Utile : Care sunt criteriile de care societatile comerciale trebuie sa tina cont cand isi aleg un instrument de plata

"Cand isi aleg un alt instrument de plata decat numerarul, firmele trebuie sa tina cont de minimum cinci criterii, care variaza de la data scadentei pana unele formalitati legale. Cu toate acestea, ele trebuie sa fie atente si la costuri si la riscurile fiecarui instrument de plata. De asemenea, firmele cu o cifra de afaceri de sub 100.000 de euro trebuie sa fie atente si la fluxul lor de numerar, atunci cand decid in ce mod sa-si plateasca partenerii de afaceri.

Tipurile de instrumente de plata pe care le au la dispozitie firmele sunt cecul (la purtator, barat, certificat si de calatorie), ordinul de plata, cambia, biletele la ordin, plata in avans, contul deschis, incasso-ul documentar si acreditivul documentar.
Radu Noslacan (foto 1, dreapta), associate la casa de avocatura Pachiu si Asociatii, spune ca, de regula, alegerea unui instrument de plata se face luand in considerare anumite necesitati sau imperative de ordin economic, precum rapiditatea cu care trebuie efectuate anumite plati, garantiile care insotesc plata, natura activitatii economice sau partenerul contractual implicat in mecanismul de plata.
"In functie de aceste necesitati si imperative economice, o societate comerciala va trebui sa tina cont, in principiu, de existenta sau (cvasi-)inexistenta unor formalitati legale care conditioneaza efectivitatea instrumentului de plata si de posibilitatea si conditiile in care instrumentul de plata ofera protectie juridica in caz de insolvabilitate sau incapacitate de plata a celor care pot fi chemati la plata in baza respectivului instrument de plata", detaliaza Radu Noslacan.
Irina Dobre (foto 2, stanga), trainee la Pachiu si Asociatii, spune ca un aspect practic deloc de neglijat in desfasurarea raporturilor comerciale si, mai ales daca este prima afacere incheiata cu respectiva societate, il reprezinta verificarea credibilitatii financiare si a seriozitatii persoanei emitente a titlului comercial de valoare.
"Mai precis, prin intermediul unei banci, se poate consulta baza de date denumita Centrala Incidentelor de Plati (CIP), un serviciu din cadrul BNR. CIP contine referinte negative cu privire la agentii economici si persoanele fizice din Romania care au produs incidente la plata cu cecuri, cambii si bilete la ordin pe o perioada de sapte ani de la data inscrierii. Prin consultarea CIP, se poate evita stabilirea de raporturi contractuale cu un partener neserios, mai ales in contextul in care recuperarea datoriilor reprezinta un proces costisitor din punct de vedere al banilor, timpului etc", adauga Irina Dobre.
Irina Dobre precizeaza ca, tinand cont de celeritatea cu care se desfasoara operatiunile comerciale, un aspect important in alegerea instrumentului de plata il constituie exigibilitatea sau, altfel spus, scadenta obligatiei de plata.
Cecul este un instrument de plata mai eficient decat cambia
Radu Noslacan mai spune ca, de exemplu, cambia, in prezent un instrument de plata considerat de multi depasit, presupune acceptarea din partea trasului, persoana care efectueaza plata catre beneficiar la ordinul celui care a emis cambia, pentru ca posesorul cambiei sa poata pretinde de la tras plata sumei indicate in cuprinsul cambiei.

"O astfel de formalitate face ca acest instrument de plata, cambia, sa fie nesigur pana la momentul indeplinirii formalitatii acceptarii, ceea ce nu este cazul cecului, care nu este supus acestei formalitati, dar a carui efectivitate este conditionata, totusi, de existenta disponibilului banesc corespunzator in contul celui care emite cecul", explica Radu Noslacan.
Irina Dobre completeaza ca, in functie de natura raporturilor, cecul reprezinta un instrument eficient, deoarece este platibil la momentul prezentarii sale la banca, spre deosebire de cambie, care are scadenta la vedere, foarte rar intalnita in practica.
"Plata prin bilet la ordin prezinta marele avantaj al faptului ca, indiferent de perioada cuprinsa intre emitere si scadenta, odata exigibil, biletul la ordin devine titlu executoriu", precizeaza Irina Dobre.
Riscurile instrumentelor de plata depind de natura lor
Vlad Gyergyai (foto 3, dreapta), associate la Pachiu si Asociatii, mentioneaza ca riscurile privind instrumentele alternative de plata precum cambia, biletul la ordin sau fila CEC difera in functie de natura acestora.
"Avand in vedere faptul ca sunt titluri comerciale de valoare tipice, care pot fi si titluri de credit, cambia si biletul la ordin prezinta riscuri similare. Spre deosebire de cambie si biletul la ordin, fila CEC prezinta anumite particularitati, deoarece nu este si un instrument de creditare, ci doar un instrument de plata. Cambia nu prezinta riscuri importante pentru tragator sau pentru beneficiar, avand in vedere faptul ca din punct de vedere juridic in momentul emiterii cambiei, tragatorul nu este eliberat de datorie, tragatorul fiind eliberat doar in situatia in care se prevede in mod expres ca, odata cu cambia, are loc o novatie prin care tragatorul este inlocuit cu persoana trasa. Astfel, in situatia in care trasul nu achita datoria mentionata in continutul cambiei, beneficiarul se poate intoarce impotriva tragatorului, emitentul cambiei fiind tinut in continuare sa execute obligatia initiala", explica Vlad Gyergyai.
Vlad Gyergyai subliniaza ca executarea obligatiei prevazuta in cambie poate fi garantata de terte persoane prin aval sau transmisa mai departe prin gir, posesorul cambiei putand sa se indrepte, in situatia in care, atat trasul, cat si tragatorul nu-si executa obligatia, impotriva avalistilor si/sau posesorilor anteriori ai cambiei.
"Utilizarea biletului la ordin este similara cu cea a cambiei, reglementarile cambiei fiind aplicabile si biletului la ordin, in masura in care acest fapt este posibil. Astfel, biletul la ordin prezinta aceleasi avantaje privind posibilitatea avalizarii sau valorificarii creantei, pe calea regresului impotriva emitentului sau persoanelolor care au transmis anterior biletul la ordin prin gir", adauga Vlad Gyergyai.
Vlad Gyergyai mai spune ca, deoarece fila CEC reprezinta doar un instrument de plata si nu poate fi folosita cu titlu de creditare, utilizarea ei prezinta anumite riscuri pentru emitent si o garantie in plus pentru beneficiar.
"Spre deosebire de cambie si bilet la ordin, pentru care emiterea acestora fara acoperire nu constituie infractiune, in cazul filei CEC emitentul trebuie sa se asigure ca in momentul eliberarii CEC-ului exista acoperirea necesara, in caz contrar emitentul savarsind infractiunea prevazuta de art. 84 din Legea 59/1934 sau infractiunea de inselaciune prevazuta de art. 215 vechiul Cod penal sau art. 244 noul Cod penal. In concluzie, biletul la ordin si cambia nu prezinta riscuri importante pentru parti, fiind recomandate pentru a fi utilizate in activitatea curenta a comerciantilor. Cu toate acestea, avand in vedere garantia acordata filei CEC, prin incriminarea penala a faptei de emitere a unei astfel de file fara acoperire, acest instrument de plata prezinta un plus de siguranta pentru beneficiar in ceea ce priveste valorificarea creantei sale", subliniaza Vlad Gyergyai.
Costurile suplimentare ale fiecarui instrument de plata
Irina Dobre mentioneaza ca, in cazul platii documentare prin incasso, costurile pentru vehicularea documentelor de la exportator la importator prin intermediul bancii pot varia substantial de la o banca la alta, motiv pentru care recomanda o consultare atenta a taxelor si comisioanelor fiecarei banci in parte.
"Cu toate ca pentru beneficiar, cecul reprezinta mai multa garantie, prin faptul ca tragatorul are disponibil in cont la momentul emiterii, putem considera ca securizarea respectivului disponibil aduce cu sine pentru tragator un cost suplimentar. Spre exemplu, in cazul unui comerciant cu probleme in mentinerea unui flux de numerar pozitiv, emiterea unui cec poate presupune o indisponibilizare, pana la data prezentarii cecului la plata, termen care poate sa varieze de la 8 la 15 zile, a sumei prevazute pe titlul cecului si poate duce chiar la o imposibilitate de executare a obligatiilor sale fata de alti debitori", explica Irina Dobre.
Firmele cu afaceri de sub 100.000 de euro ar trebui sa foloseasca ordinul de plata
Radu Noslacan recomanda firmelor cu venituri de sub 100.000 de euro sa foloseasca ordinul de plata, pornind de la premisa ca o societate comerciala cu o asemenea cifra de afaceri desfasoara activitati economice de dimensiuni restranse si are un numar limitat de parteneri contractuali.
"Aceasta se datoreaza faptului ca, in cazul acestui instrument de plata, institutia bancara verifica existenta in cont a disponibilului banesc corespunzator, acceptandu-l la plata doar in caz afirmativ, ceea ce face ca acest instrument sa nu implice riscuri majore. Recomand folosirea ponderata a cecurilor pentru efectuarea de plati, care, desi sunt mai la indemana, prezinta mai multe riscuri decat ordinul de plata pentru cel care efectueaza plata, avand in vedere ca emitentul unui cec este contrans sa asigure existenta disponibilului banesc prin instituirea unor sanctiuni de natura penala, ceea ce se poate dovedi dificil in situatia unei societati comerciale cu o cifra de afaceri de sub 100.000 de euro, care, de regula, intampina dificultati in pastrarea unui anumit nivel al fluxului de numerar", explica Radu Noslacan.
Totusi, Radu Noslacan precizeaza ca ii este dificil sa recomande folosirea unui anumit tip de instrument de plata pornind doar de la cifra de afaceri a unei societati comerciale, deoarece alegerea unui instrument de plata depinde de specificul activitatii unei societati comerciale (obiectul de activitate), de partenerii contractuali ai acesteia (persoane fizice, persoane juridice, entitati romane sau straine) si chiar de la o situatie sau conjunctura la alta (de exemplu, urgenta platii)."

sursa : www.avocatnet.ro
 http://harta.avocatnet.ro/index.php/articol/53

Utile : Tabloul notarilor publici pentru anul 2014

"Tabloul notarilor publici pe anul 2014 la data de 29 ianuarie 2014 a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 102 bis, din data de 11 februarie 2014, cand a intrat in vigoare.

Astfel, acest tablou cuprinde:

• lista notatilor publici, in ordine alfabetica; aceasta cuprinde un numar de 2421 de notari, fiind destinat exclusiv persoanelor juridice;
• lista notarilor in functie de forma de forma de organizare; pe aceasta se gasesc 1927 de numere, fiind destinata exclusiv persoanelor fizice.

Listele notarilor asa cum au fost publicate astazi pot fi achizitionate de la Monitorul Oficial, deoarece au fost publicate intr-o sectiune suplimentara a unui Monitor, respectiv 102 bis.
Toti notarii publici din Romania fac parte din Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania (UNPR), care cuprinde 15 Camere ale Notarilor Publici, organizate dupa circumscriptia Curtilor de Apel, elementul structural de baza fiind biroul notarului public, conform acestei uniuni.
In plus, notarul public isi exercita functia intr-un birou notarial, iar formele de exercitare a acestei functii sunt biroul individual si societate profesionala.
De asemenea, de la inceputul acestui an, registrele nationale notariale pot fi consultate online, printr-un portal lansat de UNNPR.
Astfel, notarii publici au acces online la registrele notariale electronice administrate de catre Uniune prin Centrul National de Administrare a Registrelor Nationale Notariale(CNARNN-INFONOT), conform unui comunicat de presa al UNNPR, emis la sfarsitul lunii noiembrie 2013. "

Puteti verifica notarii care se afla in activitate pe site-ul www.uniuneanotarilor.ro, la sectiunea "cautare notar" sau accesand acest link http://www.uniuneanotarilor.ro/?p=2.2.3&lang=ro

sursa articolului : www.avocatnet.ro

Utile : Tabloul evaluatorilor autorizati pentru anul 2014

  " Desi exista pe piata de mai mult timp, pentru prima data, profesia de evaluator autorizat a fost instituita prin OG nr. 24/2011, care a intrat in vigoare pe 5 septembrie 2011. Conform acestui act normativ, evaluarea reprezinta activitatea de estimare a valorii, materializata intr-un inscris, numit raport de evaluare, realizata in conformitate cu standardele specifice acestei activitati si cu deontologia profesionala, de un evaluator autorizat. Rapoartele de evaluare se elaboreaza la solicitarea oricarei persoane fizice sau juridice, de drept public sau privat.
De asemenea, potrivit acestei OG, evaluatorii autorizati vor face parte dintr-o Asociatie Nationala a Evaluatorilor Autorizati din Romania, organism care organizeaza, coordoneaza si autorizeaza desfasurarea activitatii de evaluator autorizat in Romania.
Activitatea de evaluare poate fi desfasurata numai de persoanele care au calitatea de evaluator autorizat, inscrise in Tabloul Asociatiei si care dovedesc aceasta calitate cu legitimatia de membru sau autorizatia valabila la data evaluarii.
Mai mult, OG nr. 24/2011 prevede ca evaluatorii autorizati, membri ai Uniunii desfasoara, in principal, urmatoarele activitati:

• evaluari de bunuri imobile;
• evaluari de intreprinderi;
• evaluari de bunuri mobile;
• evaluari de actiuni si alte instrumente financiare;
• evaluari de fond de comert si alte active necorporale;
• verificari de rapoarte de evaluare.

Potrivit reglementarilor cuprinse in HG nr. 352/2012, care a intrat in vigoare la 26 aprilie 2012, calitatea de membru al ANEVAR se probeaza cu: legitimatia de membru si parafa in cazul membrilor titulari si acreditati, autorizatia in cazul membrilor corporativi, diploma in cazul membrilor de onoare si legitimatia de membru in cazul membrilor stagiari.
Mai exact, legitimatiile de membru si parafele se pun la dispozitia membrilor titulari la inceputul fiecarui an, cu conditia achitarii cotizatiei si a politei de asigurare profesionala aferente anului pentru care sunt valabile legitimatiile si parafele.
De asemenea, legitimatiile de membru se vizeaza anual sau pot fi eliberate cu valabilitate anuala. In plus, parafele, eliberate anual, contin numele si prenumele evaluatorului, anul valabilitatii, numarul de legitimatie precum si specializarile pentru care titularul parafei are calificarea necesara.
Atentie! Membrii inactivi si membrii suspendati ai ANEVAR nu primesc insemnele mentionate pe perioada inactivitatii sau suspendarii. In cazul in care un membru titular este suspendat sau declarat inactiv are obligatia de a preda insemnele mentionate in 30 de zile de la momentul in care intervine cauza de inactivitate sau de suspendare, iar in cazul nepredarii insemnelor, acestea se anuleaza."

Tabloul poate fi consultat accesand acest link http://nou.anevar.ro/pagini/tabloul-asociatiei
sursa articolului : www.avocatnet.ro

Medierea in domeniul dreptului penal

În cazul proceselor penale, în cauzele în care legea permite împăcarea părţilor, persoanele aflate în conflict pot apela la propria lor rezolvare a disputei, atât anterior, cât şi ulterior declanşării unui litigiu pe rolul organelor de cercetare sau urmărire penală. În cazul în care conflictul a fost soluţionat pe calea medierii, instanţele sau organele de cercetare penală vor lua act de această voinţă a părţilor, pronunţând o soluţie corespunzătoare cu dorinţa acestora.
Dispozitiile din lege se aplică cu precădere în cauzele penale care privesc infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. Nici în restul cauzelor penale medierea nu este exclusă, putându-se soluţiona pe această cale o multitudine de aspecte survenite în cadrul procesului penal (cel mai bun exemplu este cel referitor la soluţionarea acţiunii civile în cadrul procesului penal, acest lucru se poate realiza în orice fel de cauză penală prin mediere).

Codul penal  prevede că acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vatamate în cazul următoarelor infracţiuni: lovirea sau alte violenţe; vătămarea corporală; vătămarea corporală din culpă – ; violarea de domiciliu ; violarea secretului corespondenţei; divulgarea secretului profesional ; violul; furtul pedepsit la plângerea prealabilă ; abuzul de încredere; gestiunea frauduloasă ; distrugerea; abandonul de familie ; nerespecta-rea măsurilor privind încredinţarea minorilor ; tulburarea folosinţei locuinţei.

În funcţie de momentul apelării la mediere, distingem 3 situaţii:

a) în situaţia în care procedura de mediere se desfăşoară înaintea începerii procesului penal şi aceasta se închide prin împăcarea părţilor, persoana vătămată nu mai poate sesiza, pentru aceeaşi faptă, organul de urmărire penală sau, după caz, instanţa de judecată.

b) în situaţia în care procedura de mediere a fost declanşată în termenul prevăzut de lege pentru intro-ducerea plângerii prealabile, acest termen se suspendă pe perioada desfăşurării medierii. Dacă părţile aflate în conflict nu s-au împăcat, persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în acelaşi termen, care îşi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.

c) în cazul în care medierea se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se suspendă, ca urmare a prezentării de către părţi a contractului de mediere.
Suspendarea durează până la momentul când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevăzute de Legea nr. 192/2006 cu modificările şi completările ulterioare, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere. Procesul penal se reia din oficiu, imediat după primirea copiei după Procesul-verbal de închidere a procedurii de mediere, pe care mediatorul are obligaţia să-l comu-nice organului judiciar, prin care se constată că părţile nu s-au împăcat, sau, dacă acesta nu se comunică

Medierea in cazul litigiilor de munca

La art. 3 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, regăsim definiţia conflictelor de muncă, în sensul că acestea sunt conflictele dintre salariaţi şi unităţile la care sunt încadraţi, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă.

Conflictele de muncă se împart în două categorii:
– colective, spre exemplu un conflict între un grup de angajaţi şi angajator;
– individuale, de pildă un conflict între indivizi la locul de muncă. Acest conflict se poate desfăşura între conducere şi un angajat sau între doi angajaţi.

De asemenea, conflictele de muncă se clasifică în conflicte de interese şi conflicte de drepturi, definiţiile acestora fiind regăsite la art. 4 si 5 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, cu modificările şi completările ulterioare.

Sunt conflicte de drepturi următoarele:
a) conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;
b) conflictele în legătură cu executarea contractelor colective de muncă.
Sunt, de asemenea, considerate conflicte de drepturi următoarele:
a) conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite prin contractul individual de muncă;
b) conflictele în legătură cu constatarea nulităţii contractelor individuale sau colective de muncă ori a unor clauze ale acestora;
c) conflictele în legătură cu constatarea încetării aplicării contractelor colective de muncă.

Nu sunt considerate conflicte de drepturi, în sensul acestei legi, conflictele dintre unităţile şi persoanele care prestează diferite activităţi acestora, în temeiul altor contracte decât contractul individ-ual de muncă.

Orice conflict de muncă ce intervine între salariaţi şi unităţi în legătură cu începerea, desfăş-
urarea şi încheierea negocierilor colective reprezintă conflict de interese. Conflictele de interese pot fi declanşate în următoarele situaţii:
a) unitatea refuză să înceapă negocierea unui contract colectiv de muncă, în condiţiile în care nu are încheiat un contract colectiv de muncă sau contractul colectiv de muncă anterior a încetat;
b) unitatea nu acceptă revendicările formulate de salariaţi;
c) unitatea refuză nejustificat semnarea contractului colectiv de muncă, cu toate că negocier-ile au fost definitivate;
d) unitatea nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege de a începe negocierile anuale ob-ligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă;
e) în caz de divergenţă la negocierea anuală obligatorie privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă.

Nu pot constitui obiect al conflictelor de interese revendicările salariaţilor pentru a căror rezolvare este necesară adoptarea unei legi sau a altui act normativ.

Procedura soluţionării amiabile a conflictelor dintre angajatori şi salariaţi este prevazută în art. 3 al Legii nr. 168/1999, precum şi în art. 76 din acelaşi act normativ. De asemenea, art. 26 din Legea nr. 168/1999 precizează că în cazul în care conflictul de interese nu a fost soluţionat ca urmare a concilierii organizate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, părţile pot hotărî, prin consens, iniţierea proce-durii de mediere. Apreciem că legiuitorul a prevăzut în mod clar necesitatea prezenţei mediatorului atât
în conflictele de drepturi, cât şi în cele de interese, însă fără a se încălca competenţele organelor abili-tate expres pentru soluţionarea conflictelor de interese .

Medierea in domeniul dreptului comercial

În domeniul comercial se recurge frecvent la mediere, în primul rând motivat de faptul că toate costurile pe care le implică o astfel de procedură sunt reduse în comparaţie cu cele ocazionate de calea litigioasă. De asemenea, confidenţialitatea, precum şi păstrarea sau consolidarea relaţiilor de afaceri constituie alte argumente pentru care medierea înregistrează un real succes în cadrul de afaceri românesc actual.
Astfel, în acest domeniu, menţionăm că medierea poate interveni în cazul conflictelor care se nasc în legătură cu executarea, interpretarea şi rezilierea contractelor comerciale, spre exemplu:
- modalitatea concretă de aducere la îndeplinire a obligaţiilor asumate prin contract;
- eşalonarea la plată a unei datorii comerciale;
- modul în care poate înceta un contract comercial în cazul în care contractul nu conţine o clau-ză de denunţare unilaterală;
- stingerea anumitor obligaţii asumate prin contract etc.

De asemenea, în cazul disputelor intervenite în domeniul comerţului electronic, medierea se poate aplica în special în cazul magazinelor de comerţ electronic care au înregistrat conflicte cu clienţii în legătură cu comenzile derulate pentru livrarea diverselor produse. Apreciem că în acest domeniu al comerţului electronic, medierea poate interveni în special în cazul clienţilor fideli, de business, care au anumite nemulţumiri legate de produsele livrate în urma comenzilor on-line.

Medierea in dreptul familiei

Medierea familială poate fi aplicată în orice litigiu existent între membrii aceleiaşi familii între care există legături de sânge sau rezultate prin căsătorie, precum şi a celor între care există sau au existat legături de familie. Medierea poate fi considerată o metodă adecvată ce permite părintilor să organizeze, să reorganizeze custodia si dreptul la vizită şi/sau să rezolve neînţelegerile apărute ulterior hotărârilor care privesc aceste chestiuni. Conform dispoziţiilor legale, se poate apela la medierea familială înainte de începerea procesului de divorţ, în timpul divorţului sau după divorţ în cazul în care este necesară revizuirea înţelegerilor precedente.
În cazul medierilor în care sunt implicaţi copii, trebuie ca mediatorul să aibă în vedere în primul rând interesul superior al copilului, ceea ce implică şi dreptul acestuia la protecţie. Reţeaua europeană a mediatorilor, creată în 1997, urmăreşte aplicarea Convenţiei privind Drepturile Copilului în Europa – document adoptat în anul 1989 de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite. Aceasta are ca scop definirea drepturilor copilului la scară mondială şi reia o serie de drepturi enunţate prin Declaraţia universală a drepturilor omului, subliniază anumite drepturi menţionate de aceasta şi adaugă drepturi specifice.

De asemenea, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene reuneşte, într-un singur text concis,
esenţa textelor europene în domeniul drepturilor fundamentale. Intrarea in vigoare a Tratatului de la
Lisabona, a cărui anexă este Carta, conferă acesteia caracter obligatoriu, iar articolul 24 al Cartei intitulat
“Drepturile copilului”, plasează copilul în centrul preocupărilor sale.
Aşadar, în acest caz, mediatorul trebuie să aiba în vedere următoarele:
rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al copilului;
 încurajarea parinţilor de a se concentra în primul rând asupra nevoilor copilului;
asumarea responsabilităţii părinteşti, separaţia în fapt, sau divorţul să nu împieteze asupra
creşterii şi dezvoltării copilului (art. 65 din Legea nr. 192/2006, cu modificarile si completarile ulterioare).

Subiecţii care se pot adresa medierii familiale sunt:
• Soţii în divorţ
• Părinţii
• Părinţii şi copiii lor (adulţi)
• Bunicii
• Alţi membri ai familiei cu care comunicarea este dificilă

În marea majoritate a cazurilor, medierea familială se adresează persoanelor a căror căsnicie a
luat sfârşit în fapt. În cazul disputelor în care sunt implicaţi copii, precizăm că mediatorul trebuie să
identifice nevoile copilului, ceea ce se poate realiza doar dacă copilul se simte în siguranţă în prezenţa
mediatorului şi poate discuta deschis cu acesta.

Cel mai des întâlnite dispute privesc:
• Continuarea căsătoriei
• Împărţirea bunurilor mobile şi imobile în cazul divorţului
• Comunicarea dintre soţi/părinţi - copii
• Exerciţiul drepturilor părinteşti
• Contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor
• Stabilirea domiciliului copiilor
• Educaţia copiilor
• Relaţia dintre bunici şi nepoţi
• Comunicarea între diverşi membri ai familiei
• Plata datoriilor
• Testamente
• Îngrijirea persoanelor în vârstă sau a persoanelor cu afecţiuni majore
• Pensia
• Orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturile de care
ei pot dispune, potrivit legii (art. 64 alin. 1 din Legea nr. 192/2006, cu modificările şi
completările ulterioare).

Scopul medierii familiale:
• Restabilirea sau îmbunătăţirea comunicării dintre membrii familiei şi păstrarea relaţiilor
(între părinţi şi copii) sau reducerea proporţiilor conflictului dintre părţi;
• Încheierea unor acorduri referitoare la încredinţarea copilului şi dreptul de vizită;
• Soluţionarea problemelor financiare şi materiale cauzate de separare sau divorţ: reduce-rea costurilor economice şi sociale pe care le implică astfel de litigii;
• Protejarea interesului superior al copilului;
• Realizarea unui acord durabil in timp

Violenţa în familie
Violenţa în familie reprezintă orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material. Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale. Amplu prin proporţie, răspândire geografică şi cu-prindere socială, acest fenomen reflectă o încălcare flagrantă a dreptului la viaţă şi integritate fizică şi psihică, consacrat în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (art. 3), precum şi în alte acte interna-ţionale şi legi interne.
Persoanele desemnate de autorităţile publice pentru instrumentarea cazurilor de violenţă în familie au atribuţii de luare a măsurilor de prevenire şi combatere a violenţei în familie, printre aceste măsuri aflându-se şi îndrumarea părţilor aflate în conflict în vederea medierii, solicitarea de informaţii cu privire la rezultatul medierii, instrumentarea cazului împreună cu asistentul familial s.a

O persoană care este victimă a violenţei în familie poate apela la următoarele căi de soluţionare a acestei probleme:
 Primirea în adăposturi - primirea victimelor în adăpost se face numai în cazuri de urgenţă, cu aprobarea scrisă a asistentului familial atunci când izolarea victimei de agresor se impune ca măsura de protecţie. Persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul în incinta adăpostului unde se găsesc victimele.
 Introducerea unei plângeri penale împotriva făptuitorului
 Medierea - cazurile de violenţă în familie pot fi supuse medierii la cererea părţilor.

Medierea nu împiedică desfăşurarea procesului penal sau aplicarea dispoziţiilor legale.

Ce fel de conflicte pot fi mediate ?

Medierea poate fi utilizată în rezolvarea unei arii largi de conflicte:

Drept civil
Grăniţuiri, Revendicări, Pretenţii, Evacuări, Obligaţii de a face, Partaje, Raporturi locative, etc.

Dreptul familiei
Divorţuri, Partaje bunuri comune, Încredinţări minori, etc.

Dreptul penal
Plângeri prealabile

Dreptul comercial
Somaţii de plata, Pretenţii etc.

Litigii de muncă
Drepturi băneşti, Desfacerea Contractului Individual de Muncă etc.

Care este rolul mediatorului ?

Misiunea mediatorului este definta de Codul de etica si deontologie profesionala a mediatorilor, elaborat de catre Consiliul de Mediere, asfel:

”Intr-o societate intemeiata pe respect fata de justitie mediatorul indeplineste un rol eminent. Intr-un stat de drept, mediatorul are sarcina de a incerca solutionarea conflictelor pe cale amiabila, in conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate. Mediatorul nu are si nu poate avea o obligatie de rezultat, ci doar de prudenta si diligenta. Solutionarea conflictului depinde exclusiv de acordul partilor, misiunea principala a mediatorului fiind aceea de a depune toate eforturile de care este capabil si priceperea pe care o are pentru a sprijini partile sa ajunga la un acord.”

Mediatorul este persoana  special instruita, autorizata in conditiile legii 192/2006 cu modificarile si completarile ulterioare, competenta sa faciliteze comunicarea dintre parti.

Mediatorul ajuta partile in negocierea unei solutii reciproc avantajoase pentru ele. Mediatorul faciliteaza comunicarea si negocierea partilor in demersul de a gasi o solutie acceptabila reciproc avantajoasa.

Mediatorul conduce procesul de mediere in mod nepartinitor si asigura un permanent echilibru intre parti.

Mediatorul trebuie sa fie in permanenta impartial si trebuie sa se angajeze spre a servi intereselor tuturor partilor, intr-un mod echitabil.
Inainte de a-si incepe medierea sau pe parcursul procedurii, mediatorul trebuie sa divulge toate circumstantele care sunt de natura sa ii afecteze neutralitatea si impartialitatea sau sa antreneze un conflict de interese sau care sunt susceptibile sa fie considerate ca atare.
 Impartialitatea mediatorului  garanteaza ca nici una dintre parti nu poate sa fie favorizata/ defavorizata in timpul procesului de mediere.

Mediatorul are o pozitie echidistanta fata de parti si nu doreste ca o parte sau alta sa castige, nu se erijeaza in aparatorul niciuneia dintre parti, neavand rol de avocat.

Mediatorul are obligatia legala de a pastra confidentialitatea informatiilor de care ia cunostinta in timpul procedurii.

Ce este medierea ?

Medierea reprezintă o modalitate alternativa de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor. Medierea se bazeaza pe increderea pe care partile o acorda mediatorului, ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre ele si sa le sprijine pentru solutionarea conflictului, prin obtinerea unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile.”       Ce se intampla in timpul medierii?          Rolul mediatorilor este acela de a va facilita negocierea dintre parti si de a va sprijinii in solutionarea conflictului. Ei va ajuta sa vorbiti deschis despre conflictul dumneavoastra si sa gasiti o solutie reciproc convenabila, eficienta si durabila care sa satisfaca toate partile. Mediatorii au obligatia de a va  explica din faza primara procedura de mediere si de a raspunde la intrebarile puse de dumneavoastra.    Dupa care, fiecare participant la procedura de mediere are oportunitatea de a-si expune cazul fara a fi intrerupt. Mediatorii nu decid cu privire la cine are dreptate, nu judeca ce s-a intamplat si nu cauta vinovati. Ei ajuta participantii sa discute deschis despre problemele lor si sa-si identifice solutii viabile, eficiente, durabile. In final, mediatorii vor ajuta partile sa redacteze un acord cu privire la intelegerile la care au ajuns. De ce sa alegeti medierea?       • Medierea are sens In cadrul unui proces, solutia este impusa partilor de catre un judecator dupa administrarea probatoriului in cauza. Mediatorul nu poate sa impuna nimic partilor, ele avand de decis daca si in ce conditii este avantajoasa pentru ele o solutie amiabila. In timpul medierii, partile in conflict detin controlul. Partile in conflict iau decizii. Mediatorii nu isi impun propriile pareri sau solutii.  • Medierea este voluntara Participantii participa la medierea doar daca doresc si pot incheia medierea in orice moment.    • Medierea este confidentiala Sala in care are loc sedinta de mediere si sala in care se desfasoara un proces au putine lucruri in comun: problemele partilor nu ajung la cunostinta altor persoane intrucat medierea este confidentiala. In sala de judecata domneste formalismul, trebuiesc respectate anumite reguli procedurale stricte, cuvantul se ia intr-o anumita ordine samd. La mediere focalizarea are loc pe vointa si interesul partilor. La sedinta de mediere este permisa doar prezenta partilor si a persoanelor agreate de acestea. Sesiunile de mediere nu sunt publice si nu poate fi dezvaluit nimic din ceea ce se spune in timpul medierii. Notitele pe care mediatorul le ia in timpul discutiilor, sunt distruse in prezenta partilor la finalul procedurii de medierii.   • Medierea este rapida si convenabila - economiseste timp, bani si nervi Medierile pot fi programate in cateva zile de la solicitare. Fixarea datei si a orei la care are loc sedinta de mediere este stabilita de parti in functie de agenda acestora. In instanta, termenele de judecata sunt impuse si nu tin cont de programul partilor. Sedinta de mediere poate fi reprogramata in cazul in care partile solicita acest lucru. O sedinta de mediere poate sa fie programata la fel de usor ca orice alt tip de intalnire (de afaceri sau personala). Nu exista limita de timp pentru sedinta de mediere; majoritatea medierilor se finalizeaza dupa o singura intalnire, durata medierii putand sa oscileze intre cateva zeci de minute si cateva ore. Medierile se pot solda si cu intelegeri partiale situatie in care este posibila programarea unei alte sedinte de mediere la o data ulterioara. In acest fel, poate fi economisit timp, bani si nervi pentru stingerea conflictului.   • Partile din conflict nu sunt adversari Prezenta partilor la mediator denota dorinta acestora de a incerca variante alternative de solutionare a neintelegerilor. In timpul medierii, partile se concentreaza impreuna spre o solutie unanim acceptata.        • Medierea presupune respect Procedura de mediere se desfasoara in conditii de respect reciproc. Medierea ajuta oamenii sa isi pastreze si sa isi continue relatiile bune din trecut.        • Medierea functioneaza Chiar daca ati incercat sa va rezolvati disputa si nu ati avut succes, incercati medierea. Mediera a ajutat in rezolvarea multor dispute dificile. Cine sunt mediatorii? Mediatorii au o pregatire speciala in domeniu, fiind recunoscuti de Ministerul Justitiei. Scopul acestora este acela de a facilita comunicarea dintre partile aflate in conflict.