Profesionalismul, respectul reciproc
si atitudinea “altruista“ fata de cetateanul aflat in fata unui
conflict, sunt caracteristicile minime pentru o buna functionare a
relatiei mediator-avocat, relatie uneori tensionata, datorata unei
insuficiente si inca prea putin clar exprimate in cadrul legilor care
reglementeaza, mai ales, momentul intersectarii pe piata conflictelor a
celor doua profesii liberale.
Mediatorul, prin prezenta lui relativ recenta la “bursa litigiilor”,
pare sa ameninte interesele financiare ale avocatului, atunci cand isi
fructifica avantajele conferite de lege, pentru a propune cetateanului,
adoptarea unei alte solutii decat cea clasica a procesului, in vederea
solutionarii litigiului in care este sau urmeaza a fi implicat. Mai
mult, chiar si atunci cand procesul este in desfasurare, Institutia
Medierii poate fi accesata de justitiabili ca modalitate de solutionare a
procesului. In ambele situatii, forta medierii, sustinuta de avantajele
si caracteristicile ei, pare sa convinga cetateanul-justitiabil sa se
indrepte spre mediator pentru a transa, negocia sau solutiona
diferendul.
Prioritate de grad zero: interesul clientului
Aceasta situatie nu este privita, momentan, cu ochi buni de avocat,
care isi vede in acest fel ciopartit venitul financiar, prin pierderea
clientului, care va prefera medierea, acolo unde rolul lui este mult mai
mic sau inexistent, in detrimentul procesului de judecata, unde,
evident, joaca rolul central, controland aproape in totalitate
beneficiile financiare obtinute in urma muncii prestate.
Asa par sa stea lucrurile la prima vedere, insa, daca ne aplecam
asupra problemei, cu siguranta vom identifica modalitati si solutii
capabile sa multumeasca mai ales clientul, in beneficiul si interesul
caruia trebuie sa lucreze ambii profesionisti, precum si satisfactiile
profesionale si nevoile financiare atat ale mediatorului cat si ale
avocatului.
Conform cutumei, inca nealterate, din societatea romaneasca, avocatul
va fi prima persoana careia cetateanul i se va adresa atunci cand va
avea de gand sa inceapa un proces in instantele de judecata. Avocatul il
asculta, acorda consultanta juridica, incasand onorariul stabilit, iar
daca este cazul, incheie cu clientul sau un contract de reprezentare
juridica stabilind un alt onorariu, necesar deschiderii si sustinerii
procesului in instanta.
Din punct de vedere juridic, in acest moment, are loc nasterea unui
contract de mandat cu reprezentare, avocatul asumandu-si doar obligatii
de diligenta, nu si de rezultat – vezi art. 2009 si urmatoarele din
Codul Civil. Ce inseamna acest lucru? Clientul, imputerniceste avocatul
sa-l reprezinte in instanta iar avocatul sa depuna toate eforturile si
priceperea profesionala pe care o stapaneste pentru a satisface nevoile
si interesele clientului. In consecinta, avocatul nu raspunde de
rezultatul procesului, evident, cel mai rau caz fiind cel in care
clientul “pierde” procesul.
Un avocat dedicat profesiei lui si in functie de complexitatea
cazului, poate apela la un mediator si impreuna cu acesta alaturi de
client, sa analizeze posibilitatea solutionarii conflictului pe cale
medierii. Daca acest lucru este posibil atat din punct de vedere juridic
cat si faptic, mediatorul va intra in rolul sau si va incerca
solutionarea spetei, repet, cu toate partile implicate prezente.
Toata lumea are de castigat
Nimeni nu pierde nimic, ba mai mult, toata lumea are de castigat, indiferent de rezultatul medierii.
In cazul succesului medierii, avocatul si-a incasat onorariul si a
depus toate diligentele pentru satisfacerea nevoilor si intereselor
clientului> partile, potential implicate intr-un viitor proces, au
ajuns la o intelegere capabila sa stinga conflictul inainte de a se
prezenta la proces, iar mediatorul va incasa onorariul pentru munca
prestata, direct de la partile implicate in mediere. Sigur, se poate
socoti in acest caz ca se va ingreuna sarcina financiara a clientului,
care desi a achitat onorariul avocatului, mai trebuie sa achite si
onorariul mediatorului. :i acest aspect este cu usurinta rezolvabil daca
este tratat cu responsabilitate si realism atat de mediator cat si de
avocat, in sensul ca avocatul fiecarei parti, neavand de sustinut un
proces in instanta, poate ceda mediatorului o parte din onorariul
incasat. Variantele rezolvarii financiare pot fi diverse, importanta
fiind doar atitudinea cu care este tratat presupul conflict de natura
financiara dintre mediator si avocat.
:i in cazul in care medierea nu poate fi realizata sau se soldeaza
din diferite motive cu un esec, toate partile vor puncta favorabil in
dreptul lor, in sensul ca avocatul si mediatorul vor fi multumiti de
exercitarea in mod impecabil a profesiei pe care o reprezinta, iar
clientul va sesiza acest lucru, apreciind favorabil posibilitatea ca in
viitor sa apeleze la serviciile unui avocat sau a unui mediator care a
dovedit ca urmareste in primul rand nevoile sale, in calitate de client.
Mai mult, clientul va dezvolta cu avocat sau, o relatie de incredere
mult mai buna pe parcursul procesul care urmeaza.
Mediatorii pot colabora foarte bine cu avocatii
In ultimii ani, Institutia Medierii a fost intens mediatizata cu
ajutorul tuturor mijloacelor de comunicare in masa, astfel incat un
numar foarte mare de potentiali justitiabili au luat act de existenta
ei. Cu pasi inceti dar siguri, optica cetatenilor cu privire la
traditionala modalitate de rezolvare a conflictelor – numesc aici,
procesul – , se “metamorfozeaza“ , astfel incat, daca la inceput veneau
in biroul mediatorului mai mult din curiozitate, acum sunt obligati de
prevederile legale in vigoare, in calitate de viitori potentiali
reclamanti intr-un proces, sa se informeze si sa ia in considerare
posibilitatea stingerii conflictului, apeland la Institutia Medierii.
Sigur, decizia le apartine in totalitate, iar vocile vadit tendentioase
care reclama aspectul descris mai sus ca constituind o ingradire a
dreptului de acces la justitie sunt ori partidice, ori insuficient
informate. Cu toate acestea, in acest moment, ei, clientii, sunt cei
care cantaresc cu atentie posibilitatile pe care le au, respectiv
modalitatea cea mai avantajoasa pe care o vor folosi, in momentul in
care decid sa abordeze litigiul.
Intalnim deseori, situatia in care, partea care este prezenta in
cadrul sedintei de mediere, doreste sa-si formeze o parere cat mai
apropiata de realitate in cazul inceperii procesului in instanta. Acest
lucru, nefiind la indemana mediatorului datorita incompatibilitatii
profesionale, va face apel la prezenta unui avocat, care sa-si exprime,
in mod avizat opinia.
:i in aceasta situatie, toata lumea are, din nou, de castigat.
Mediatorul, cunoscand mai multi avocati, va pute pune la dispozitia
clientului, o baza de date de unde acesta va putea alege, in functie de
specializarea avocatului care sa se plieze pe speta in cauza. Daca
solutia medierii , ca modalitate de rezolvare a spetei, nu va putea
stisface nevoile si interesele clientului, acesta va putea, in mod
logic, merge in fata judecatorului, alaturi de avocatul cunoscut in
cadrul sedintei de mediere.
Nu ma voi opri niciodata din a arata clientilor dar si colegilor din
piata conflictelor, ca ideea de competetie este cea care determina in
mod neindoios plus valoarea in dreptul fiecarui actor care joaca un rol
determinant inca de la geneza conflictului.
sursa : http://mediatorbaiamare.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu