duminică, 30 martie 2014

JUSTITIABILUL, MEDIATORUL SI AVOCATUL

Profesionalismul, respectul reciproc si atitudinea “altruista“ fata de cetateanul aflat in fata unui conflict, sunt caracteristicile minime pentru o buna functionare a relatiei mediator-avocat, relatie uneori tensionata, datorata unei insuficiente si inca prea putin clar exprimate in cadrul legilor care reglementeaza, mai ales, momentul intersectarii pe piata conflictelor a celor doua profesii liberale.

Mediatorul, prin prezenta lui relativ recenta la “bursa litigiilor”, pare sa ameninte interesele financiare ale avocatului, atunci cand isi fructifica avantajele conferite de lege, pentru a propune cetateanului, adoptarea unei alte solutii decat cea clasica a procesului, in vederea solutionarii litigiului in care este sau urmeaza a fi implicat. Mai mult, chiar si atunci cand procesul este in desfasurare, Institutia Medierii poate fi accesata de justitiabili ca modalitate de solutionare a procesului. In ambele situatii, forta medierii, sustinuta de avantajele si caracteristicile ei, pare sa convinga cetateanul-justitiabil sa se indrepte spre mediator pentru a transa, negocia sau solutiona diferendul.

Prioritate de grad zero: interesul clientului
Aceasta situatie nu este privita, momentan,  cu ochi buni de avocat, care isi vede in acest fel ciopartit venitul financiar, prin pierderea clientului, care va prefera medierea, acolo unde rolul lui este mult mai mic sau inexistent, in detrimentul procesului de judecata, unde, evident, joaca rolul central, controland aproape in totalitate beneficiile financiare obtinute in urma muncii prestate.
Asa par sa stea lucrurile la prima vedere, insa, daca ne aplecam asupra problemei, cu siguranta vom identifica modalitati si solutii capabile sa multumeasca mai ales clientul, in beneficiul si interesul caruia trebuie sa lucreze ambii profesionisti, precum si satisfactiile profesionale si nevoile financiare atat ale mediatorului cat si ale avocatului.
Conform cutumei, inca nealterate, din societatea romaneasca, avocatul va fi prima persoana careia cetateanul i se va adresa atunci cand va avea de gand sa inceapa un proces in instantele de judecata. Avocatul il asculta, acorda consultanta juridica, incasand onorariul stabilit, iar daca este cazul, incheie cu clientul sau un contract de reprezentare juridica stabilind un alt onorariu, necesar deschiderii si sustinerii procesului in instanta.
Din punct de vedere juridic, in acest moment, are loc nasterea unui contract de mandat cu reprezentare, avocatul asumandu-si doar obligatii de diligenta, nu si de rezultat – vezi art. 2009 si urmatoarele din Codul Civil. Ce inseamna acest lucru? Clientul, imputerniceste avocatul sa-l reprezinte in instanta iar avocatul sa depuna toate eforturile si priceperea profesionala pe care o stapaneste pentru a satisface nevoile si interesele clientului. In consecinta, avocatul nu raspunde de rezultatul procesului, evident, cel mai rau caz fiind cel in care clientul “pierde” procesul.
Un avocat dedicat profesiei lui si in functie de complexitatea cazului, poate apela la un mediator si impreuna cu acesta alaturi de client, sa analizeze posibilitatea solutionarii conflictului pe cale medierii. Daca acest lucru este posibil atat din punct de vedere juridic cat si faptic, mediatorul va intra in rolul sau si va incerca solutionarea spetei, repet, cu toate partile implicate prezente.

Toata lumea are de castigat
Nimeni nu pierde nimic, ba mai mult, toata lumea are de castigat, indiferent de rezultatul medierii.
In cazul succesului medierii, avocatul si-a incasat onorariul si a depus toate diligentele pentru satisfacerea nevoilor si intereselor clientului> partile, potential implicate intr-un viitor proces, au ajuns la o intelegere capabila sa stinga conflictul inainte de a se prezenta la proces, iar mediatorul va incasa onorariul pentru munca prestata, direct de la partile implicate in mediere. Sigur, se poate socoti in acest caz ca se va ingreuna sarcina financiara a clientului, care desi a achitat onorariul avocatului, mai trebuie sa achite si onorariul mediatorului. :i acest aspect este cu usurinta rezolvabil daca este tratat cu responsabilitate si realism atat de mediator cat si de avocat, in sensul ca avocatul fiecarei parti, neavand de sustinut un proces in instanta, poate ceda mediatorului o parte din onorariul incasat. Variantele rezolvarii financiare pot fi diverse, importanta fiind doar atitudinea cu care este tratat presupul conflict de natura financiara dintre mediator si avocat.
:i in cazul in care medierea nu poate fi realizata sau se soldeaza din diferite motive cu un esec, toate partile vor puncta favorabil in dreptul lor, in sensul ca avocatul si mediatorul vor fi multumiti de exercitarea in mod impecabil a profesiei pe care o reprezinta, iar clientul va sesiza acest lucru, apreciind favorabil posibilitatea ca in viitor sa apeleze la serviciile unui avocat sau a unui mediator care a dovedit ca urmareste in primul rand nevoile sale, in calitate de client. Mai mult, clientul va dezvolta cu avocat sau, o relatie de incredere mult mai buna pe parcursul procesul care urmeaza.

Mediatorii pot colabora foarte bine cu avocatii
In ultimii ani, Institutia Medierii a fost intens mediatizata cu ajutorul tuturor mijloacelor de comunicare in masa, astfel incat un numar foarte mare de potentiali justitiabili au luat act de existenta ei. Cu pasi inceti dar siguri, optica cetatenilor cu privire la traditionala modalitate de rezolvare a conflictelor – numesc aici, procesul – , se “metamorfozeaza“ , astfel incat, daca la inceput veneau in biroul mediatorului mai mult din curiozitate, acum sunt obligati de prevederile legale in vigoare, in calitate de viitori potentiali reclamanti intr-un proces, sa se informeze si sa ia in considerare posibilitatea stingerii conflictului, apeland la Institutia Medierii. Sigur, decizia le apartine in totalitate, iar vocile vadit tendentioase care reclama aspectul descris mai sus ca constituind o ingradire a dreptului de acces la justitie sunt ori partidice, ori insuficient informate. Cu toate acestea, in acest moment, ei, clientii, sunt cei care cantaresc cu atentie posibilitatile pe care le au, respectiv modalitatea cea mai avantajoasa pe care o vor folosi, in momentul in care decid sa abordeze litigiul.
Intalnim deseori, situatia in care, partea care este prezenta in cadrul sedintei de mediere, doreste sa-si formeze o parere cat mai apropiata de realitate in cazul inceperii procesului in instanta. Acest lucru, nefiind la indemana mediatorului datorita incompatibilitatii profesionale, va face apel la prezenta unui avocat, care sa-si exprime, in mod avizat opinia.
:i in aceasta situatie, toata lumea are, din nou, de castigat. Mediatorul, cunoscand mai multi avocati, va pute pune la dispozitia clientului, o baza de date de unde acesta va putea alege, in functie de specializarea avocatului care sa se plieze pe speta in cauza. Daca solutia medierii , ca modalitate de rezolvare a spetei, nu va putea stisface nevoile si interesele clientului, acesta va putea, in mod logic, merge in fata judecatorului, alaturi de avocatul cunoscut in cadrul sedintei de mediere.
Nu ma voi opri niciodata din a arata clientilor dar si colegilor din piata conflictelor, ca ideea de competetie este cea care determina in mod neindoios plus valoarea in dreptul fiecarui actor care joaca un rol determinant inca de la geneza conflictului.

sursa :  http://mediatorbaiamare.wordpress.com


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu