduce un apel impotriva deciziei de respingere a opozitiei sale la executare nu numai atunci cand aceasta opozitie este intemeiata pe caracterul abuziv, in raport cu articolul 6 din Directiva 93/13, al unei clauze care figureaza intr-un contract incheiat intre un vanzator sau furnizor si consumator, ci si cand aceasta se intemeiaza pe incalcarea unei norme nationale de ordine publica, aspect a carui verificare revine insa instantei de trimitere (a se vedea in acest sens Hotararea Aziz, EU:C:2013:164, punctul 52).
(…)
In primul rand, trebuie aratat ca din dosarul prezentat Curtii reiese ca, potrivit normelor nationale de procedura spaniole, o procedura de executare ipotecara avand ca obiect un bun imobil care satisface o nevoie esentiala a unui consumator, si anume aceea de a avea o locuinta, poate fi initiata de un vanzator sau furnizor in temeiul unui act notarial avand forta executorie chiar fara ca acest act sa fi facut, din punctul de vedere al continutului sau, obiectul unui control jurisdictional destinat verificarii eventualului caracter abuziv al uneia sau a mai multe clauze ale acestui act. Un astfel de privilegiu acordat vanzatorului sau furnizorului face cu atat mai necesar ca, in calitatea sa de debitor urmarit, consumatorul sa poata beneficia de o protectie jurisdictionala eficace.
(…)
In plus, din dosarul prezentat Curtii reiese ca sistemul procedural spaniol in materie de executare ipotecara se caracterizeaza prin faptul ca, din momentul in care procedura este initiata, orice alta actiune in justitie pe care consumatorul ar putea sa o introduca, inclusiv in vederea contestarii validitatii titlului executoriu, a exigibilitatii, a caracterului cert, al stingerii sau al cuantumului datoriei, face obiectul unei proceduri si al unei decizii independente, fara ca vreuna dintre acestea sa poata avea ca efect suspendarea procedurii de executare in curs sau incetarea acesteia, cu exceptia ipotezei reziduale in care consumatorul mentionat a efectuat o inscriere preventiva a cererii de anulare a ipotecii inaintea efectuarii notei marginale privind eliberarea certificatului de sarcini (a se vedea in acest sens Hotararea Aziz, EU:C:2013:164, punctele 55-59).
Tinand seama de aceste caracteristici, in cazul respingerii opozitiei formulate de consumator impotriva executarii ipotecare a bunului sau imobil, sistemul procedural spaniol, luat in ansamblul sau si astfel cum este aplicabil in cauza principala, expune consumatorul mentionat sau chiar, cum este cazul in litigiul principal, familia acestuia riscului de a-si pierde locuinta in urma unei vanzari silite a acesteia, in conditiile in care instanta de executare va fi efectuat eventual si cel mult o examinare rapida a validitatii clauzelor contractuale pe care se intemeiaza cererea vanzatorului sau furnizorului. Protectia de care consumatorul, in calitatea sa de debitor urmarit, ar putea eventual sa beneficieze in urma unui control jurisdictional efectuat in cadrul unei proceduri de fond initiate in paralel cu procedura de executare nu este susceptibila sa inlature acest risc intrucat, presupunand ca acest control conduce la constatarea existentei unei clauze abuzive, acest consumator nu va obtine o reparatie in natura a prejudiciului sau care sa il repuna in situatia anterioara executarii bunului imobil ipotecat, ci, in cel mai bun caz, o indemnizatie compensatorie. Or, acest simplu caracter de indemnizatie al eventualei reparatii acordate consumatorului nu ii confera acestuia decat o protectie incompleta si insuficienta. Aceasta nu constituie un mijloc nici adecvat, nici eficace, in sensul articolului 7 alineatul (1) din Directiva 93/13, pentru a face sa inceteze utilizarea clauzei, considerata abuziva, a actului autentic care cuprinde constituirea unei ipoteci asupra bunului imobil pe care se intemeiaza executarea acestuia (a se vedea in acest sens Hotararea Aziz, EU:C:2013:164, punctul 60).
(…)
In consecinta, rezulta cu claritate ca derularea procedurii de opozitie la executare, prevazuta la articolul 695 din la LEC, in fata instantei nationale, plaseaza consumatorul, in calitatea sa de debitor urmarit, intr-o pozitie de inferioritate in raport cu vanzatorul sau furnizorul, in calitatea sa de creditor urmaritor, in ceea ce priveste protectia jurisdictionala a drepturilor de care se poate prevala in temeiul Directivei 93/13 impotriva utilizarii unor clauze abuzive.
In aceste conditii, trebuie sa se constate ca sistemul procedural in discutie in litigiul principal pune in pericol realizarea obiectivului urmarit de Directiva 93/13. Astfel, acest dezechilibru intre mijloacele procedurale puse la dispozitia consumatorului, pe de o parte, si a vanzatorului sau furnizorului, pe de alta parte, nu face decat sa accentueze dezechilibrul existent intre cocontractanti, deja evidentiat la punctul 22 din prezenta hotarare, si care de altfel se repercuteaza in cadrul unei actiuni individuale implicand un consumator si cocontractantul sau vanzator sau furnizor (a se vedea prin analogie Hotararea Asociación de Consumidores Independientes de Castilla y León, EU:C:2013:800, punctul 50).
In aceste conditii, trebuie sa se constate ca o procedura nationala de executare ipotecara precum cea in discutie in litigiul principal este de natura sa aduca atingere efectivitatii protectiei consumatorului urmarite de Directiva 93/13 coroborata cu articolul 47 din carta, intrucat acest regim procedural consolideaza inegalitatea armelor intre vanzatori sau furnizori, in calitate de creditori urmaritori, pe de o parte, si consumatori, in calitate de debitori urmariti, pe de alta parte, in exercitarea actiunilor in justitie intemeiate pe drepturile conferite acestora din urma de Directiva 93/13, cu atat mai mult cu cat modalitatile procedurale de punere in aplicare a acelorasi actiuni se dovedesc incomplete si insuficiente pentru a face sa inceteze aplicarea unei clauze abuzive care figureaza in actul autentic de constituire a ipotecii in temeiul caruia vanzatorul sau furnizorul declanseaza executarea bunului imobil adus ca garantie.
In lumina ansamblului acestor consideratii, este necesar sa se raspunda la intrebarile adresate ca articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13 coroborat cu articolul 47 din carta trebuie interpretat in sensul ca se opune unui sistem de executare silita precum cel in discutie in litigiul principal, care prevede ca o procedura de executare ipotecara nu poate fi suspendata de instanta de fond, aceasta putand, in decizia sa finala, cel mult sa acorde o indemnizatie compensatorie pentru prejudiciul suferit de consumator, in masura in care acesta din urma, in calitate de debitor urmarit, nu poate ataca cu apel decizia prin care a fost respinsa opozitia sa impotriva acestei executari, in timp ce vanzatorul sau furnizorul, creditor urmaritor, poate exercita aceasta cale de atac impotriva deciziei prin care se pune capat procedurii sau prin care este declarata inaplicabila o clauza abuziva.
(…)
Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat in sensul ca se opune unui sistem de executare silita precum cel in discutie in litigiul principal, care prevede ca o procedura de executare ipotecara nu poate fi suspendata de instanta de fond, aceasta putand, in decizia sa finala, cel mult sa acorde o indemnizatie compensatorie pentru prejudiciul suferit de consumator, in masura in care acesta din urma, in calitate de debitor urmarit, nu poate ataca cu apel decizia prin care a fost respinsa opozitia sa impotriva acestei executari, in timp ce vanzatorul sau furnizorul, creditor urmaritor, poate exercita aceasta cale de atac impotriva deciziei prin care se pune capat procedurii sau prin care este declarata inaplicabila o clauza abuziva". 

sursa : www.avocatnet.ro

Medierea in faza executarii silite

Executarea silita presupune dezavantaje atat pentru creditor, cat si pentru debitor, iar posibilitatea ca partile sa ajunga la un consens e dificil de prefigurat in aceasta faza. Cu toate acestea, identificarea unei solutii amiabile reciproc avantajoase nu este imposibila.

Astfel, chiar daca parafarea unei intelegeri intre parti cu interese contrarii presupune concesii reciproce, cei implicati au posibilitatea de a obtine o rezolvare satisfacatoare din ambele perspective si, de ce nu, chiar pastrarea unui partener de afaceri.
In acest scop, medierea reprezinta un mijloc eficient prin care se poate negocia si concretiza acordul partilor, cu riscuri minime pentru creditor si in conditii acceptabile pentru debitor. Chiar daca in Romania medierea nu si-a castigat deocamdata locul pe care il ocupa in sisteme de drept cu traditie in solutionarea alternativa a disputelor, utilizata corect si aplicata de adevarati profesionisti, ea poate contribui semnificativ la solutionarea disputelor in orice faza a acestora, inclusiv a executarii silite.

Executarea silita si dezavantajele ei

Executarea silita este modalitatea prin care creditorul unei obligatii (de exemplu, privind plata unei sume de bani) recunoscuta printr-un titlu executoriu (cum ar fi o hotarare judecatoreasca definitiva) urmareste indeplinirea acestei obligatii in situatia in care debitorul obligatiei refuza sa o execute de bunavoie. Executarea silita a oricarui titlu executoriu, cu unele exceptii care vizeaza venituri bugetare si fonduri europene, se realizeaza numai de catre executorul judecatoresc.

• Dezavantaje pentru creditor

Pentru creditor, executarea silita presupune o serie de dezavantaje, iar avansarea cheltuielilor de executare silita nu este cel mai mare dintre acestea. Exista o multitudine de factori care pot genera incertitudine asupra obtinerii rezultatului scontat – indeplinirea obligatiei din titlul executoriu - sau cel putin asupra momentului in care acest rezultat va fi obtinut.
Astfel, debitorul are posibilitati variate de a „bloca” procedura prin contestatii la executare, cereri de suspendare a executarii sau chiar absenta bunurilor si veniturilor urmaribile. Cu privire la ultima ipoteza este posibil, spre exemplu, ca persoana cu care creditorul a negociat afacerea ce a sfarsit prost sa fie foarte solvabila, insa calitatea de debitor „oficial” sa o aiba o firma detinuta de acest (fost) partener de afaceri, saraca in venituri si bunuri (intamplator sau nu).
In practica, nu de putine ori, realizarea prin executare silita a unei obligatii stabilite printr-un titlu executoriu poate dura si ani de zile si, nu de putine ori, poate ramane fara succes.

• Dezavantaje pentru debitor

Evident, derularea procedurii de executare silita nu este o situatie avantajoasa pentru un debitor activ. Ca efect al demersurilor de executare silita fondurile debitorului vor fi blocate, iar activitatea sa poate fi serios pusa in dificultate.
Astfel, creditorul dornic sa obtina indeplinirea obligatiei confirmate printr-un titlu executoriu va face uz de toate mijloacele de executare silita disponibile, cum ar fi poprirea conturilor bancare, poprirea veniturilor datorate debitorului de alti parteneri de afaceri sau vanzarea bunurilor debitorului la licitatie publica, caz in care acestea pot fi adjudecate mult sub pretul pietei.
Mai mult, daca obligatia ce face obiectul executarii silite depaseste 10.000 euro (cu aproximatie), debitorul risca chiar insolventa. Declararea insolventei, fie ea si nedefinitiva si, deci, reversibila, ii poate genera debitorului si un prejudiciu de imagine. Astfel, starea declarata de insolventa alerteaza partenerii de afaceri, bancile finantatoare si chiar clientii.
Cum de multe ori la originea unei dispute ajunsa in faza executarii silite poate sta un blocaj in negocieri sau un blocaj financiar temporar al debitorului, incheierea unui acord de stingere a disputei (a unei tranzactii, in termeni juridici) poate prezenta interes chiar si in aceasta faza.

Medierea, posibil mijloc eficient de incheiere a tranzactiei

Unul din mijloacele prin care se poate ajunge la un acord in faza executarii silite este medierea. Legea o defineste drept o modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate, confidentialitate si avand liberul consimtamant al partilor.
Medierea se bazeaza pe increderea pe care partile o acorda mediatorului, ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre ele si sa le sprijine pentru solutionarea conflictului, prin obtinerea unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile.
Ca procedura alternativa (justitiei institutionalizate) de solutionare a disputelor, medierea este utilizata cu succes in multe tari, in special in sistemele de drept cu orientare anglo-saxona cum ar fi cel american sau cel englez.

• Medierea in Romania

Reglementarea medierii nu are caracter de noutate nici la nivel national, caci legea exista inca din 2006. Cu toate acestea, medierea a aparut in lumina reflectoarelor odata cu modificarile legislative din ultimii ani vizand modernizarea procedurii civile. Acestea au culminat cu adoptarea unui nou cod de procedura civila, in februarie 2013.
In acest context, statutul de vedeta al medierii s-a datorat in mare parte adoptarii unor dispozitii legale conform carora in anumite materii (de exemplu, in litigii de munca, in cazuri de malpraxis, in procese civile cu valoare relativ redusa), formalitatile de informare privind acest mijloc erau un pas obligatoriu inainte de a merge in instanta. Riscul saltului peste acest pas obligatoriu il constituia pierderea procesului fara ca cererea reclamantului sa fie analizata de instanta.
La inceputul acestei luni, Curtea Constitutionala a decis ca respectivele prevederi legale sunt neconstitutionale. Cum decizia are caracter general obligatoriu, indiferent de natura procesului lor, justitiabilii nu vor mai putea fi obligati sa parcurga formalitatile de informare privind medierea pentru a nu il pierde.

Avantajele medierii in faza executarii silite

Faptul ca medierea nu (mai) este obligatorie nu inseamna insa ca nu este in continuare posibila si ca utilizarea sa nu ar putea fi avantajoasa pentru partile implicate intr-o situatie conflictuala.
Astfel, pe langa avantajele incheierii unei tranzactii in general, pe care le vom trece in revista in sectiunea urmatoare, medierea beneficiaza de avantajul implicarii mediatorului. In mod ideal, acesta ar trebui sa fie un excelent negociator, capabil sa ghideze in mod constructiv discutiile dintre partile in conflict, sa identifice si sa valorifice aspectele esentiale si negociabile, un bun comunicator, pentru a facilita exprimarea constructiva, dar si un bun „contract drafter”, pentru a pune termenii acordului pe hartie in mod corect, clar si eficient.

• Avantajele creditorului

Cel mai evident avantaj pe care creditorul il poate obtine prin incheierea unei acord atent negociat si redactat este ca debitorul isi asuma voluntar executarea obligatiei, cu termene si surse concrete de acoperire. Astfel, sporeste probabilitatea de a obtine rezultatul scontat de creditor.
Chiar in ipoteza in care debitorul nu ar respecta acordul, incheierea acestuia reprezinta o recunoastere a obligatiei. In plus, acordul incheiat in forma autentica, este la randul sau, titlu executoriu si poate fi pus in executare silita.

• Avantaje ale debitorului

Dintre avantajele debitorului mentionam posibilitatea de a negocia o modalitate fezabila de indeplinire a obligatiei, care sa ii afecteze cat mai putin activitatea. In acest scop, debitorul ar putea apela inclusiv la surse externe, cum ar fi un imprumut, si poate fixa cu creditorul un calendar de executare.
De asemenea, un avantaj important il reprezinta evitarea insolventei.
La capitolul avantaje nu trebuie ignorat nici cel al diminuarii cheltuielilor de executare. E adevarat, creditorul le achita in avans, insa le va recupera intr-un final, cel putin teoretic, tot de la debitor.

• Doua situatii posibile cand medierea ar fi mai eficienta decat executarea silita clasica

O situatie ar putea fi cea in care obligatia consta, de exemplu, in plata unei sume de bani. Prin incheierea unui acord, creditorul poate obtine incasarea relativ rapida a acesteia, iar faptul ca partile stabilesc termene de plata clare va influenta pozitiv cash-flow-ul creditorului. Termenele de plata sunt, bineinteles, si in avantajul debitorului, prin comparatie cu exigibilitatea imediata si integrala a intregii sume, operabila in lipsa unui acord.
O alta situatie pe care o putem imagina ar putea fi cea a vanzarii silite a unui imobil al debitorului. In acest caz, creditorul urmaritor si debitorul pot conveni, de exemplu, ca acesta din urma sa vanda bunul la pretul pietei, iar suma datorata creditorului sa fie virata de tertul cumparator direct in contul creditorului. Se evita astfel contestatii la executare din partea altor participanti la licitatie, iar indeplinirea formalitatilor de publicitate asigura respectarea sa si de catre terti. Debitorul este si el in avantaj, caci are posibilitatea de a-si valorifica bunul la cel mai bun pret, prin comparatie cu o licitatie publica in care bunul poate fi adjudecat mult sub pretul pietei.

Aspecte practice ale medierii in faza executarii silite

In concret, partea implicata in procedura de executare silita interesata sa stinga conflictul prin mediere va avea initiativa negocierii unui acord. In acest scop se va adresa unui mediator, iar acesta va invita la discutii si cealalta parte implicata. In cazul in care se accepta negocierea unui acord prin mediere, intre mediator si partile in conflict se va incheia un contract de mediere. Bineinteles, partile vor putea fi asistate de avocat pe tot parcursul procedurii.
Mediatorul va organiza intalnirile dintre parti si, in cazul in care acestea au succesul scontat, va consemna rezultatele negocierilor intr-un acord de mediere. Prin acest act, partile pot conveni modalitati concrete de executare a obligatiei, termene de esalonare a executarii, pot decide cu privire la suportarea cheltuielilor de executare si de mediere si pot reglementa orice alt aspect pe care il considera relevant, evident, in limitele legii.
Nu in ultimul rand, specific fazei executarii silite este faptul ca negocierea, incheierea si executarea acordului de mediere se vor desfasura sub supravegherea executorului judecatoresc si, dupa implementarea cu succes a acestuia, executorul judecatoresc va emite incheierea de incetare a executarii silite care marcheaza sfarsitul procedurii.

sursa : www.wall-street.ro

HUSZAR EUGEN - BIROU DE MEDIATOR
Bd. Iuliu Maniu nr. 562, sector 6
Bucuresti
tel 0726. 78. 88 .98 
fax : 0246. 273. 248

ASOCIATIILE DE PROPRIETARI POT RECUPERA RAPID BANII DE LA DATORNICI, APELAND LA INSTITUTIA MEDIERII

Un fapt alarmant constatat in ultima perioada de timp, il constituie datoriile pe care le au unii proprietari fata de asociatia de proprietari din care fac parte. In Baia Mare, tot mai multe asociatii se confrunta cu o situatie neplacuta, aceea de a nu-si achita datoriile cuvenite pentru intretinerea partilor comune din condominiu (n.r cladire formata din mai multe spatii cu destinatia de locuinta aflate in proprietatea unor persoane diferite), riscand astfel sistarea serviciilor furnizate de companiile din domeniul apa-canal sau salubritate.
Asadar, daca unul sau mai multi proprietari acumuleaza datorii consistente catre furnizorii serviciilor mai sus numite, acestia din urma vor intrerupe furnizarea serviciilor catre toti proprietarii asociati. In practica, constatam urmatoarea situatie, respectiv in cazul prestarii serviciilor apa-canal vor intrerupe executarea acestora pentru intreg ansamblul de locuinte, fara a tine cont de calitatea de bun platnic a majoritatii membrilor care constituie asociatia de proprietari. Pentru a evita aceasta stare de fapt, amintim persoanelor cu putere de decizie din cadrul asociatiei, respectiv presedintii si administratorii acestora, ca pot apela la Institutia Medierii existand posibilitatea rezolvarii acestei situatii neplacute prin aducerea la masa negocierii si constientizarea gravitatii atitudinii lor, a proprietarilor rau-platnici. In acest fel, cei care “au uitat” sa-si achite datoriile stabilite prin statutul fiecarei asociatii in parte si datorate in mod direct furnizorilor de servicii, vor putea lua act de efectele aplicabilitatii legilor in vigoare, evitand astfel mai putin placutele actiuni in instanta sau executari silite, care stau la indemana persoanei juridice exprimate prin sintagma “Asociatie de Proprietari”. Aceste proceduri judiciare vor ridica in mod inevitabil costurile financiare ale punerii in aplicare a hotararilor judecatoresti care vor da castig de cauza in proportie de 99.9 % reclamantilor, respectiv asociatiilor de proprietari in detrimentul, evident, al datornicilor.
Penalitatile de intarziere se adauga sumei initial datorate
Tot in practica constatam ca atunci cand asociatia de proprietari actioneaza in judecata datornicii din cadrul ei, cer inclusiv penalitati asupra sumelor datorate cuantificate in jurul procentelor de 0.04-0.05%/ pe zi de intarziere, calculate raportat la suma datorata. Poate parea putin, dar la un calcul matematic raportat la o datorie medie de, sa spunem, 100 lei/ luna cu intarzieri ale platii de 4-9 luni, rezulta o suma considerabila. In cazul in care in urma unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, cel in cauza nu isi achita de buna voie datoriile, se va proceda la executarea silita prin organul judecatoresc al statului, respectiv executorul judecatoresc, care va adauga in sarcina debitorului, respectiv a datornicului onorariile cuvenite exercitarii profesiei lui acestea nefiind deloc mici. Asadar, ajungem la o suma totala aproape ireala, dar complet legala, comparativ cu datoria initiala.
Ghid pentru recuperarea datoriilor, apeland la mediator
Pe baza experientei acumulate va prezentam pasii care trebuiesc urmati pentru recuperarea datoriilor financiare prin Institutia Medierii, considerand ca aceasta este calea ideala pentru realizarea acestui lucru.
1. Persoana cu putere de decizie din cadrul asociatiei, va lua legatura cu unul din mediatorii autorizati, prezentand situatia datoriilor la zi si indicand persoanele datornice, precum si modalitatile de contactare a acestora respectiv adresa de domiciliu si/sau numarul de telefon.
2. Mediatorul va proceda la citarea fiecarui datornic in parte, stabilind de comun acord cu acesta, o zi in care ii va prezenta situatia reala precum si efectele acesteia in cazul in care nu isi va asuma plata obligatiilor financiare. De asemenea, ii va comunica data si ora sedintei de mediere, urmand sa primeasca acceptul sau.
3. La data si ora convenita de parti, respectiv datornicul si persoana decidenta din cadrul asociatiei, va avea loc sedinta de mediere in care se vor stabili modalitatile si termenii de plata ale sumelor datorate. Are loc negocierea sumelor si cuantumului platilor lunare ale sumelor restante, acestea fiind cuprinse in documentul numit Acord de Mediere.
4. In cazul in care debitorul (rau-platnicul) nu isi respecta obligatiile si modalitatile de plata asumate in Acordul de Mediere, acesta din urma va putea, cu usurinta, fi supus executarii silite de catre asociatia de proprietari. In acest caz, sunt puse sub urmarire veniturile cuantificabile in bani, respectiv salariile si pensiile, ori bunurile mobile sau imobile detinute de partea in culpa.
Cum nu dorim sa se ajunga intr-o asemenea situatie, si anume la executarea silita, indemnam rau-platnicii componenti ai unei asociatii de proprietari, dar in aceeasi masura si presedintii sau administratorii acesteia, sa apeleze la Institutia Medierii ca modalitate ideala pentru solutionarea unui conflict atat de simplu, dar uneori complicat de sustinut din punct de vedere financiar.

sursa :  http://mediatorbaiamare.wordpress.com