duminică, 1 iunie 2014

Noutăţi aduse de Codul Penal privind infracţiunile ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private şi posibilitatea rezolvării lor prin mediere (II)

ShareInfracţiunile ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private pot fi găsite în noul Cod Penal (NCP) în Partea Specială, Titlul I, Cap. IX, art. 224-227, acestea fiind următoarele:  Violarea de domiciliu (art. 224), Violarea sediului profesional (art. 225), Violarea vieţii private (art. 226) şi Divulgarea secretului profesional (art. 227).

Pe lângă incriminarea tradiţională a infracţiunii de violare de domiciliu (asupra căreia nu vom insista în prezentul articol, întrucât aceasta îşi păstrează aproape în totalitate conţinutul constitutiv din vechiul Cod Penal), au fost consacrate câteva infracţiuni noi (violarea de domiciliu şi violarea vieţii private), menite să acopere un vid de reglementare şi să ofere un răspuns la noile forme de lezare sau periclitare a valorilor sociale care formează obiectul Capitolului IX din NCP. De asemenea, infracţiunea de divulgare a secretului profesional a fost reformulată de către legiuitor.

Aşadar, în acest articol (format din două părţi) ne-am propus să prezentăm noutăţile în materia infracţiunilor ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private. Mai concret, să prezentăm câteva aspecte legate de violarea sediului profesional, violarea vieţii private şi divulgarea secretului profesional. De asemenea, vom prezenta şi modul în care infracţiunile ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private (în unele cazuri) pot fi soluţionate pe calea medierii.

Notă: Din prima parte a subiectului puteţi afla informaţii despre violarea sediului profesional şi violarea vieţii private. Prima parte este AICI.
III) Infracţiunea de divulgare a secretului profesional
Aşa cum s-a arătat şi în expunerea de motive a NCP, infracţiunea de divulgare a secretului profesional a fost reformulată, ea având pe viitor incidenţă doar cu privire la elemente de care cel ţinut să păstreze secretul a luat cunoştinţă cu consimţământul persoanei vizate de aceste date, fie că i-au fost încredinţare nemijlocit (spre exemplu, confesiunea făcută preotului, datele încredinţate avocatului de către client etc.), fie că le-a constatat în virtutea profesiei sau funcţiei, cu consimţământul celui în cauză (aşa cum se întâmplă în cazul medicului care efectuează investigaţii privind starea de sănătate a pacientului).

Divulgarea datelor de altă natură (informaţii nepublice, secrete de serviciu etc.) face obiectul unor incriminări distincte, în capitolul privitor la infracţiunile de serviciu.

Potrivit art. 227 alin. 1 din NCP, constituie infracţiunea de divulgare a secretului profesional divulgarea, fără drept, a unor date sau informaţii privind viaţa privată a unei persoane, de natură să aducă un prejudiciu unei persoane, de către acela care a luat cunoştinţă despre acestea în virtutea profesiei ori funcţiei şi care are obligaţia păstrării confidenţialităţii cu privire la aceste date. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la trei ani sau cu amendă.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
IV) Posibilitatea soluţionării litigiilor referitoare la infracţiunile ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private prin mediere
Având în vedere că pentru violarea sediului profesional, violarea vieţii private (alin 1 şi 2 din art. 226 NCP) şi divulgarea secretului profesional (inclusiv pentru infracţiunea de violare de domiciliu) NCP prevede că acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, aceste infracţiuni fac parte din categoria infracţiunilor pentru care se poate face o mediere în vederea înţelegerii şi retragerii plângerii penale prealabile deja depuse, sau înţelegerii şi renunţării la depunerea unei plângeri penale prealabile (în faza de urmărire penală/inainte de faza de urmărire penală ).

Dacă acordul de mediere intervine în faza de judecată, inculpatul va fi achitat şi se va lua act de acordul de mediere care poate fi pus astfel în executare.

În acest sens, trebuie avute în vedere prevederile art. 56 alin. 1 lit. a din Legea nr. 192/2006, care arată că „procedura de mediere se închide, după caz (…) prin încheierea unei înţelegeri între părţi în urma soluţionării conflictului.

În cazul în care procedura de mediere se desfăşoară înaintea începerii procesului penal şi aceasta se închide prin soluţionarea conflictului şi încheierea unei înţelegeri, potrivit art. 56 alin. 1 lit. a din Legea nr. 192/2006, prin derogare de la dispoziţiile art. 157 alin. 3 din NCP, fapta nu va atrage răspunderea penală pentru făptuitorul cu privire la care conflictul s-a încheiat prin mediere.

Termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile* se suspendă pe durata desfăşurării medierii. Dacă părţile aflate în conflict nu au încheiat o înţelegere, potrivit art. 56 alin. 1 lit. a  din Legea nr. 192/2006, persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în acelaşi termen, care îşi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.

În cazul în care conflictul a fost dedus judecăţii, soluţionarea acestuia prin mediere poate avea loc din iniţiativa părţilor sau la propunerea oricăreia dintre acestea ori la recomandarea instanţei, cu privire la drepturi asupra cărora părţile pot dispune potrivit legii. Medierea poate avea ca obiect soluţionarea în tot sau în parte a litigiului.

În cazul în care medierea cu privire la latura penală a cauzei se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se poate suspenda, în temeiul prezentării de către părţi a contractului de mediere.

Suspendarea durează până când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevăzute de lege, dar nu mai mult de trei luni de la data la care a fost dispusă (art. 70 alin. 2 din Legea nr. 192/2006).

Reţinem că procesul penal se reia din oficiu imediat după primirea procesului-verbal prin care se constată că nu s-a încheiat înţelegerea potrivit art. 56 alin. 1 lit. a  din Legea nr. 192/2006 sau, dacă acesta nu se comunică, la expirarea termenului prevăzut la art. 70 alin. 2 din Legea nr. 192/2006.

Pentru soluţionarea acţiunii penale ori a acţiunii civile în baza acordului încheiat ca rezultat al medierii, mediatorul este obligat să transmită organului judiciar acordul de mediere şi procesul-verbal de încheiere a medierii în original şi în format electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere sau doar procesul-verbal de încheiere a medierii în situaţiile prevăzute la art. 56 alin. 1 lit. b şi c din Legea nr. 192/2006**.

De asemenea, la închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat, în toate cazurile, să transmită instanţei de judecată competente acordul de mediere şi procesul-verbal de încheiere a medierii în original şi în format electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere sau doar procesul-verbal de încheiere a medierii în situaţiile prevăzute la art. 56 alin. 1 lit. b şi c din Legea nr. 192/2006.

* Notă: Termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile este, în principiu, trei luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei.

** Notă: Potrivit art. 56 alin. 1 lit. b şi c din Legea nr. 192/2006, procedura de mediere se închide, după caz, (…):
b) prin constatarea de către mediator a eşuării medierii;
c) prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părţi.
 
sursa : www.legestart.ro

Noutăţi aduse de Codul Penal privind infracţiunile ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private şi posibilitatea rezolvării lor prin mediere (I)


ShInfracţiunile ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private pot fi găsite în noul Cod Penal (NCP) în Partea Specială, Titlul I, Cap. IX, art. 224-227, acestea fiind următoarele: violarea de domiciliu (art. 224), violarea sediului profesional (art. 225), violarea vieţii private (art. 226) şi divulgarea secretului profesional (art. 227).

Pe lângă incriminarea tradiţională a infracţiunii de violare de domiciliu (asupra căreia nu vom insista în prezentul articol, întrucât aceasta îşi păstrează aproape în totalitate conţinutul constitutiv din vechiul Cod Penal), au fost consacrate câteva infracţiuni noi (violarea de domiciliu şi violarea vieţii private), menite să acopere un vid de reglementare şi să ofere un răspuns la noile forme de lezare sau periclitare a valorilor sociale care formează obiectul Capitolului IX din NCP. De asemenea, infracţiunea de divulgare a secretului profesional a fost reformulată de către legiuitor.

Aşadar, în acest articol (format din două părţi) ne-am propus să prezentăm noutăţile în materia infracţiunilor ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private. Mai concret, să prezentăm câteva aspecte legate de violarea sediului profesional, violarea vieţii private şi divulgarea secretului profesional. De asemenea, vom prezenta şi modul în care infracţiunile ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private (în unele cazuri) pot fi soluţionate pe calea medierii.
I) Infracţiunea de violare a sediului profesional
Aşa cum s-a arătat şi în expunerea de motive a NCP, violarea sediului profesional a fost incriminată ca faptă distinctă având în vedere că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi sediul persoanei juridice sau sediul profesional al persoanei fizice beneficiază de protecţia conferită de art. 8 din Convenţie.

De altfel, reţinem faptul că incriminarea respectivă se regăseşte în majoritatea legislaţiilor (art. 191 C. pen. portughez, art. 203 C. pen spaniol, § 123 C. pen. german, § 109 C. pen. austriac, § 6 cap. 4 C. pen. suedez, § 355 C. pen. norvegian), iar acolo unde nu se regăseşte explicit s-a ajuns la sancţionarea acestei fapte prin interpretarea extensivă a textului referitor la violarea de domiciliu.

Potrivit art. 225 alin. 1 din NCP, constituie infracţiunea de violare a sediului profesional pătrunderea fără drept, în orice mod, în oricare dintre sediile unde o persoană juridică sau fizică îşi desfăşoară activitatea profesională ori refuzul de a le părăsi la cererea persoanei îndreptăţite. Infracţiunea se pedepseşte  cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă.

În cazul în care fapta este săvârşită de o persoană înarmată, în timpul nopţii ori prin folosire de calităţi mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la şase luni la trei ani sau amenda (art. 225 alin. 2 din NCP).

Reţinem că, în cazul infracţiunii de violare a sediului profesional, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Pentru existenţa infracţiunii nu ne interesează dacă sediul respectiv este unul principal sau este o sucursală, agenţie sau punct de lucru.

De asemenea, apreciem că nu are importanţă dacă sediul respectiv este proprietatea subiectului pasiv al infractiunii, este suficient doar ca acesta să îşi desfăşoare activitatea în  sediul respectiv, acesta putând fi orice imobil.
II) Infracţiunea de violare a vieţii private
O altă incriminare nouă în NCP este violarea secretului vieţii private (art. 225), reglementare ce a fost necesară pentru a întregi cadrul protecţiei penale a valorilor garantate de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale şi nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

Reţinem că reglementarea  prevăzută la art. 226 din NCP îşi găseşte corespondent în majoritatea codurilor penale europene actuale (art. 226-1 C. pen. francez, art. 197 C. pen. spaniol, art. 192 C. pen. portughez, art. 615bis C. pen. italian, art. 179bis-179quinuies C. pen. elveţian, cap. 24 secţ. 5-8 C. pen. finlandez etc.).

Potrivit art. 226 alin. 1 din NCP, constituie infracţiunea de violare a vieţii private atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la o lună la şase luni sau cu amendă.

De asemenea, constituie infracţiunea de
violare a vieţii private divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în art. 226 alin. 1 din NCP către o altă persoană sau către public. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă (art. 226 alin. 2 din NCP).

În cazul infracţiunii de violare a vieţii private prevăzută de art. 226 alin. 1 si 2 din NCP, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Reţinem că nu constituie infracţiune fapta săvârşită:

a) de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim;
b) dacă persoana vătămată a acţionat explicit cu intenţia de a fi văzută ori auzită de făptuitor;
c) dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii unei infracţiuni;
d) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate (art. 226 alin. 4 din NCP).

În conformitate cu prevederile art. 226 alin. 5 din NCP, plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul săvârşirii faptelor prevăzute în art. 226 alin. 1 si 2 din NCP, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani.

Din analiza art. 226 din NCP observăm că textul incriminează trei infracţiuni distincte, prevăzute la alin. 1, 2 şi alin. 5. Pe cale de consecinţă,  poate exista un concurs de infracţiuni în cazul în care acelaşi făptuitor acţionează distinct şi potrivit celor trei texte de lege.

Observăm, de asemenea, că, dacă în cazul infracţiunii de violare a vieţii private prevăzut de art. 226 alin. 1 şi 2 din NCP acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunii de violare a vieţii private prevăzut de art. 226 alin. 5 din NCP acţiunea penală nu se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, ci din oficiu.


sursa :www.legestart.ro