Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) s-a pronuntat recent in cauza C-169/14,
care a avut ca obiect o cerere de decizie preliminara referitoare la
aplicarea art. 7 al Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive in
contractele incheiate cu consumatorii si a art. 47 din Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene, in raport cu dispozitiile dreptului
civil spaniol privind executarea silita.
Mai exact, doi cetateni spanioli au contractat un credit ipotecar de 300.500 de euro cu garantie asupra locuintei lor, de la Banca Bilbao, insa in conditiile in care nu au platit ratele lunare, banca a solicitat plata imprumutului, insotita de dobanzile ordinare si de intarziere, precum si vanzarea silita a bunului imobil ipotecat in favoarea sa, se arata pe site-ul CJUE.
In urma deschiderii procedurii de executare a ipotecii, reclamantii din litigiul principal au formulat o opozitie la aceasta, care a fost respinsa, astfel ca reclamantii au declarat apel impotriva deciziei de respingere, care a fost declarat admisibil.
Procedura civila spaniola permite atacarea cu apel a deciziei care, prin admiterea opozitiei formulate de un debitor, pune capat procedurii de executare ipotecara, dar aceasta NU permite in schimb debitorului a carui opozitie a fost respinsa sa atace cu apel hotararea instantei de prim grad prin care a fost dispusa continuarea procedurii de executare silita, se mentioneaza pe site-ul CJUE.
Astfel, judecatorul national din Spania a semnalat incompatibilitatea unor prevederi procedurale de reglementare a incidentelor ivite in cadrul executarii silite cu dispozitiile supranationale amintite mai sus, a punctat Elena Davidescu, Senior Associate in cadrul Predoiu Law Firm.
In raspunsul formulat la intrebarile adresate de instanta spaniola, CJUE a stabilit ca debitorii asupra carora a fost demarata executarea silita (de exemplu, de catre banci) ar trebui sa aiba dreptul sa atace cu apel decizia instantei de incuviintare a executarii, daca in contractul de credit exista posibile clauze abuzive.
Conform Curtii, dispozitiile art. 7 alin. (1) din Directiva 93/13/CEE, coroborat cu art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate in sensul in care se opun unui sistem de executare silita in care o procedura de executare ipotecara nu poate fi suspendata de catre instanta de fond, avand in vedere ca debitorul urmarit - consumator, nu poate ataca cu apel decizia prin care a fost respinsa opozitia sa impotriva acestei executari, iar de partea cealalta, profesionistul - creditor urmaritor, are posibilitatea exercitarii aceastei cai de atac impotriva deciziei prin care se pune capat procedurii ori prin care este declarata inaplicabila o clauza abuziva.
In lumina imprejurarilor concrete ale acestei spete, s-a statuat ca nu este suficient ca resortisantul sa poata ataca executarea silita imobiliara sub aspectul existentei clauzelor abuzive, daca aceasta posibilitate nu este dublata de suspendarea executarii sau daca aceasta este urmata doar de un control sumar finalizat cu o hotarare definitiva pentru debitor prin care se transeaza executarea silita.
"Exemple de riscuri la care este expus un consumator parte intr-un contract ce include clauze abuzive, precum si exemple de masuri jurisdictionale nationale insuficiente pentru a oferi protectie de natura a restabili echilibrul partilor mai pot fi imaginate si, cu siguranta, ele vor mai fi deduse Curtii. De aceea, in lumina fortei obligatorii a hotararilor CJUE pentru instantele nationale, trebuie asimilat principiul degajat de acest rationament si anume faptul ca modalitatile procedurale identificate de statele membre in virtutea marjei de apreciere trebuie sa fie apte sa confere o protectie jurisdictionala concreta si sa raspunda pe deplin cerintei de limitare a abuzurilor in scopul reasezarii partilor pe pozitii de egalitate (contractuala si procesuala)"
Decizia instantei europene in cauza C-169/14 completeaza Hotararea Aziz - C-415/11 a CJUE care spune ca instantele nationale ar trebui sa verifice din oficiu daca exista clauze abuzive in contractele de credit ce constituie titlu executoriu, si confera consumatorului dreptul la o contestatie la executare si la o suspendare provizorie a executarii, mai ales in cazul in care imobilul supus executarii este locuinta debitorului.
Instanta de executare din Romania va fi obligata sa accepte si apelul debitorului
Potrivit dreptului romanesc, debitorul nu poate contesta incuviintarea executarii silite atunci cand exista un titlu de executare, asa cum sunt contractele de credit bancar.
Analizand in paralel hotararea CJUE in cauza si legislatia interna in materie si dand totodata curs obligatiei de interpretare a acestor dispozitii, instanta de executare va fi obligata sa accepte si apelul debitorului impotriva incheierii de respingere a opozitiei sale, intr-o cauza ce priveste executarea unui contract de credit ce ar putea contine clauze abuzive, a continuat avocatul.
Transpusa in mod pragmatic in sistemul nostru de drept, o asemenea conformare se va putea realiza fie prin inlaturarea apelului conferit creditorului, fie prin conferirea, in mod expres, a acestui drept si debitorului.
Nu trebuie insa pierdut din vedere un element esential, stabilit expres de CJUE in interpretarea data, si anume conditionarea dreptului de apel al debitorului de existenta in contractul de credit a unor posibile clauze abuzive.
Asadar, o eventuala legiferare in plan intern, in deplin acord cu dispozitiile comunitare, va trebui sa sintetizeze si sa acopere cu mare tact notiunea de clauze abuzive, semnele care ar putea genera suspiciunea existentei unor asemenea clauze, precum si modalitatea in care judecatorii ar fi tinuti sa sesizeze aceste posibile clauze, a continuat sursa citata.
Deciziile cu scop de clarificare a interpretarii unor norme comunitare trebuie observate cu atentie de statele membre intrucat ele ofera directii de intelegere a intentiei legiuitorului european si de aplicare corecta de catre autoritatile chemate sa respecte forta obligatorie a hotararilor.
"Sintetizand, cum jurisprudenta Curtii de la Luxemburg ofera clarificari in sensul ca instanta nationala sesizata cu un incident in cadrul unei proceduri de executare silita este obligata sa analizeze ex officio caracterul abuziv al clauzelor (prezumand existenta unor astfel de clauze in cuprinsul contractelor incheiate cu consumatorii), riscul la care institutiile bancare sunt expuse, tinand cont si de faptul ca acestea sunt obligate in virtutea Legii nr. 193/2000 la revizuirea tuturor contractelor similare, este fara indoiala unul marit".
Procedura incuviintarii silite de la noi nu este contrara legislatiei europene
Legislatia romaneasca din domeniul supus analizei prevede ca, in procedura civila, exista posibilitatea suspendarii executarii, cu indeplinirea unor conditii, si chiar in regim de urgenta prin apelarea la institutia suspendarii provizorii.
De asemenea, legiuitorul a creat posibilitatea verificarii legalitatii titlului executoriu, chiar in cadrul contestatiei la executare, prin promovarea contestatiei prevazute in legislatia procesual-civila anterioara la art. 399 alin. (3), preluate in art. 712 alin. (2) din Noul Cod de Procedura Civila.
"Conditia ca pentru contestarea fondului dreptului cuprins in titlul executoriu sa nu existe o alta cale speciala de atac este o expresie a adagiului electa una via si nu poate fi considerata o limitare a dreptului de a inceta efectele clauzei abuzive, in conditiile in care daca s-ar uzita calea speciala prevazuta de lege, consumatorul ar avea oricum posibilitatea sa apeleze la garantia procesuala a suspendarii".
Astfel, spre deosebire de dreptul spaniol, legislatia noastra prevede, ca in cazul desfiintarii ulterioare a titlului executoriu, toate actele de executare efectuate in baza acestuia sunt desfiintate ope legis, garantand astfel consumatorului repunerea partilor in situatia anterioara, chiar si atunci cand nu au fost indeplinite conditiile pentru suspendarea executarii (art. 642 NCPC).
Tot in opozitie cu prevederile analizate din procedura civila spaniola, in sistemul de drept romanesc, exista posibilitatea, egala pentru ambele parti, de a ataca hotararea prin care s-a solutionat contestatia la executare cu caile de atac prevazute de lege, in functie de obiectul contestatiei la executare. Asadar, pe plan procesual, partile se bucura de egalitate juridica, garantandu-se si sub acest aspect dreptul la un proces echitabil.
In ceea ce priveste procedura incuviintarii executarii silite, legea procesual-civila prevede insa ca incheierea de admitere a incuviintarii nu este supusa niciunei cai de atac, in timp ce incheierea de respingere este supusa recursului, de care poate uza doar creditorul, in termen de 5 zile de la comunicare (art. 665 alin. (6) NCPC).
"Desi aparent priveaza debitorul de egalitatea armelor detinute de creditor, textul mai sus mentionat nu este contrar intelesului directivei, deoarece reglementeaza o procedura necontencioasa, sumara si preliminara executarii silite propriu-zise. Fiind o procedura necontencioasa, incuviintarea executarii silite nu se finalizeaza cu stabilirea unui drept impotriva debitorului si ca atare judecatorul care autorizeaza demararea executarii nu are caderea de a verifica chestiuni privind fondul raportului ce a condus la executarea silita, concluzie care se impune si prin prisma cazurilor limitativ prevazute de alin. (5) al aceluiasi articol in care se poate respinge incuviintarea".
De altfel, legiuitorul a prevazut posibilitatea anularii incheierii de incuviintare a executarii silite pe calea contestatiei la executare (art. 711 alin. (3) NCPC), asa incat chiar daca s-ar considera ca instanta ar avea posibilitatea analizarii clauzelor abuzive in procedura sumara a incuviintarii, oricum aceasta judecata ar fi cenzurabila in contextul mai amplu al contestatiei la executare, aceasta din urma devenind astfel un mijloc procesual suficient, in ansamblul reglementarilor nationale in materie, pentru a face sa inceteze efectele unei clauze abuzive.
O atentie deosebita ar trebui acordata contestatiei la executare prevazuta de legea speciala a cambiei si biletului la ordin (care anterior modificarii prin legea de punere in aplicare a NCPC purta denumirea de opozitie la executare si care beneficia de un regim juridic distinct de cel al contestatiei).
"Dincolo de disputele privind coexistenta celor doua cai de atac in cazul unei executari silite pornite in baza unei cambii sau a unui bilet la ordin, era indeobste recunoscut ca apararile de fond impotriva dreptului derivat din titlul executoriu pot fi deduse instantelor de judecata pe calea opozitiei. Cu toate acestea, exceptiile primite impotriva unui astfel de titlu, specific raporturilor comerciale si ca atare un titlu formal, complet, incorporand o obligatie abstracta, autonoma si neconditionata, sunt limitativ prevazute de legea speciala".
Asadar, intr-o cauza in care executarea silita s-a pornit impotriva unui consumator in baza unui astfel de titlu emis in garantarea unui contract incheiat cu un profesionist (situatie des intalnita si in practica bancara), s-ar putea pune problema posibilitatii/obligatiei instantei de judecata de a aprecia existenta si/sau intinderea obligatiei urmarite si prin raportare la clauzele abuzive ce permit determinarea acesteia, iar jurisprudenta in materie a CJUE ar indreptati pe deplin o astfel de analiza, cu atat mai mult cu cat pentru aceasta nu exista o alta cale de atac speciala, ci doar actiune de drept comun in anularea clauzelor abuzive, subliniat sursa citata.
In conditiile in care pozitia de inferioritate a consumatorului in raport cu contractantul la formarea contractului privind livrarea serviciului bancar nu poate fi negata, este absolut necesara interventia statelor membre pentru asigurarea pe plan legislativ a posibilitatii de cenzurare a eventualelor abuzuri atunci cand interesul capata o forma concreta, deci mai cu seama in cadrul unei executari silite, considera specialistul.
"Prin urmare, motivelor de ineficacitate expres prevazute de legile speciale de reglementare a unor titluri executorii altele decat hotararile judecatoresti li se adauga motivul existentei clauzelor abuzive, asupra carora instantele sunt obligate a se pronunta in vederea asigurarii unui echilibru intre securitatea contractuala ceruta de catre comercianti si eficacitatea protectiei dorite de catre consumatori, expresie a prevalentei bunei-credinte contractuale in detrimentul fortei obligatorii a contractului".
Legea nr. 193/200 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori ar putea fi completata, conform avocatului, cu prevederi exprese in sensul obligarii instantei de judecata de a verifica, din oficiu, existenta clauzelor abuzive in cuprinsul contractelor amintite, atat in litigii vizand actiuni principale directe impotriva unor astfel de contracte, cat si in alte litigii a caror solutionare depinde de valabila asumare a unor astfel de clauze (de exemplu, executarile silite).
sursa :www.avocatnet.ro
Mai exact, doi cetateni spanioli au contractat un credit ipotecar de 300.500 de euro cu garantie asupra locuintei lor, de la Banca Bilbao, insa in conditiile in care nu au platit ratele lunare, banca a solicitat plata imprumutului, insotita de dobanzile ordinare si de intarziere, precum si vanzarea silita a bunului imobil ipotecat in favoarea sa, se arata pe site-ul CJUE.
In urma deschiderii procedurii de executare a ipotecii, reclamantii din litigiul principal au formulat o opozitie la aceasta, care a fost respinsa, astfel ca reclamantii au declarat apel impotriva deciziei de respingere, care a fost declarat admisibil.
Procedura civila spaniola permite atacarea cu apel a deciziei care, prin admiterea opozitiei formulate de un debitor, pune capat procedurii de executare ipotecara, dar aceasta NU permite in schimb debitorului a carui opozitie a fost respinsa sa atace cu apel hotararea instantei de prim grad prin care a fost dispusa continuarea procedurii de executare silita, se mentioneaza pe site-ul CJUE.
Astfel, judecatorul national din Spania a semnalat incompatibilitatea unor prevederi procedurale de reglementare a incidentelor ivite in cadrul executarii silite cu dispozitiile supranationale amintite mai sus, a punctat Elena Davidescu, Senior Associate in cadrul Predoiu Law Firm.
In raspunsul formulat la intrebarile adresate de instanta spaniola, CJUE a stabilit ca debitorii asupra carora a fost demarata executarea silita (de exemplu, de catre banci) ar trebui sa aiba dreptul sa atace cu apel decizia instantei de incuviintare a executarii, daca in contractul de credit exista posibile clauze abuzive.
Conform Curtii, dispozitiile art. 7 alin. (1) din Directiva 93/13/CEE, coroborat cu art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate in sensul in care se opun unui sistem de executare silita in care o procedura de executare ipotecara nu poate fi suspendata de catre instanta de fond, avand in vedere ca debitorul urmarit - consumator, nu poate ataca cu apel decizia prin care a fost respinsa opozitia sa impotriva acestei executari, iar de partea cealalta, profesionistul - creditor urmaritor, are posibilitatea exercitarii aceastei cai de atac impotriva deciziei prin care se pune capat procedurii ori prin care este declarata inaplicabila o clauza abuziva.
In lumina imprejurarilor concrete ale acestei spete, s-a statuat ca nu este suficient ca resortisantul sa poata ataca executarea silita imobiliara sub aspectul existentei clauzelor abuzive, daca aceasta posibilitate nu este dublata de suspendarea executarii sau daca aceasta este urmata doar de un control sumar finalizat cu o hotarare definitiva pentru debitor prin care se transeaza executarea silita.
"Exemple de riscuri la care este expus un consumator parte intr-un contract ce include clauze abuzive, precum si exemple de masuri jurisdictionale nationale insuficiente pentru a oferi protectie de natura a restabili echilibrul partilor mai pot fi imaginate si, cu siguranta, ele vor mai fi deduse Curtii. De aceea, in lumina fortei obligatorii a hotararilor CJUE pentru instantele nationale, trebuie asimilat principiul degajat de acest rationament si anume faptul ca modalitatile procedurale identificate de statele membre in virtutea marjei de apreciere trebuie sa fie apte sa confere o protectie jurisdictionala concreta si sa raspunda pe deplin cerintei de limitare a abuzurilor in scopul reasezarii partilor pe pozitii de egalitate (contractuala si procesuala)"
Decizia instantei europene in cauza C-169/14 completeaza Hotararea Aziz - C-415/11 a CJUE care spune ca instantele nationale ar trebui sa verifice din oficiu daca exista clauze abuzive in contractele de credit ce constituie titlu executoriu, si confera consumatorului dreptul la o contestatie la executare si la o suspendare provizorie a executarii, mai ales in cazul in care imobilul supus executarii este locuinta debitorului.
Instanta de executare din Romania va fi obligata sa accepte si apelul debitorului
Potrivit dreptului romanesc, debitorul nu poate contesta incuviintarea executarii silite atunci cand exista un titlu de executare, asa cum sunt contractele de credit bancar.
Analizand in paralel hotararea CJUE in cauza si legislatia interna in materie si dand totodata curs obligatiei de interpretare a acestor dispozitii, instanta de executare va fi obligata sa accepte si apelul debitorului impotriva incheierii de respingere a opozitiei sale, intr-o cauza ce priveste executarea unui contract de credit ce ar putea contine clauze abuzive, a continuat avocatul.
Transpusa in mod pragmatic in sistemul nostru de drept, o asemenea conformare se va putea realiza fie prin inlaturarea apelului conferit creditorului, fie prin conferirea, in mod expres, a acestui drept si debitorului.
Nu trebuie insa pierdut din vedere un element esential, stabilit expres de CJUE in interpretarea data, si anume conditionarea dreptului de apel al debitorului de existenta in contractul de credit a unor posibile clauze abuzive.
Asadar, o eventuala legiferare in plan intern, in deplin acord cu dispozitiile comunitare, va trebui sa sintetizeze si sa acopere cu mare tact notiunea de clauze abuzive, semnele care ar putea genera suspiciunea existentei unor asemenea clauze, precum si modalitatea in care judecatorii ar fi tinuti sa sesizeze aceste posibile clauze, a continuat sursa citata.
Deciziile cu scop de clarificare a interpretarii unor norme comunitare trebuie observate cu atentie de statele membre intrucat ele ofera directii de intelegere a intentiei legiuitorului european si de aplicare corecta de catre autoritatile chemate sa respecte forta obligatorie a hotararilor.
"Sintetizand, cum jurisprudenta Curtii de la Luxemburg ofera clarificari in sensul ca instanta nationala sesizata cu un incident in cadrul unei proceduri de executare silita este obligata sa analizeze ex officio caracterul abuziv al clauzelor (prezumand existenta unor astfel de clauze in cuprinsul contractelor incheiate cu consumatorii), riscul la care institutiile bancare sunt expuse, tinand cont si de faptul ca acestea sunt obligate in virtutea Legii nr. 193/2000 la revizuirea tuturor contractelor similare, este fara indoiala unul marit".
Procedura incuviintarii silite de la noi nu este contrara legislatiei europene
Legislatia romaneasca din domeniul supus analizei prevede ca, in procedura civila, exista posibilitatea suspendarii executarii, cu indeplinirea unor conditii, si chiar in regim de urgenta prin apelarea la institutia suspendarii provizorii.
De asemenea, legiuitorul a creat posibilitatea verificarii legalitatii titlului executoriu, chiar in cadrul contestatiei la executare, prin promovarea contestatiei prevazute in legislatia procesual-civila anterioara la art. 399 alin. (3), preluate in art. 712 alin. (2) din Noul Cod de Procedura Civila.
"Conditia ca pentru contestarea fondului dreptului cuprins in titlul executoriu sa nu existe o alta cale speciala de atac este o expresie a adagiului electa una via si nu poate fi considerata o limitare a dreptului de a inceta efectele clauzei abuzive, in conditiile in care daca s-ar uzita calea speciala prevazuta de lege, consumatorul ar avea oricum posibilitatea sa apeleze la garantia procesuala a suspendarii".
Astfel, spre deosebire de dreptul spaniol, legislatia noastra prevede, ca in cazul desfiintarii ulterioare a titlului executoriu, toate actele de executare efectuate in baza acestuia sunt desfiintate ope legis, garantand astfel consumatorului repunerea partilor in situatia anterioara, chiar si atunci cand nu au fost indeplinite conditiile pentru suspendarea executarii (art. 642 NCPC).
Tot in opozitie cu prevederile analizate din procedura civila spaniola, in sistemul de drept romanesc, exista posibilitatea, egala pentru ambele parti, de a ataca hotararea prin care s-a solutionat contestatia la executare cu caile de atac prevazute de lege, in functie de obiectul contestatiei la executare. Asadar, pe plan procesual, partile se bucura de egalitate juridica, garantandu-se si sub acest aspect dreptul la un proces echitabil.
In ceea ce priveste procedura incuviintarii executarii silite, legea procesual-civila prevede insa ca incheierea de admitere a incuviintarii nu este supusa niciunei cai de atac, in timp ce incheierea de respingere este supusa recursului, de care poate uza doar creditorul, in termen de 5 zile de la comunicare (art. 665 alin. (6) NCPC).
"Desi aparent priveaza debitorul de egalitatea armelor detinute de creditor, textul mai sus mentionat nu este contrar intelesului directivei, deoarece reglementeaza o procedura necontencioasa, sumara si preliminara executarii silite propriu-zise. Fiind o procedura necontencioasa, incuviintarea executarii silite nu se finalizeaza cu stabilirea unui drept impotriva debitorului si ca atare judecatorul care autorizeaza demararea executarii nu are caderea de a verifica chestiuni privind fondul raportului ce a condus la executarea silita, concluzie care se impune si prin prisma cazurilor limitativ prevazute de alin. (5) al aceluiasi articol in care se poate respinge incuviintarea".
De altfel, legiuitorul a prevazut posibilitatea anularii incheierii de incuviintare a executarii silite pe calea contestatiei la executare (art. 711 alin. (3) NCPC), asa incat chiar daca s-ar considera ca instanta ar avea posibilitatea analizarii clauzelor abuzive in procedura sumara a incuviintarii, oricum aceasta judecata ar fi cenzurabila in contextul mai amplu al contestatiei la executare, aceasta din urma devenind astfel un mijloc procesual suficient, in ansamblul reglementarilor nationale in materie, pentru a face sa inceteze efectele unei clauze abuzive.
O atentie deosebita ar trebui acordata contestatiei la executare prevazuta de legea speciala a cambiei si biletului la ordin (care anterior modificarii prin legea de punere in aplicare a NCPC purta denumirea de opozitie la executare si care beneficia de un regim juridic distinct de cel al contestatiei).
"Dincolo de disputele privind coexistenta celor doua cai de atac in cazul unei executari silite pornite in baza unei cambii sau a unui bilet la ordin, era indeobste recunoscut ca apararile de fond impotriva dreptului derivat din titlul executoriu pot fi deduse instantelor de judecata pe calea opozitiei. Cu toate acestea, exceptiile primite impotriva unui astfel de titlu, specific raporturilor comerciale si ca atare un titlu formal, complet, incorporand o obligatie abstracta, autonoma si neconditionata, sunt limitativ prevazute de legea speciala".
Asadar, intr-o cauza in care executarea silita s-a pornit impotriva unui consumator in baza unui astfel de titlu emis in garantarea unui contract incheiat cu un profesionist (situatie des intalnita si in practica bancara), s-ar putea pune problema posibilitatii/obligatiei instantei de judecata de a aprecia existenta si/sau intinderea obligatiei urmarite si prin raportare la clauzele abuzive ce permit determinarea acesteia, iar jurisprudenta in materie a CJUE ar indreptati pe deplin o astfel de analiza, cu atat mai mult cu cat pentru aceasta nu exista o alta cale de atac speciala, ci doar actiune de drept comun in anularea clauzelor abuzive, subliniat sursa citata.
In conditiile in care pozitia de inferioritate a consumatorului in raport cu contractantul la formarea contractului privind livrarea serviciului bancar nu poate fi negata, este absolut necesara interventia statelor membre pentru asigurarea pe plan legislativ a posibilitatii de cenzurare a eventualelor abuzuri atunci cand interesul capata o forma concreta, deci mai cu seama in cadrul unei executari silite, considera specialistul.
"Prin urmare, motivelor de ineficacitate expres prevazute de legile speciale de reglementare a unor titluri executorii altele decat hotararile judecatoresti li se adauga motivul existentei clauzelor abuzive, asupra carora instantele sunt obligate a se pronunta in vederea asigurarii unui echilibru intre securitatea contractuala ceruta de catre comercianti si eficacitatea protectiei dorite de catre consumatori, expresie a prevalentei bunei-credinte contractuale in detrimentul fortei obligatorii a contractului".
Legea nr. 193/200 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori ar putea fi completata, conform avocatului, cu prevederi exprese in sensul obligarii instantei de judecata de a verifica, din oficiu, existenta clauzelor abuzive in cuprinsul contractelor amintite, atat in litigii vizand actiuni principale directe impotriva unor astfel de contracte, cat si in alte litigii a caror solutionare depinde de valabila asumare a unor astfel de clauze (de exemplu, executarile silite).
sursa :www.avocatnet.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu