Modificari la Legea societatilor comerciale: Firmele ar putea fi dizolvate daca nu isi depun la timp bilanturile

Dizolvarea firmelor ar putea fi pronuntata de tribunal in noi situatii, se precizeaza intr-un proiect de act normativ care ar putea modifica Legea societatilor comerciale. Potrivit documentului lansat recent in dezbatere publica pe site-ul Ministerului Justitiei, firmele care nu indeplinesc anumite obligatii, ar putea risca sa fie dizolvate la cererea oricarei persoane interesate, precum si a Registrului Comertului. De asemenea, acelasi document stabileste noi reguli si in ceea ce priveste lichidarea si radierea firmelor.

Legea societatilor comerciale nr. 31/1990 ar putea fi modificata printr-un proiect de lege, lansat recent in dezbatere publica de Ministerul Justitiei. Documentul imbunatateste procedurile de dizolvare, lichidare si radiere, inclusiv prin corelarea cu dispozitiile Noului Cod al insolventei, facilitandu-se solutionarea cu celeritate a cererilor care privesc aceste proceduri, se mentioneaza in expunerea de motive a proiectului.
Astfel, proiectul de act normativ introduce noi situatii in care firmele pot fi dizolvate si detaliaza mai clar situatiile existente in legislatia in vigoare.
In plus, documentul citat stabileste ca prelungirea perioadei de lichidarea a unei firme ar putea fi realizata de catre o noua institutie si nu de catre tribunal, asa cum se intampla in prezent, care de asemenea, se va ocupa si de numirea lichidatorului societatii.
Firmele care nu depun situatiile financiare anuale ar putea fi dizolvate
Proiectul de lege propus de Ministerul Justitiei reglementeaza mai clar situatiile in care poate fi pronuntata dizolvarea unei societati si introduce unele noi.
Mai exact, daca o firma nu isi depune situatiile financiare anuale la Ministerul Finantelor -  ANAF, in termenul prevazut de lege, atunci tribunalul ar putea pronunta dizolvarea acesteia, la cererea oricarei persoane interesate, precum si a Registrului Comertului.
Acest lucru nu este cuprins in prevederile aflate in vigoare.
Important! Anul acesta, firmele au avut termen pana pe 30 mai pentru a depune situatiile financiare anuale pentru 2013. Amenzile pentru nedepunerea bilanturilor ajung chiar si pana la 4500 de lei.
De asemenea, dispozitiile aflate in dezbatere publica stabilesc ca dizolvarea unei societati ar putea fi pronuntata si in cazul in care actionarii/asociatii/membrii au disparut ori nu au domiciliul cunoscut ori resedinta cunoscuta.
In prezent, legislatia in vigoare prevede ca firma poate fi dizolvata doar in situatia in care asociatii au disparut, nu si actionarii sau membrii.
Totodata, in proiectul de act normativ se mentioneaza detaliat ca societatea ar putea fi dizolvata si atunci cand nu mai sunt indeplinite conditiile referitoare la sediul social, inclusiv urmare a expirarii duratei actului care atesta dreptul de folosinta asupra spatiului cu destinatie de sediu social ori a transferului dreptului de folosinta sau proprietate asupra spatiului cu destinatie de sediu social.
In acelasi timp, daca activitatea societatii a incetat sau nu a fost reluata dupa perioada de inactivitate temporara, anuntata organelor fiscale si inscrisa in registrul comertului, perioada care nu poate depasi 3 ani de la data inscrierii in registrul comertului, atunci ar putea fi pronuntata dizolvarea firmei, se arata in proiectul de act normativ.
In plus, dispozitiile aflate in dezbatere publica introduc o noua prevedere, potrivit careia lista societatilor pentru care Oficiul National al Registrului Comertului urmeaza sa formuleze actiuni de dizolvare ar putea fi afisata pe pagina sa de internet si pe portalul de servicii online cu cel putin 15 zile calendaristice inainte.
Mai mult decat atat, conform proiectului de lege, hotararea tribunalului privind pronuntarea dizolvarii ar putea fi comunicata societatii, nu doar publicata in Monitorul Oficial, asa cum se intampla in prezent.
 
ONRC ar putea numi lichidatorul societatii

Proiectul de lege propus de Ministerul Justitiei stabileste o noua autoritate care poate numi lichidatorul unei societati si de asemenea, prevede si o remuneratie fixa pentru lichidator.
Mai exact, dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de dizolvare, persoana juridica intra in lichidare. La cererea oricarei persoane interesate, inclusiv a MFP - ANAF, Registrul Comertului urmeaza sa numeasca un lichidator inscris in Tabloul Practicienilor in Insolventa, se arata in proiectul de act normativ.
In prezent acest lucru este realizat de catre judecatorul delegat in cazul in care dupa trei luni de la data la care hotararea judecatoreasca de dizolvare a ramas definitiva nu se procedeaza la numirea lichidatorului.
Noua masura are scopul de a reduce/simplifica formalitatile de lichidare, dar si pentru a degreva instantele judecatoresti, se precizeaza in expunerea de motive a proiectului.
Mai mult decat atat atat, lichidatorul va primi o remuneratie in cuantum fix de 1.000 de lei, decontul final al cheltuielilor efectuate de acesta in legatura cu lichidarea societatii urmand a se face, pentru situatia in care nu exista bunuri in averea societatii dizolvate, de catre Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa din Romania, la solicitarea lichidatorului, se mentioneaza in documentul citat.
Acest lucru nu este prevazut in Legea nr. 31/1990, care stabileste doar ca remunerarea lichidatorului se face din averea societatii dizolvate sau, in lipsa, din fondul de lichidare.
La fel ca in cazul operatiunii de dizolvare, amintit mai sus, ONRC ar putea publica pe site-ul sau si pe portalul de servicii online lista societatilor pentru care urmeaza sa formuleze actiuni de radiere, se arata in documentul citat. Afisarea va trebui realizata cu cel putin 15 zile calendaristice inainte.
De asemenea, proiectul de lege introduce o noua prevedere referitoare la radierea societatii. Mai exact, orice persoana interesata poate face numai apel impotriva hotararii de radiere, in termen de 30 de zile de la efectuarea publicitatii, iar in acest sens apelantul va depune o copie a apelului la ONRC, pentru mentionare in registrul comertului.
O alta noutate cuprinsa in reglementarile propuse de Ministerul Justitiei se refera la faptul ca bunurile ramase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comertului ar putea reveni si actionarilor si membrilor firmei, nu doar asociatilor, asa cum este prevazut in Legea nr. 31/1990.
 
Lichidarea firmei, prelungita de ONRC si nu de tribunal

Proiectul de lege ar putea modifica si procedura de lichidare a unei societati. Printre principalele noutati se numara faptul ca prelungirea lichidarii ar putea fi realizata de catre Registrul Comertului si nu de catre tribunal, asa cum se intampla in prezent.
Mai exact, dispozitiile aflate in dezbatere publica stabilesc ca lichidarea societatii ar trebui terminata in cel mult un an de la data inregistrarii in Registrul Comertului a mentiunii de dizolvare. Pentru motive temeinice, la cererea lichidatorului, Registrului Comertului ar putea prelungi acest termen cu inca un an, dar nu mai mult de doua ori.
Spre deosebire, Legea nr. 31/1990 stabileste ca pentru motive temeinice, tribunalul este cel care prelungeste termenul de lichidare cu perioade de cate 6 luni, dar nu cu mai mult de 24 de luni cumulat.
De asemenea, proiectul de act normativ ar putea mari termenul in care vor fi numiti lichidatorii, la 60 de zile, de la 30 de zile, cat este in prezent.
O alta prevedere a documentului citat stabileste ca s-ar putea reduce amenda pe care lichidatorul trebuie sa o plateasca daca intarzie sa depuna la Registrul Comertului cererea de radiere a societatii. Concret, aceasta ar putea fi diminuata la 20 de lei pe fiecare zi de intarziere, de la 200 de lei, cat este in prezent.
In plus, potrivit proiectului de lege, ONRC ar putea publica cu cel putin 15 zile calendaristice inainte pe site-ul sau si pe portalul de servicii online lista societatilor pentru care urmeaza sa formuleze actiuni de radiere.
Totodata, orice persoana interesata poate face apel impotriva hotararii de radiere, in termen de 30 de zile de la efectuarea publicitatii, prin depunerea unei copii a apelului la Registrul Comertului, se arata in dispozitiile aflate in dezbatere publica.
In plus, bunurile ramase din patrimoniul societatii radiate din registrul comertului ar putea reveni nu doar actionarilor, ci si asociatilor si membrilor firmei.
 
Anumiti creditori ar putea vinde partile sociale ale firmei
Legea nr. 31/1990 stabileste ca pe durata societatii, creditorii asociatului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra partii din beneficiile cuvenite asociatului dupa bilantul contabil, iar dupa dizolvarea societatii, asupra partii ce i s-ar cuveni prin lichidare. Creditorii asociatului pot totusi popri, in timpul duratei societatii, partile ce s-ar cuveni asociatilor prin lichidare sau pot sechestra si vinde actiunile debitorului lor.
Potrivit proiectului de act normativ, creditorii asociatului societatii comerciale ar putea vinde nu doar actiunile debitorului, asa cum se intampla in prezent, ci si partile sociale.
De asemenea, creditorii ipotecari ar putea executa ipoteca legal constituita asupra actiunilor sau partilor sociale potrivit prevederilor Codului civil, se mentioneaza in documentul citat. Acest lucru nu este prevazut in actuala legislatie.
Aceste prevederi ar urma sa fie introduse in Legea nr. 31/1990 pentru a corela prevederile ei cu cele ale noului Cod civil si noului Cod de procedura civila in materia ipotecii asupra partilor sociale, se arata in expunerea de motive a proiectului de act normativ.

Atentie! Prevederile cuprinse in acest material nu se aplica momentan, ci se afla in stadiul de proiect.

sursa : www.avocatnet.ro

Noutăţi aduse de Codul Penal privind infracţiunile ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private şi posibilitatea rezolvării lor prin mediere (II)

inShareInfracţiunile ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private pot fi găsite în noul Cod Penal (NCP) în Partea Specială, Titlul I, Cap. IX, art. 224-227, acestea fiind următoarele:  Violarea de domiciliu (art. 224), Violarea sediului profesional (art. 225), Violarea vieţii private (art. 226) şi Divulgarea secretului profesional (art. 227).

Pe lângă incriminarea tradiţională a infracţiunii de violare de domiciliu (asupra căreia nu vom insista în prezentul articol, întrucât aceasta îşi păstrează aproape în totalitate conţinutul constitutiv din vechiul Cod Penal), au fost consacrate câteva infracţiuni noi (violarea de domiciliu şi violarea vieţii private), menite să acopere un vid de reglementare şi să ofere un răspuns la noile forme de lezare sau periclitare a valorilor sociale care formează obiectul Capitolului IX din NCP. De asemenea, infracţiunea de divulgare a secretului profesional a fost reformulată de către legiuitor.

Aşadar, în acest articol (format din două părţi) ne-am propus să prezentăm noutăţile în materia infracţiunilor ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private. Mai concret, să prezentăm câteva aspecte legate de violarea sediului profesional, violarea vieţii private şi divulgarea secretului profesional. De asemenea, vom prezenta şi modul în care infracţiunile ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private (în unele cazuri) pot fi soluţionate pe calea medierii.

Notă: Din prima parte a subiectului puteţi afla informaţii despre violarea sediului profesional şi violarea vieţii private. Prima parte este AICI.

III) Infracţiunea de divulgare a secretului profesional

Aşa cum s-a arătat şi în expunerea de motive a NCP, infracţiunea de divulgare a secretului profesional a fost reformulată, ea având pe viitor incidenţă doar cu privire la elemente de care cel ţinut să păstreze secretul a luat cunoştinţă cu consimţământul persoanei vizate de aceste date, fie că i-au fost încredinţare nemijlocit (spre exemplu, confesiunea făcută preotului, datele încredinţate avocatului de către client etc.), fie că le-a constatat în virtutea profesiei sau funcţiei, cu consimţământul celui în cauză (aşa cum se întâmplă în cazul medicului care efectuează investigaţii privind starea de sănătate a pacientului).

Divulgarea datelor de altă natură (informaţii nepublice, secrete de serviciu etc.) face obiectul unor incriminări distincte, în capitolul privitor la infracţiunile de serviciu.

Potrivit art. 227 alin. 1 din NCP, constituie infracţiunea de divulgare a secretului profesional divulgarea, fără drept, a unor date sau informaţii privind viaţa privată a unei persoane, de natură să aducă un prejudiciu unei persoane, de către acela care a luat cunoştinţă despre acestea în virtutea profesiei ori funcţiei şi care are obligaţia păstrării confidenţialităţii cu privire la aceste date. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la trei ani sau cu amendă.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

IV) Posibilitatea soluţionării litigiilor referitoare la infracţiunile ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private prin mediere

Având în vedere că pentru violarea sediului profesional, violarea vieţii private (alin 1 şi 2 din art. 226 NCP) şi divulgarea secretului profesional (inclusiv pentru infracţiunea de violare de domiciliu) NCP prevede că acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, aceste infracţiuni fac parte din categoria infracţiunilor pentru care se poate face o mediere în vederea înţelegerii şi retragerii plângerii penale prealabile deja depuse, sau înţelegerii şi renunţării la depunerea unei plângeri penale prealabile (în faza de urmărire penală/inainte de faza de urmărire penală ).

Dacă acordul de mediere intervine în faza de judecată, inculpatul va fi achitat şi se va lua act de acordul de mediere care poate fi pus astfel în executare.

În acest sens, trebuie avute în vedere prevederile art. 56 alin. 1 lit. a din Legea nr. 192/2006, care arată că „procedura de mediere se închide, după caz (…) prin încheierea unei înţelegeri între părţi în urma soluţionării conflictului”.

În cazul în care procedura de mediere se desfăşoară înaintea începerii procesului penal şi aceasta se închide prin soluţionarea conflictului şi încheierea unei înţelegeri, potrivit art. 56 alin. 1 lit. a din Legea nr. 192/2006, prin derogare de la dispoziţiile art. 157 alin. 3 din NCP, fapta nu va atrage răspunderea penală pentru făptuitorul cu privire la care conflictul s-a încheiat prin mediere.

Termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile* se suspendă pe durata desfăşurării medierii. Dacă părţile aflate în conflict nu au încheiat o înţelegere, potrivit art. 56 alin. 1 lit. a  din Legea nr. 192/2006, persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în acelaşi termen, care îşi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.

În cazul în care conflictul a fost dedus judecăţii, soluţionarea acestuia prin mediere poate avea loc din iniţiativa părţilor sau la propunerea oricăreia dintre acestea ori la recomandarea instanţei, cu privire la drepturi asupra cărora părţile pot dispune potrivit legii. Medierea poate avea ca obiect soluţionarea în tot sau în parte a litigiului.

În cazul în care medierea cu privire la latura penală a cauzei se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se poate suspenda, în temeiul prezentării de către părţi a contractului de mediere.

Suspendarea durează până când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevăzute de lege, dar nu mai mult de trei luni de la data la care a fost dispusă (art. 70 alin. 2 din Legea nr. 192/2006).

Reţinem că procesul penal se reia din oficiu imediat după primirea procesului-verbal prin care se constată că nu s-a încheiat înţelegerea potrivit art. 56 alin. 1 lit. a  din Legea nr. 192/2006 sau, dacă acesta nu se comunică, la expirarea termenului prevăzut la art. 70 alin. 2 din Legea nr. 192/2006.

Pentru soluţionarea acţiunii penale ori a acţiunii civile în baza acordului încheiat ca rezultat al medierii, mediatorul este obligat să transmită organului judiciar acordul de mediere şi procesul-verbal de încheiere a medierii în original şi în format electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere sau doar procesul-verbal de încheiere a medierii în situaţiile prevăzute la art. 56 alin. 1 lit. b şi c din Legea nr. 192/2006**.

De asemenea, la închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat, în toate cazurile, să transmită instanţei de judecată competente acordul de mediere şi procesul-verbal de încheiere a medierii în original şi în format electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere sau doar procesul-verbal de încheiere a medierii în situaţiile prevăzute la art. 56 alin. 1 lit. b şi c din Legea nr. 192/2006.

* Notă: Termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile este, în principiu, trei luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei.

** Notă: Potrivit art. 56 alin. 1 lit. b şi c din Legea nr. 192/2006, procedura de mediere se închide, după caz, (…):

b) prin constatarea de către mediator a eşuării medierii;

c) prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părţi.

 

sursa : www.legestart.ro

Noutăţi aduse de Codul Penal privind infracţiunile ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private şi posibilitatea rezolvării lor prin mediere (I)

ShInfracţiunile ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private pot fi găsite în noul Cod Penal (NCP) în Partea Specială, Titlul I, Cap. IX, art. 224-227, acestea fiind următoarele: violarea de domiciliu (art. 224), violarea sediului profesional (art. 225), violarea vieţii private (art. 226) şi divulgarea secretului profesional (art. 227).

Pe lângă incriminarea tradiţională a infracţiunii de violare de domiciliu (asupra căreia nu vom insista în prezentul articol, întrucât aceasta îşi păstrează aproape în totalitate conţinutul constitutiv din vechiul Cod Penal), au fost consacrate câteva infracţiuni noi (violarea de domiciliu şi violarea vieţii private), menite să acopere un vid de reglementare şi să ofere un răspuns la noile forme de lezare sau periclitare a valorilor sociale care formează obiectul Capitolului IX din NCP. De asemenea, infracţiunea de divulgare a secretului profesional a fost reformulată de către legiuitor.

Aşadar, în acest articol (format din două părţi) ne-am propus să prezentăm noutăţile în materia infracţiunilor ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private. Mai concret, să prezentăm câteva aspecte legate de violarea sediului profesional, violarea vieţii private şi divulgarea secretului profesional. De asemenea, vom prezenta şi modul în care infracţiunile ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private (în unele cazuri) pot fi soluţionate pe calea medierii.

I) Infracţiunea de violare a sediului profesional

Aşa cum s-a arătat şi în expunerea de motive a NCP, violarea sediului profesional a fost incriminată ca faptă distinctă având în vedere că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi sediul persoanei juridice sau sediul profesional al persoanei fizice beneficiază de protecţia conferită de art. 8 din Convenţie.

De altfel, reţinem faptul că incriminarea respectivă se regăseşte în majoritatea legislaţiilor (art. 191 C. pen. portughez, art. 203 C. pen spaniol, § 123 C. pen. german, § 109 C. pen. austriac, § 6 cap. 4 C. pen. suedez, § 355 C. pen. norvegian), iar acolo unde nu se regăseşte explicit s-a ajuns la sancţionarea acestei fapte prin interpretarea extensivă a textului referitor la violarea de domiciliu.

Potrivit art. 225 alin. 1 din NCP, constituie infracţiunea de violare a sediului profesional pătrunderea fără drept, în orice mod, în oricare dintre sediile unde o persoană juridică sau fizică îşi desfăşoară activitatea profesională ori refuzul de a le părăsi la cererea persoanei îndreptăţite. Infracţiunea se pedepseşte  cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă.

În cazul în care fapta este săvârşită de o persoană înarmată, în timpul nopţii ori prin folosire de calităţi mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la şase luni la trei ani sau amenda (art. 225 alin. 2 din NCP).

Reţinem că, în cazul infracţiunii de violare a sediului profesional, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Pentru existenţa infracţiunii nu ne interesează dacă sediul respectiv este unul principal sau este o sucursală, agenţie sau punct de lucru.

De asemenea, apreciem că nu are importanţă dacă sediul respectiv este proprietatea subiectului pasiv al infractiunii, este suficient doar ca acesta să îşi desfăşoare activitatea în  sediul respectiv, acesta putând fi orice imobil.

II) Infracţiunea de violare a vieţii private

O altă incriminare nouă în NCP este violarea secretului vieţii private (art. 225), reglementare ce a fost necesară pentru a întregi cadrul protecţiei penale a valorilor garantate de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale şi nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

Reţinem că reglementarea  prevăzută la art. 226 din NCP îşi găseşte corespondent în majoritatea codurilor penale europene actuale (art. 226-1 C. pen. francez, art. 197 C. pen. spaniol, art. 192 C. pen. portughez, art. 615bis C. pen. italian, art. 179bis-179quinuies C. pen. elveţian, cap. 24 secţ. 5-8 C. pen. finlandez etc.).

Potrivit art. 226 alin. 1 din NCP, constituie infracţiunea de violare a vieţii private atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la o lună la şase luni sau cu amendă.

De asemenea, constituie infracţiunea de violare a vieţii private divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în art. 226 alin. 1 din NCP către o altă persoană sau către public. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă (art. 226 alin. 2 din NCP).

În cazul infracţiunii de violare a vieţii private prevăzută de art. 226 alin. 1 si 2 din NCP, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Reţinem că nu constituie infracţiune fapta săvârşită:

a) de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim;

b) dacă persoana vătămată a acţionat explicit cu intenţia de a fi văzută ori auzită de făptuitor;

c) dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii unei infracţiuni;

d) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate (art. 226 alin. 4 din NCP).

În conformitate cu prevederile art. 226 alin. 5 din NCP, plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul săvârşirii faptelor prevăzute în art. 226 alin. 1 si 2 din NCP, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani.

Din analiza art. 226 din NCP observăm că textul incriminează trei infracţiuni distincte, prevăzute la alin. 1, 2 şi alin. 5. Pe cale de consecinţă,  poate exista un concurs de infracţiuni în cazul în care acelaşi făptuitor acţionează distinct şi potrivit celor trei texte de lege.

Observăm, de asemenea, că, dacă în cazul infracţiunii de violare a vieţii private prevăzut de art. 226 alin. 1 şi 2 din NCP acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunii de violare a vieţii private prevăzut de art. 226 alin. 5 din NCP acţiunea penală nu se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, ci din oficiu.

sursa :www.legestart.ro

Revisal: Angajatorii pot recupera gratuit datele pierdute din aplicatie

Pierderea datelor din Registrul electronic de evidenta a salariatilor reprezinta o adevarata problema pentru angajatori, dar exista solutii pentru rezolvarea acesteia. Astfel, angajatorii pot sa-si ia o masura simpla de precautie, care ii poate ajuta in viitor sa-si recupereze gratuit informatiile. De asemenea, ei mai au la dispozitie o varianta, insa aceasta este contra cost si consumatoare de timp.

Angajatorii sunt obligati prin HG nr. 500/2011 sa pastreze datele din Registrul electronic al salariatilor (Revisal) pentru o perioada de timp indelungata. Daca se intampla ca acestia piarda datele din diverse motive, tot legislatia in vigoare stabileste ca firmele trebuie sa salveze, periodic, informatiile din aplicatia informatica pe un suport de stocare extern.
Pastrarea informatiilor din Revisal pe un alt suport, nu doar in calculatorul in care este instalat programul, reprezinta o practica usoara si sigura de prevenire a pierderilor bazei de date, se mentioneaza intr-un ghid realizat de Inspectoratul Teritorial de Munca Harghita.
O astfel de masura de prevenire a pierderii informatiilor din Registrul electronic al salariatilor presupune parcurgerea catorva etape.
In primul rand, angajatorii au nevoie de o memorie flash, adica un stick usb de 2 Gb sau orice alt suport extern de date, insa ar fi de preferat sa se evite suportul optic CD, DVD, deoarece este dificil de utilizat, se mentioneaza in ghidul ITM Harghita.
De asemenea, stick-ul pe care vor fi salvate informatiile din Revisal ar fi indicat sa nu fie folosit pentru alte operatiuni, ci doar atunci cand sunt modificari in datele din program, recomanda reprezentantii ITM Harghita.
Apoi, dupa orice modificare de date pe care angajatorii o efectueaza in Revisal, acestia trebuie sa salveze datele si pe stick, urmand pasii din imaginea de mai jos:

Mai departe, daca salvarea datelor s-a efectuat cu succes, atunci angajatorii pot sa stearga salvarile mai vechi de pe stick, astfel incat sa aiba intotdeauna ultima versiune, se subliniaza in documentul citat. In plus, denumirea bazei de date ar trebui sa contina si data salvarii, pentru ca acest lucru i-ar ajuta pe angajatori sa vada cand a fost salvata ultima data.
Astfel, in cazul unei pierderi accidentale de date (de exemplu se defecteaza hard-disk-ul calculatorului sau dupa o reformatare inevitabila a hard-disk-ului) angajatorii vor avea intotdeauna la indemana cea mai recenta versiune a bazei de date.
Acest procedeu este recomandat mai ales firmelor de contabilitate care tin bazele de date Revisal ale mai multor angajatori sau firmelor mari cu multe contracte, arata sursa citata.
Ati pierdut informatiile din Revisal? Iata cum procedati daca aveti salvata o copie!
In cazul in care angajatorii au pierdut informatiile din Registrul electronic al salariatilor, insa au fost precauti si au salvat o copie a acestora, atunci ei pot sa restaureze respectivele date.
Mai exact, acestia trebuie sa instaleze programul Revisal, dupa care sa introduca o firma fictiva, oarecare, pentru a se activa bara aplicatiei, se mentioneaza in ghidul ITM Harghita.
Din meniul Instrumente - cu butonul Restaurare baza de date - se efectueaza restaurarea datelor dupa care se sterge firma fictiva introdusa la primul pas (meniul Registru - butonul Schimbare registru angajator - se selecteaza firma care se va sterge, meniul Angajator - butonul Stergere angajator curent - vedeti imaginile de mai jos) si astfel toate datele vor fi recuperate fara efort si bataie de cap, precizeaza aceeasi sursa.


Baza de date poate fi recuperata si de la ITM
Fiecare angajator are obligatia de a infiinta si transmite la inspectoratul teritorial de munca un registru general de evidenta a salariatilor si de a-l prezenta inspectorilor de munca, la solicitarea acestora. Amenzile ajung si la 8.000 de lei pentru cei care incalca aceste prevederi.
Avand in vedere acest lucru, angajatorii care au pierdut informatiile din Revisal, fie pentru ca nu au salvat baza de date, fie ca au salvat-o pe un suport extern insa acesta s-a stricat sau l-au pierdut, pot sa recupereze datele de la ITM, insa procedura este consumatoare de timp si nu este gratuita.
Concret, din 7 iunie 2013, angajatorii au posibilitatea de a recupera baza de date Revisal de la inspectoratul teritorial de munca unde se afla in evidenta, dupa cum a informat la acea data Inspectia Muncii.
Astfel, angajatorii medii sau mari trebuie sa prezinte inspectoratului teritorial de munca un dosar care sa cuprinda:

• Cerere de recuperare a bazei de date;
• Copie dupa certficatul de inmatriculare a societatii;
• Imputernicire semnata si stampilata, daca persoana care solicita recuperarea bazei de date nu este reprezentatul legal al angajatorului;
• Copie dupa actul de identitate al persoanei imputernicite.

Dupa depunerea documentelor, inspectoratul teritorial de munca va transmite solicitarea catre Inspectia Muncii si imediat ce va primi baza de date, o va pune la dispozitia angajatorului.
Atentie! Daca persoana care primeste baza de date de la ITM este alta decat reprezentatul legal al societatii, este obligatoriu ca, la primire, ea sa prezinte o imputernicire semnata si stampilata si o copie dupa actului ei de identitate.
La o solicitare mai veche a noastra, reprezentantii Inspectiei Muncii ne-au declarat ca recuperarea bazei de date in cazul angajatorilor de dimensiuni medii si mari este realizata gratuit de catre Inspectia Muncii, in cadrul unei etape de testare a acestei functionalitati, inainte de integrarea intr-o noua versiune a aplicatiei Revisal. Potrivit acestora, Registrul General de Evidenta a Salariatilor urmeaza sa aiba o noua versiune, care va include posibilitatea recuperarii in format electronic a datelor pierdute din Revisal.
In cazul angajatorilor de mici dimensiuni, in urma solicitarii depuse pentru recuperarea bazei de date, acestia vor primi documentul "Raport angajator". Informatiile din acest raport vor fi utilizate pentru recrearea bazei de date din Revisal, prin reintroducerea informatiilor, "respectand in mod riguros identificatorii specifici fiecarei unitati – CUI, categorie, forma, juridica, forma de organizare, nivel de infiintare pentru angajator, CNP pentru salariat, numar si data incheiere contract", au mai spus sursele citate.
Reprezentantii ITM Harghita atrag atentia ca angajatorii trebuie sa aiba foarte mare grija atunci cand introduc manual, in Revisal, datele recuperate. Acestia trebuie sa se asigure ca informatiile sunt exacte, in special numarul si data contractului, pentru ca in caz contrar contractele se vor dubla si remedierea lor este anevoioasa.
Conform Ordinului ministrului muncii nr. 1681/2013, pentru eliberarea unor extrase pe suport hartie din baza de date Revisal, organizata la nivelul Inspectiei Muncii, se platesc urmatoarele taxe:

• date angajator: 10 lei/pagina;
• lista tuturor salariatilor: 10 lei/pagina;
• detalii salariat: 10 lei/salariat sau fost salariat.

sursa www.avocatnet.ro

ASOCIATIILE DE PROPRIETARI POT RECUPERA RAPID BANII DE LA DATORNICI, APELAND LA INSTITUTIA MEDIERII

Un fapt alarmant constatat in ultima perioada de timp, il constituie datoriile pe care le au unii proprietari fata de asociatia de proprietari din care fac parte. In Baia Mare, tot mai multe asociatii se confrunta cu o situatie neplacuta, aceea de a nu-si achita datoriile cuvenite pentru intretinerea partilor comune din condominiu (n.r cladire formata din mai multe spatii cu destinatia de locuinta aflate in proprietatea unor persoane diferite), riscand astfel sistarea serviciilor furnizate de companiile din domeniul apa-canal sau salubritate.
Asadar, daca unul sau mai multi proprietari acumuleaza datorii consistente catre furnizorii serviciilor mai sus numite, acestia din urma vor intrerupe furnizarea serviciilor catre toti proprietarii asociati. In practica, constatam urmatoarea situatie, respectiv in cazul prestarii serviciilor apa-canal vor intrerupe executarea acestora pentru intreg ansamblul de locuinte, fara a tine cont de calitatea de bun platnic a majoritatii membrilor care constituie asociatia de proprietari. Pentru a evita aceasta stare de fapt, amintim persoanelor cu putere de decizie din cadrul asociatiei, respectiv presedintii si administratorii acestora, ca pot apela la Institutia Medierii existand posibilitatea rezolvarii acestei situatii neplacute prin aducerea la masa negocierii si constientizarea gravitatii atitudinii lor, a proprietarilor rau-platnici. In acest fel, cei care “au uitat” sa-si achite datoriile stabilite prin statutul fiecarei asociatii in parte si datorate in mod direct furnizorilor de servicii, vor putea lua act de efectele aplicabilitatii legilor in vigoare, evitand astfel mai putin placutele actiuni in instanta sau executari silite, care stau la indemana persoanei juridice exprimate prin sintagma “Asociatie de Proprietari”. Aceste proceduri judiciare vor ridica in mod inevitabil costurile financiare ale punerii in aplicare a hotararilor judecatoresti care vor da castig de cauza in proportie de 99.9 % reclamantilor, respectiv asociatiilor de proprietari in detrimentul, evident, al datornicilor.
Penalitatile de intarziere se adauga sumei initial datorate
Tot in practica constatam ca atunci cand asociatia de proprietari actioneaza in judecata datornicii din cadrul ei, cer inclusiv penalitati asupra sumelor datorate cuantificate in jurul procentelor de 0.04-0.05%/ pe zi de intarziere, calculate raportat la suma datorata. Poate parea putin, dar la un calcul matematic raportat la o datorie medie de, sa spunem, 100 lei/ luna cu intarzieri ale platii de 4-9 luni, rezulta o suma considerabila. In cazul in care in urma unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, cel in cauza nu isi achita de buna voie datoriile, se va proceda la executarea silita prin organul judecatoresc al statului, respectiv executorul judecatoresc, care va adauga in sarcina debitorului, respectiv a datornicului onorariile cuvenite exercitarii profesiei lui acestea nefiind deloc mici. Asadar, ajungem la o suma totala aproape ireala, dar complet legala, comparativ cu datoria initiala.
Ghid pentru recuperarea datoriilor, apeland la mediator
Pe baza experientei acumulate va prezentam pasii care trebuiesc urmati pentru recuperarea datoriilor financiare prin Institutia Medierii, considerand ca aceasta este calea ideala pentru realizarea acestui lucru.
1. Persoana cu putere de decizie din cadrul asociatiei, va lua legatura cu unul din mediatorii autorizati, prezentand situatia datoriilor la zi si indicand persoanele datornice, precum si modalitatile de contactare a acestora respectiv adresa de domiciliu si/sau numarul de telefon.
2. Mediatorul va proceda la citarea fiecarui datornic in parte, stabilind de comun acord cu acesta, o zi in care ii va prezenta situatia reala precum si efectele acesteia in cazul in care nu isi va asuma plata obligatiilor financiare. De asemenea, ii va comunica data si ora sedintei de mediere, urmand sa primeasca acceptul sau.
3. La data si ora convenita de parti, respectiv datornicul si persoana decidenta din cadrul asociatiei, va avea loc sedinta de mediere in care se vor stabili modalitatile si termenii de plata ale sumelor datorate. Are loc negocierea sumelor si cuantumului platilor lunare ale sumelor restante, acestea fiind cuprinse in documentul numit Acord de Mediere.
4. In cazul in care debitorul (rau-platnicul) nu isi respecta obligatiile si modalitatile de plata asumate in Acordul de Mediere, acesta din urma va putea, cu usurinta, fi supus executarii silite de catre asociatia de proprietari. In acest caz, sunt puse sub urmarire veniturile cuantificabile in bani, respectiv salariile si pensiile, ori bunurile mobile sau imobile detinute de partea in culpa.
Cum nu dorim sa se ajunga intr-o asemenea situatie, si anume la executarea silita, indemnam rau-platnicii componenti ai unei asociatii de proprietari, dar in aceeasi masura si presedintii sau administratorii acesteia, sa apeleze la Institutia Medierii ca modalitate ideala pentru solutionarea unui conflict atat de simplu, dar uneori complicat de sustinut din punct de vedere financiar.

sursa articolului  http://mediatorbaiamare.wordpress.com

Mediator
Ec. Eugen Huszar
tel  0726.78.88.98
fax 0246.27.32.48
Bd. Iuliu Maniu nr. 562, Bucuresti, sector 6
eugenhuszar.blogspot.ro
facebook : Huszar Eugen - Birou de Mediator
www.eugenhuszar.ro

Medierea in faza executarii silite

Executarea silita presupune dezavantaje atat pentru creditor, cat si pentru debitor, iar posibilitatea ca partile sa ajunga la un consens e dificil de prefigurat in aceasta faza. Cu toate acestea, identificarea unei solutii amiabile reciproc avantajoase nu este imposibila.

Astfel, chiar daca parafarea unei intelegeri intre parti cu interese contrarii presupune concesii reciproce, cei implicati au posibilitatea de a obtine o rezolvare satisfacatoare din ambele perspective si, de ce nu, chiar pastrarea unui partener de afaceri.
In acest scop, medierea reprezinta un mijloc eficient prin care se poate negocia si concretiza acordul partilor, cu riscuri minime pentru creditor si in conditii acceptabile pentru debitor. Chiar daca in Romania medierea nu si-a castigat deocamdata locul pe care il ocupa in sisteme de drept cu traditie in solutionarea alternativa a disputelor, utilizata corect si aplicata de adevarati profesionisti, ea poate contribui semnificativ la solutionarea disputelor in orice faza a acestora, inclusiv a executarii silite.

Executarea silita si dezavantajele ei

Executarea silita este modalitatea prin care creditorul unei obligatii (de exemplu, privind plata unei sume de bani) recunoscuta printr-un titlu executoriu (cum ar fi o hotarare judecatoreasca definitiva) urmareste indeplinirea acestei obligatii in situatia in care debitorul obligatiei refuza sa o execute de bunavoie. Executarea silita a oricarui titlu executoriu, cu unele exceptii care vizeaza venituri bugetare si fonduri europene, se realizeaza numai de catre executorul judecatoresc.

• Dezavantaje pentru creditor

Pentru creditor, executarea silita presupune o serie de dezavantaje, iar avansarea cheltuielilor de executare silita nu este cel mai mare dintre acestea. Exista o multitudine de factori care pot genera incertitudine asupra obtinerii rezultatului scontat – indeplinirea obligatiei din titlul executoriu - sau cel putin asupra momentului in care acest rezultat va fi obtinut.
Astfel, debitorul are posibilitati variate de a „bloca” procedura prin contestatii la executare, cereri de suspendare a executarii sau chiar absenta bunurilor si veniturilor urmaribile. Cu privire la ultima ipoteza este posibil, spre exemplu, ca persoana cu care creditorul a negociat afacerea ce a sfarsit prost sa fie foarte solvabila, insa calitatea de debitor „oficial” sa o aiba o firma detinuta de acest (fost) partener de afaceri, saraca in venituri si bunuri (intamplator sau nu).
In practica, nu de putine ori, realizarea prin executare silita a unei obligatii stabilite printr-un titlu executoriu poate dura si ani de zile si, nu de putine ori, poate ramane fara succes.

• Dezavantaje pentru debitor

Evident, derularea procedurii de executare silita nu este o situatie avantajoasa pentru un debitor activ. Ca efect al demersurilor de executare silita fondurile debitorului vor fi blocate, iar activitatea sa poate fi serios pusa in dificultate.
Astfel, creditorul dornic sa obtina indeplinirea obligatiei confirmate printr-un titlu executoriu va face uz de toate mijloacele de executare silita disponibile, cum ar fi poprirea conturilor bancare, poprirea veniturilor datorate debitorului de alti parteneri de afaceri sau vanzarea bunurilor debitorului la licitatie publica, caz in care acestea pot fi adjudecate mult sub pretul pietei.
Mai mult, daca obligatia ce face obiectul executarii silite depaseste 10.000 euro (cu aproximatie), debitorul risca chiar insolventa. Declararea insolventei, fie ea si nedefinitiva si, deci, reversibila, ii poate genera debitorului si un prejudiciu de imagine. Astfel, starea declarata de insolventa alerteaza partenerii de afaceri, bancile finantatoare si chiar clientii.
Cum de multe ori la originea unei dispute ajunsa in faza executarii silite poate sta un blocaj in negocieri sau un blocaj financiar temporar al debitorului, incheierea unui acord de stingere a disputei (a unei tranzactii, in termeni juridici) poate prezenta interes chiar si in aceasta faza.

Medierea, posibil mijloc eficient de incheiere a tranzactiei

Unul din mijloacele prin care se poate ajunge la un acord in faza executarii silite este medierea. Legea o defineste drept o modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate, confidentialitate si avand liberul consimtamant al partilor.
Medierea se bazeaza pe increderea pe care partile o acorda mediatorului, ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre ele si sa le sprijine pentru solutionarea conflictului, prin obtinerea unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile.
Ca procedura alternativa (justitiei institutionalizate) de solutionare a disputelor, medierea este utilizata cu succes in multe tari, in special in sistemele de drept cu orientare anglo-saxona cum ar fi cel american sau cel englez.

• Medierea in Romania

Reglementarea medierii nu are caracter de noutate nici la nivel national, caci legea exista inca din 2006. Cu toate acestea, medierea a aparut in lumina reflectoarelor odata cu modificarile legislative din ultimii ani vizand modernizarea procedurii civile. Acestea au culminat cu adoptarea unui nou cod de procedura civila, in februarie 2013.
In acest context, statutul de vedeta al medierii s-a datorat in mare parte adoptarii unor dispozitii legale conform carora in anumite materii (de exemplu, in litigii de munca, in cazuri de malpraxis, in procese civile cu valoare relativ redusa), formalitatile de informare privind acest mijloc erau un pas obligatoriu inainte de a merge in instanta. Riscul saltului peste acest pas obligatoriu il constituia pierderea procesului fara ca cererea reclamantului sa fie analizata de instanta.
La inceputul acestei luni, Curtea Constitutionala a decis ca respectivele prevederi legale sunt neconstitutionale. Cum decizia are caracter general obligatoriu, indiferent de natura procesului lor, justitiabilii nu vor mai putea fi obligati sa parcurga formalitatile de informare privind medierea pentru a nu il pierde.

Avantajele medierii in faza executarii silite

Faptul ca medierea nu (mai) este obligatorie nu inseamna insa ca nu este in continuare posibila si ca utilizarea sa nu ar putea fi avantajoasa pentru partile implicate intr-o situatie conflictuala.
Astfel, pe langa avantajele incheierii unei tranzactii in general, pe care le vom trece in revista in sectiunea urmatoare, medierea beneficiaza de avantajul implicarii mediatorului. In mod ideal, acesta ar trebui sa fie un excelent negociator, capabil sa ghideze in mod constructiv discutiile dintre partile in conflict, sa identifice si sa valorifice aspectele esentiale si negociabile, un bun comunicator, pentru a facilita exprimarea constructiva, dar si un bun „contract drafter”, pentru a pune termenii acordului pe hartie in mod corect, clar si eficient.

• Avantajele creditorului

Cel mai evident avantaj pe care creditorul il poate obtine prin incheierea unei acord atent negociat si redactat este ca debitorul isi asuma voluntar executarea obligatiei, cu termene si surse concrete de acoperire. Astfel, sporeste probabilitatea de a obtine rezultatul scontat de creditor.
Chiar in ipoteza in care debitorul nu ar respecta acordul, incheierea acestuia reprezinta o recunoastere a obligatiei. In plus, acordul incheiat in forma autentica, este la randul sau, titlu executoriu si poate fi pus in executare silita.

• Avantaje ale debitorului

Dintre avantajele debitorului mentionam posibilitatea de a negocia o modalitate fezabila de indeplinire a obligatiei, care sa ii afecteze cat mai putin activitatea. In acest scop, debitorul ar putea apela inclusiv la surse externe, cum ar fi un imprumut, si poate fixa cu creditorul un calendar de executare.
De asemenea, un avantaj important il reprezinta evitarea insolventei.
La capitolul avantaje nu trebuie ignorat nici cel al diminuarii cheltuielilor de executare. E adevarat, creditorul le achita in avans, insa le va recupera intr-un final, cel putin teoretic, tot de la debitor.

• Doua situatii posibile cand medierea ar fi mai eficienta decat executarea silita clasica

O situatie ar putea fi cea in care obligatia consta, de exemplu, in plata unei sume de bani. Prin incheierea unui acord, creditorul poate obtine incasarea relativ rapida a acesteia, iar faptul ca partile stabilesc termene de plata clare va influenta pozitiv cash-flow-ul creditorului. Termenele de plata sunt, bineinteles, si in avantajul debitorului, prin comparatie cu exigibilitatea imediata si integrala a intregii sume, operabila in lipsa unui acord.
O alta situatie pe care o putem imagina ar putea fi cea a vanzarii silite a unui imobil al debitorului. In acest caz, creditorul urmaritor si debitorul pot conveni, de exemplu, ca acesta din urma sa vanda bunul la pretul pietei, iar suma datorata creditorului sa fie virata de tertul cumparator direct in contul creditorului. Se evita astfel contestatii la executare din partea altor participanti la licitatie, iar indeplinirea formalitatilor de publicitate asigura respectarea sa si de catre terti. Debitorul este si el in avantaj, caci are posibilitatea de a-si valorifica bunul la cel mai bun pret, prin comparatie cu o licitatie publica in care bunul poate fi adjudecat mult sub pretul pietei.

Aspecte practice ale medierii in faza executarii silite

In concret, partea implicata in procedura de executare silita interesata sa stinga conflictul prin mediere va avea initiativa negocierii unui acord. In acest scop se va adresa unui mediator, iar acesta va invita la discutii si cealalta parte implicata. In cazul in care se accepta negocierea unui acord prin mediere, intre mediator si partile in conflict se va incheia un contract de mediere. Bineinteles, partile vor putea fi asistate de avocat pe tot parcursul procedurii.
Mediatorul va organiza intalnirile dintre parti si, in cazul in care acestea au succesul scontat, va consemna rezultatele negocierilor intr-un acord de mediere. Prin acest act, partile pot conveni modalitati concrete de executare a obligatiei, termene de esalonare a executarii, pot decide cu privire la suportarea cheltuielilor de executare si de mediere si pot reglementa orice alt aspect pe care il considera relevant, evident, in limitele legii.
Nu in ultimul rand, specific fazei executarii silite este faptul ca negocierea, incheierea si executarea acordului de mediere se vor desfasura sub supravegherea executorului judecatoresc si, dupa implementarea cu succes a acestuia, executorul judecatoresc va emite incheierea de incetare a executarii silite care marcheaza sfarsitul procedurii.

sursa : www.wall-street.ro

HUSZAR EUGEN - BIROU DE MEDIATOR
Bd. Iuliu Maniu nr. 562, sector 6
Bucuresti
tel 0726. 78. 88 .98 
fax : 0246. 273. 248

MEDIEREA IN CAZUL RATELOR RESTANTE LA BANCA

Din cauza diferitelor conjuncturi economice, tot mai multi romani sunt indexati de catre diferite institutii financiare ca figurand cu rate restante in urma contractarii unor imprumuturi finaciare. Delasarea datornicilor nu poate prevesti lucruri bune pentru ca dupa mai mult sau mai putin timp, bancile se vor indrepta cu pasi repezi si siguri catre debitori, incercand prin orice mijloace legale recuperarea datoriilor. Acest proces genereaza, la randul lui, acumularea altor sume de bani suplimentare dar necesare, acestea fiind puse pe seama datornicului.
Mediatorul, prin mediere si negociere, poate obtine pentru client si banca, reesalonarea ratelor

In cazul in care clientul doreste reesalonarea ratelor, pentru o anumita perioada se poate adresa mediatorului. Acesta, va adresa o invitatie bancii sau institutiei finaciare non-bancare, urmand a stbili o intanire in care sa abordeze detaliat, alaturi de client, problemele ivite. Din experienta acumulata am observat flexibilitatea bancii in abordarea si solutionarea acestor probleme, stiut fiind faptul ca, din ratiuni finaciar-economice, nu doresc neaparat sa se foloseasca de instrumentele legale pe care le au la dispozitie ci, mai degraba, prefera sa tina clientul aproape astfel incat imprumutul pe care l-au acordat, sa fie acoperit in totalitate, alaturi de comisioanele si dobanda aferenta.
Tot din experienta putem afirma ca trimiterea invitatiilor la mediere prin intermediul postei sau a curierului rapid, nu constitue un atu in rezolvarea litigiului cat il reprezinta prezenta fizica a mediatorului, alaturi de client, in biroul ofiterului de credit al bancii ori a persoanei imputernicita sa decida in cazul intarzierilor sau reesalonarilor ratelor bancare.
Trebuie cunoscut faptul ca in cadrul acelorasi negocieri cu banca, se poate obtine o intrerupere temporara a achitarii ratelor lunare sau reesalonarea intregului credit contractat. Deasemenea, mediatorul, fiind expert in negociere si comunicare, poate identifica cai si modalitati uneori neconventionale, care sa ajute clientul sau sa depaseasca o perioada nu tocmai propice din punct de vedere finaciar.
Prezenta mediatorului la masa negocierii cu banca, confera oarecum o liniste si siguranta clientului, si asta nu pentru ca ar avea mediatorul de partea lui (mediatorul este prin excelenta neutru si impartial) dar ar simti o desfasurare de forte cel putin egala si, evident, care sa lucreze in beneficiul lui.
Bancile au facut primul pas catre medierea clientilor lor
Observand beneficiile Institutiei Medierii in relatia cu clientii care intampina dificultati temporare de plata, bancile au decis sa angajeze mediatori specializati pe profilul bancar sau sa incheie contracte de colaborare cu mediatorii autorizati. Mai mult, in etapele de pregatire si specializare a propriilor angajati, bancile au solicitat mediatorilor cu experienta sustinerea unor expozeuri detaliate, capabile sa faca cunoscuta in randul angajatilor aceasta modalitate facila dar totodata atat de utila in rezolvarea conflictelor care se nasc in momentul intarzierii sau stoparii, din diferite motive, a ratelor lunare.
Incetul cu incetul apare pe piata mediatorilor o specializare aparte si anume cea a mediatorilor bancari, capabili sa medieze, respectiv sa solutioneze intr-un timp relativ scurt si cu rezultate notabile, iminenta conflictului care se prefigureaza in momentul in care clientul nu-si indeplineste obligatiile asumate prin contract.
Cu siguranta, realismul este nota definitorie cu care trebuie abordata sedinta de mediere si negociere cu banca. Nu trebuie sa cerem mediatorului sa faca minuni si nici reprezentantului bancii sa renunte la obiectul profesiei lui, pentru ca, in final, tot banii sunt cei care, in acest caz vor duce la stingerea pe deplin a conflictului. Dar, uneori, poate fi de o importanta majora cand trebuiesc platiti sau cat de multi pot fi disponibilizati pentru achitarea ratelor.
Paza buna, trece primejdia rea – executarea silita

Solutia medierii conflictului dintre datornic si banca se poate dovedi a fi deosebit de utila cu atat mai mult cu cat este de notorietate faptul ca bancile cer, odata cu incheierea contractului, alaturi de disponibilitatile lichide, respectiv veniturile salariale, si constituirea unei ipoteci imobiliare, care de obicei consta in propria locuinta. Neachitarea la timp a ratelor, conduce in mod inevitabil la poprirea salariului si, ulterior, daca banca considera necesar, la urmarirea si executarea silita a bunului ipotecat. In acest nefericit caz, pe langa cheltuielile aferente acestor proceduri, care se pun tot in sarcina rau platnicului, apare si inconvenientul major al vanzarii (valorificarii) bunului imobil, la licitatie, in cadrul executarii silite. Pretul de pornire al licitatiei va fi cel care a fost evaluat de banca in momentul incheierii contractului de credit, undeva intre 50-75 % (la suta) din valoarea reala. Conform legii, executorul poate vinde bunul neadjudecat la prima licitatie cu un pret de pornire mai mic cu 50% (la suta) rezultand astfel o valorificare a bunului imobil cifrata undeva in jurul procentajului de 25-50% (la suta) din valoarea de piata. Nimanui nu-i convinde o astfel de situatie, de aceea, relatia cu banca si indeplinirea obligatiilor contractuale trebuiesc tratate la modul cel mai serios si cu responsabilitate adecvata.

SURSA
http://mediatorbaiamare.wordpress.com/2012/12/11/qwerty99/

HUSZAR EUGEN - BIROU DE MEDIATOR
Bd. Iuliu Maniu nr. 562 (zona Praktiker Militari ) , sector 6, Bucuresti
tel : 0726.78.88.98